Creez aici un spatiu unde toti sa ne simtim ACASA !
Sa fie pentru toti o intalnire de lumina !
Si locul unde avem toate optiunile la dispozitia noastra !
Si asa este !
sâmbătă, 15 februarie 2025
Puterea lui Cinci ~ (268)
Surpriză enormă! O hartă publicată la Londra în anul 1835 şi denumită „Germania, Dacia”, prezintă teritoriul Daciei de acum 2.000 de ani
Extrem de interesantă harta de pe contul de Flickr a lui Daniel Siegfriedsohn, care, conform domniei sale ar fi fost publicată la Londra în anul 1835. Primul lucru care îţi atrage atenţia la această hartă îl reprezintă faptul că poartă numele de „Germania Dacia”, ambele nume cât se poate de „româneşti”. Cel mai curios îl reprezintă folosirea numelui de „Germania”, în loc de englezescul „Germany”; pesemne că editorul hărţii a hotărât să păstreze denumirile originale în limba latină. Acest lucru se observă şi din folosirea numelui latin de „Mare Hadriaticum”, de exemplu, în loc de „Adriatic Sea”, adică „Marea Adriatică”. Acest lucru ar putea însemna că harta ar fi posibil să fie o copie după o hartă mult mai veche, probabil una antică.
În al doilea rând, trebuie să aflăm la ce perioadă istorică se referă această hartă. În afară de Germania şi Dacia, vedem teritorii ca Sarmatia (Ucrania/Rusia de astăzi) sau provincii ca Noricum (Austria de azi) sau Illyricum (fosta Iugoslavie din secolul al XX-lea). Să ne referim puţin la istoria lui Noricum. Aceasta apare în geografia antică ca fost regat celt în Austria de astăzi, și mai târziu, ca o provincie romană. Noricum a fost încorporat în Imperiul Roman în 16 î.Hr. O lungă perioadă de timp, locuitorii s-au bucurat de autonomie, sub un conducător propriu, și au făcut comerț cu romanii. În jurul anului 40 d.Hr., Regatul Noricum a fost, în cele din urmă, încorporat în Imperiul Roman de către împăratul Caligula.
În concluzie, putem spune că harta aceasta reproduce cum arăta Europa acum circa 2.000 de ani, în timpul Imperiului Roman. Precum se vede, atunci Dacia reprezenta un regat foarte puternic în Europa, înainte de a fi transformat în provincie romană ceva mai târziu. El ocupa teritoriul României de azi (mai puţin Dobrogea), la care se adăuga Basarabia, Ungaria de azi şi mici bucăţi din Ucraina şi Serbia de astăzi.
Sunt curios acum ce-o să mai spună adversarilor „dacopaţilor”, aşa-zişii istorici care cred că Dacia a fost un teritoriu neînsemnat în trecut…
Și azi jidovii au aceleași ritualuri sataniste. Luați aminte, conspirațiile sint realități de care majoritatea populației nu are cunoștință. Letopisețul Țării Moldovei spune ce s-a întâmplat în 1726:
.
„Tot în acest an s-a tâmplat un lucru la Moldova, care fiind lucru de mirat n-am lipsit a nu-l scrie ca să se afle în letopiseț scris celor următori.
În ziua Paștilor, jidovii din Onițcani furat-au un copil ca de cinci ani și l-au pus într-o pivniță a lor, și acolo strângându-se toți acei jidovi, cum singuri ei au mărturisit pe urmă la divan, și au adus o albie cu apă caldă și au spălat pe copil, apoi i-au legat cu o ață mădularul și i-au cusut și șezutul cu ață, apoi l-au pus gol într-o putină și i-au stors sângele din toate vinele și l-au împuns cu sula prin tot trupul lui, și i-au scos ochii cu sula, și pielea de pe frunte încă i-au scos-o, cum s-au văzut când l-au adus pe copil cu poronca lui Mihai Vodă, și l-au îngropat la Sfântul Nicolai. Și în putina ce au stors sângele au pus puțintică apă, și dacă au omorît copilul, l-au scos și l-au lepădat la câmp cu mânele altui jidov, căruia îi didese trei ug. aur pentru osteneala lui: și învălindu-l într-o piele de oaie, l-au dus într-o căruță de l-au lepădat la câmp. Iară sângele l-au împărțit, punându-l în balerce și l-au trimis la hahamul de Cracovia și la hahamul de Dubăsari, și o balercă au îngropat-o într-acea pivniță, zicând că este vișnap.
Iar părinții copilului având numai pe acel copil, âmblau căutându-l prin târg din sâmbata cea mare ce perise copilul, pe la toate casele, prepuind să nu fi mas la vreo casă sau să nu-l fi furat vreun turc .......
......Căci cu unsprezece ani mai nainte, în zilele lui Ali Pașa Vezirului, făcuse jidovii din Țarigrad un lucru ca acesta cu un copil Turc, și vizirul a spânzurat trei jidovi, și atunci giuruise jidovii Vizirului să aibă a da 1000 de pungi de bani, când s-or mai găsi cu faptă ca aceasta în toată stăpânirea Împărăției. ...Acestea au sosit lui Mihai Vodă iarăși pentru lăcomie, că s-au aflat cu inima mai fierbinte spre lăcomia banilor ce au mijlocit să ieie de la jidovi, decât spre dreptate nefățarnică ce i se cădea să facă și dragoste asupra legii și a lui Dumnezeu, și pentru căci nu socotia mai nainte sfârșitul lucrului de care se apuca. Drept aceea după puțină vreme i-au sosit și lui mazilia.”
(Vezi Mihail Kogălniceanu, Letopisețe, ediția a II-a, 1872, vol.III, pag. 142-144.)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu