Martie Martisor Marduk........
Spre sfârșitul scrierii trăirile și simțirile acestui arhetip în trup uman Dragobete
Drag O Bete
Dragii mei , povestea începe de pe timpul geto-dacilor „în preajma zilelor Babei Dochia (Vremea înnoirii firii , renașterea)(Baba cu cele 9 cojoace) și a echinocțiului de primăvară . Deci această sărbătoare reprezintă o perioadă întreagă , la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau , cel mai adesea , în martie care stă sub semnul Dragobetelui la geto-daci”. La români ea se sărbătorește în ziua de 24 februarie .
Se povestește că în vremea geto-dacilor , fiul Babei Dochia cel ce reprezenta arhetipul zeului dragostei , a îndrăgostitului veșnic , a bunei dispoziții , a reproducerii în regatele Mamei Pământ (regatul plantelor , regatul animalelor în care toate păsările și animalele se împerechează , regatul apelor , regatul aerului etc ...) , se numea Drag o Bete pe limba românilor , în limba getă DroeGa Bete adică Dragul Strălucitor și cel ce înnoiește lumea . Este văzut de geto-daci ca „ o ființă , parte omenească și parte a zeilor , un june frumos și nemuritor , care umblă în lume , dar pe care oamenii nu-l pot vedea , din cauză că lumea , oamenii s-au spurcat cu sudalme și fărădelegi ” .
El și-a rugat propria mamă să îl întrupeze în om pentru a simți ”pe pielea lui” , emoția sărbătorii adresată lui printre oameni , animale , natură etc ... .
Coborât din zeu în trup uman , din arhetip în starea materială a universului fizic , tânărul zeu este văzut de geto-daci ca un „ tânăr , voinic , frumos și bun ” . El participă cu tinerii dintr-un sat la aceste sărbători despre îndrăgostit , dragoste , urmate de căsătorie ..
Citez : „ ... băieții și fetele au deci credință nestrămutată că în aceste zile , zile care trebuie ca și ei să glumească , să facă Dragobetele pe scurt zilele îndrăgostiților , după cum zic ei , ca să fie îndrăgostiți în tot timpul anului ” . ” Venit din regatul cerului Dragobete coborât în trup uman , pe loc se îndrăgostește de trupul lui , de tot ce înseamnă viață pe planetă . ”
Simbolul unui arhetip al cerului ca conștiință , era chiar pe pământ făcând chiar însuși experiența vieții pământene .
Sărbătoarea atribuită lui de către oameni era și o sărbătoare de fertilitate , fecunditate și de renașterea naturii . Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai , ci și a omului care , cu această ocazie , se primenea . Era o sărbătoare a revigorării vegetației , a vieții în creștere , o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea , în contrapondere cu noaptea care descrește , ca dovadă și zilele sunt mai însorite . Se pare că , în această perioadă , păsările , vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura , era o nuntă a naturii , însemnând renașterea acesteia , retrezirea la viață , ceea ce este și semnificația centrală a sărbătorii ”.
Dragobetele erau „ zile frumoase pentru băieții și fetele mari , ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere . ”
Îmbrăcați de sărbătoare , fetele și flăcăii se întâlneau în centrul satului , comunei și plecau să caute prin păduri și lunci , flori de primăvară .
Dacă se găseau și fragi înfloriți , aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor , timp în care se rosteau cuvintele :
„ Flori de fragă /Din luna lui Faur /La toată lumea să fiu dragă / Urâciunile să le desparți de mine ”
Pe dealurile din sat se aprindeau focuri , iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții . La ora prânzului , fetele se întorceau în sat alergând , obicei numit zburătorit , urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă . Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea , iar fata îl plăcea , îl săruta în văzul tuturor . De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele ! Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an , sau chiar pentru mai mult , Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității .
Legenda spune că tradițiile geto-dacilor erau cu adevărat respectate în zilele de Dragobete . Ei zic că : „ Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete . Le prinde și le face de râsul lumii , atunci când ele se duc după lemne , flori , bureți etc ...”.
De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere , care îndrăzneau să lucreze în ac la aceste zile .
Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor .
Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat , pentru a fi drăgăstoase întreg anul .
Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă , numită zăpada zânelor , iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste .
Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de aceste zile de sărbătoare .
Bărbații nu trebuie să le supere pe femei , să nu se certe cu ele , pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul .
Tinerii consideră că în aceste zile trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul . Iar dacă în aceste zile nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat , se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus .
În aceste zile , nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă , pentru ca tot ce urmează să fie cu spor .
În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz , cu multiple utilizări în medicina populară .
Zilele de Dragobete erau se pare una la 8 zile , începând de pe la jumătatea lui februarie până la solstițiul de primăvară și includeau toată comunitatea prin implicare totală .
Legenda lui DRAGO BETE sau DROEGA BETE .
El și-a rugat propria mamă să îl întrupeze în om pentru a simți ”pe pielea lui” , emoția sărbătorii adresată lui printre oameni , animale , natură etc ... .
Coborât din înaltul cerului , de pe o anume stea strălucitoare din zeu/spirit ia formă în trup uman .
El participă cu tinerii dintr-un sat la aceste sărbători despre îndrăgostit . Pe când ședea în jurul focului din mijlocul unui sat și le spunea celor de acolo , că vine de departe , el puse ochii pe o mândră tare frumoasă . De frumoasă ce era nimeni dintre băieții din sat nu o curtau . El zeul Dragobete în trup uman era un tânăr , voinic , frumos și blajin . Curând tinerii au plecat cutreierând pădurile și pajiștile în căutare de flori , cu cântec , joc și voie bună ... la întoarcere el o prinse pe fata aceea frumoasă , o luă în brațe , iar ea îl sărută .
Se naște o idilă între ei . Numai că tânărul nostru uitase că rolul lui era altul și nu acesta de a fi om . Ne mai întâlnit/întâmplat până atunci ca un zeu să coboare în trup uman și să facă viața fizică și văzând că nici nu vrea să se întoarcă la locul lui înapoi în ceruri , Baba Dochia tuna și fulgera de obrăznicia norodului ei de fecior .
Ea , Baba Dochia acceptă logodna celor doi , fiul ei și fata pământeană dar nu avea liniște (din cauza dorinței fiului ei de a trăi și simți pe pământ sărbătoarea lui ca arhetip) . După un an fiul ei cu fata pământeană se căsătoriră .
Atunci Baba Dochia nu mai acceptă . Dragii mei o astfel de faptă cu întâlnire între două ființe altfel pe pământ (una născută prin mamă pământeană și o altă ființă el întrupat cauzal) , nu este acceptată din cauza legilor universale a cauzei și efectului , dar și a echilibrului , ce ar/va urma din uniunea lor fizică .
Cunoaștem prea bine efectele unor astfel de împreunări între îngerii decăzuți și femeile pământenilor dar și al altor civilizații care nu au respectat legile universale .
Baba Dochia se gândi ea că este necesar să îi aducă sufletul lui înapoi la locul lui în cer , astfel efectul bumerang al legii universale l-ar fi lovit cumplit .
Baba Dochia , pentru a-și necăji nora , crezând că va pleca de lângă feciorul ei , astfel el se va elibera și trezi în conștiința la ceea ce este , într-o zi rece de iarnă , i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele , spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă . Fata a încercat să spele lâna , dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze , culoarea lânii rămânea tot neagră . De disperare , pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit , a început să plângă . Atunci o zână a primăverii din regatul naturii a apărut văzând suferința fetei dusă la extrem și și i-a dat o floare albă , spunându-i să spele lâna cu ea . Mulțumindu-i , fata a pus floarea în apă , a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit . Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea fata se întoarce acasă .
Auzind povestea fetei , Baba Dochia se înfurie crezând că este primăvară , deoarece Zâna Mărțișor îi putuse oferi o floare fetei . Pornește îmbrăcată în nouă cojoace (unele variante povestesc de 12) , în căutarea primăverii pentru a o trage la răspundere . Pe parcursul călătoriei soarele puternic o face să își scoată rând pe rând , cele nouă cojoace pe care le purta , până rămâne fără nici unul . Vremea se schimbă brusc și Baba Dochia îngheață/pietrifică lângă ea apărând din pământ flori de năvalnic .
Iubirea , dragostea și dăruirea celor doi a continuat la nivelul vieții pământene , Mama Pământ luându-i rangul de zeu lui Dragobete și transformându-l doar în om .
Vă mulțumesc pentru Totdeauna ,
Al vostru Daniel .
ADEVĂRUL VĂ ELIBEREAZĂ! - DE LA ANONYMOUS YODA
PAPA CLEMENT, CEL CE VA LUA LOCUL LUI PAPA FRANCISC, VA DA PUBLIC, ÎN ORIGINAL ȘI ÎN TOATE LIMBILE TERREI, BIBLIA GETO-DACĂ A POPORULUI PRIMORDIAL ROMÂN.
DEJA 18 CARDINALI AU VOTAT ÎN SECRET PENTRU ACEST LUCRU.
URMEAZĂ CA BIBLIA GETO-DACĂ SĂ IASĂ LA LUMINA ZILEI, CA TOȚI TERRANII SĂ SE BUCURE DE EA ȘI SĂ TRĂIASCĂ DUPĂ LEGILE ȘI TAINELE EI!
VINDECĂ-TE SINGUR! - DE LA ANOUNYMOUS YODA
POVEȘTILE ROMÂNEȘTI MENȚIONEAZĂ:
(o crenguță să fie de 37-46cm)
Ayi Wena, 2021
ADEVĂRUL DE LA ANONYMOUS YODA
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu