sâmbătă, 5 mai 2018

Puterea lui Cinci ~ Biserica cu 12 intrari

Va invit sa vedeti un spatiu curat energetic si legat de traditii la Glodeni Vale :

si Biserica in forma de cruce cu bratele egale, 12 intrari si 33 cupole. Portile sunt dania lui Gheorghe Zamfir.

12 sunt aspectele principale ale energiei divine in manifestare pe Pamant : Puterea si Vointa, Inteligenta si Constiinta, Iubirea si Intelepciunea, Puritatea si Armonia, Adevarul si Perfectiunea, Pacea si Ordinea, Transmutarea si Transformarea spirituala, Echilibrul mai presus de Dualitate , Potential Spiritual Inalt, Lumina Spirituala, Cunostere si Fratenitate Universala, Lumina si Iubire Christica neconditionata.

Biserica in sine este harazita doar Divinitatii.

Vizionarii cer 7 asemenea biserici ( doar Verginica cu sora ei au reusit, mai sunt Ilie Burla, Georgeta Florea , poate si altii nestiuti ).
Pamantul este a 7 planeta din sistemul nostru solar (patru invizibile + 3 )
















 
Dupa Verginia au ridicat  aceasta ''Pietricica alba''
 




 

 
NAMASTE




„Noul Ierusalim”, cetatea sfântă din Glodeni Vale
''In Glodeni Vale există o comunitate de creştini ortodoxi izolată, care trăiesc la biserica dupa stil vechi, “Noul Ierusalim”, aşa cum au denumit-o, şi care au modul lor propriu de a-şi manifesta religiozitatea. 
“Biserica noastră se află în dialog cu cei de acolo, pentru ca modaliteatea lor de exprimare a credinţei să fie integrată cât mai fidel canonicităţii tradiţiei spiritual răsăritene. 
La «Noul Ierusalim» există şi un atelier realizat de soţii Zidaru, cunoscuţi artişti plastici”, a declarat pentru Adevărul de Seară Marian Puiescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Târgovişte. 
Puteţi vizita “casa întâlnirii” sau “grădina întâlnirii” 
Grădina acestei biserici este un spaţiu impunător, prin porţile de lemn ce acoperă aproape în totalitate ceea ce se află dincolo de ele. 
Adepţii acestui stil de viaţă se ocupă cu diverse îndeletniciri precum pictura şi sculptura, dar şi redactarea unei reviste lunare şi chiar a unei cărţi. Complexul creştin este format din “căsuţa din deal”, locul unde îşi petrec cea mai mare parte din timp, “casa întâlnirii”, “grădina întâlnirii”, cu amfiteatru de festivităţi cultural-creştine, “cortul întâlnirii” şi zece fântâni. 
Tocmai pentru că nu vor să aibă de-a face cu lucrurile moderne, nu ne-au permis să îi pozăm.
 În schimb, au fost de acord să stea de vorbă cu noi. “Ştim că oamenii de aici au o părere greşită despre noi, însă cu timpul unii dintre ei au înţeles că suntem şi noi oameni normali, devotaţi lui Dumnezeu. S-au mai schimbat şi ei”, mărturisesc aceştia. 
Trăiesc sănătos Sunt imuni la tot ceea ce este nou în societate. Sunt vegetarieni, iar toate preparatele sunt făcute de către aceştia şi nu cumpărate. Nu folosesc televizorul şi renunţă la adoptarea unui stil de viaţă cât mai comod. Nu au nevoie de bani şi nici de alte bunuri, au acolo tot ce le trebuie. “Noi n-avem nevoie de alimente sau de bani, dacă cineva doreşte să ne ajute poate cumpăra icoanele noastre. Degeaba mergeţi la mănăstiri să daţi bani şi credeţi că e ca într-o bancă şi aveţi ceva asigurat, pentru că nu este aşa. Dacă nu-ţi îmbunătăţeşti viaţa, dacă nu devii mai bun, nu reuşeşti să te apropii de Dumnezeu şi rugăciunile plătite nu ajung la El”, spune o maică în vârstă de 27 de ani. 
Creştinii de la “Noul Ierusalim” sunt oameni primitori, sociabili şi îi tratează cu ospitalitate pe cei ce îi vizitează. Turiştii au ce vedea acolo, biserica având un stil unic, aparte, diferit de restul bisericilor din ţară. “Sunt artişti, sculptează foarte frumos în lemn. 
Chiar dacă convingerile lor religioase sunt uneori exagerate, aceştia sunt creştini adevăraţi”, spune Maria Stan, o enoriaşă care a avut ocazia să-i cunoască. Citat: “Am fost acolo şi am văzut biserica. M-au fascinat porţile imense de la intrare, care ascund tot ce se află în curte, dar şi cupola bisericii, construită în scări. Este o construcţie ce merită văzută măcar o dată”, .....

vineri, 27 aprilie 2018

Puterea lui Cinci ~ Sa ne iubim unii pe altii !

Sa ne iubim unii pe altii ! sa traim intr-o lume frumoasa, cu iubire, fara razboi si arme !


Mai jos sunt fiinte intraterestre pe care le puteti vedea poate pentru prima data :



NAMASTE



sâmbătă, 14 aprilie 2018

Puterea lui Cinci ( Patru + Maestrul ) ~ Istorie Rusinoasa

Adevărul abia acum a ieșit la iveală! Iată de ce a fost asasinat Nicolae Ceaușescu






Preluare : '' Nici nu-şi intră bine decembrie în drepturi, că presa o dă cotită şi învîrtită cu asasinarea soţilor Ceauşescu. Indiferent ce a fost şi cum a fost, Preşedintele  Republicii Socialiste România (pentru cei mai tineri, aşa era denumirea oficială a ţării noastre în 1989), Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena Ceauşescu, erau oameni de stat, şi au fost eliminaţi în stil mafiot, prin împuşcare cu rafale de Kalashnikov, în marea Sărbătoare a Sfîntului Crăciun, după o „judecată” sumară şi strîmbă. După execuţia barbară şi ruşinoasă, dictată pe 24 decembrie, prin telefon de la Bucureşti, de un grup din care făceau parte Brucan, Iliescu, Măgureanu, Roman, Voican, Militaru, Kemenici, care aveau garanţia impunităţii lor, totul s-a prăbuşit în România şi am ajuns astăzi, realmente, sclavi într-o sărăcie lucie. Cît curaj au Petre Roman şi restul asasinilor cînd afirmă că „trupurile Ceauşeştilor şi filmul execuţiei au dispărut timp de cîteva ore! Cred că extratereştii le furaseră.
Ex preşedintele României şi soţia sa, Elena Ceauşescu, nu au fost condamnaţi de un tribunal oficial. Au fost executaţi potrivit unei hîrtii, scrisă şi semnată la data de 23 decembrie 1989 de către Ion Iliescu, dată la care acesta nu avea nicio calitate oficială în conducerea statului român, în afară de cea de şef al găştii de „profitori sub acoperirea” de revoluţionari, ce încercau anihilarea adevăraţilor revoluţionari, pentru a nu scăpa din mînă puterea. Conform zicalei „frica păzeşte bostănăria”, la scut timp după asasinarea celor doi, de teamă că poate le va veni rîndul şi lor, călăii au trecut urgent la abolirea pedepsei capitale în România, iar unii au părăsit Ţara. Ceauşeştii au fost ucişi cu sînge rece, iar cei implicaţi în asasinarea cuplului prezidenţial ar trebui sa răspundă în faţa legii. Acum!
Cu prilejul discursurilor publice, Preşedintele Nicolae Ceauşescu atrăgea atenţia cu privire la pericolul imperialismului, cum că poate duce la pierderea identităţii economice, a identităţii de neam şi chiar a independenţei naţionale. Aşa s-a şi întîmplat după lovitura de stat. Cercetaţi documentele, aşa am făcut şi eu, apoi o să vă vreţi să îl comemoraţi. Politica externă a lui Nicolae Ceauşescu se baza pe „neamestecul în treburile interne ale altor state”. Şi pentru că pe plan internaţional fostul preşedinte acţiona şi gîndea româneşte, trebuia înlăturat şi înlocuit cu o marionetă care gîndea şi acţiona pe dublu canal: în favoarea marilor puteri capitaliste, dar păstra, prin telefonul roşu, conexiunea cu Moscova. Cinismul cu care un plutonier, pe numele său Dorin Cârlan relata anul trecut execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale, la un post central de televiziune, citez – „am făcut-o ferfeniţă pe Elena Ceauşescu şi i-am scos polimerii din cap odată cu creierii, oasele şi sîngele,” m-a cutremurat şi m-a determinat să cred că omul are bujiile ancrasate.
Ori s-a scrîntit după crimele comise. Ori a fost special ales în plutonul de execuţie, pentru că nu era întreg la minte. Plutonierul acesta împuşcase doi oameni, comisese două crime, nu cu un glonţ, ci cu rafale, şi deborda de entuziasm infantil pe ecran, facînd din asta o bravadă publică. Cei care au înfăptuit asasinatul şi cei care l-au comandat, în urma mascaradei judiciare, n-au nicio scuză. Cu toate că au acţionat la comandă externă şi internă şi sub manipulările ce au guvernat lovitura de stat din 1989. Se pare că avem o vocaţie de a ne asasina patrioţii. Istoria stă mărturie. La fel ca şi Mareşalul Ion Antonescu, preşedintele Nicoale Ceauşescu a strigat înaintea primul glonţ: „Trăiască România liberă şi independentă, moarte trădătorilor!”
S-a avut mare grijă, însă, ca această parte a filmului (cosmetizat, falsificat şi trucat) difuzat pînă la intoxicaţie, în fiecare an, înainte de Crăciun şi care a făcut înconjurul lumii, să nu ajungă la public, să fie tăiată. De fapt, un asasinat politic abominabil, la scara istoriei, o ruşine pentru noi, execuţia cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşesc pe 25 Decembrie, la Sfînta Sărbătoare a Naşterii Mîntuitorului, este un asasinat anticreştin, iar sub acest blestem a urmat involuţia poporului în libertatea şi democraţia mult-visată de naivi. Asasinarea soţilor Ceauşescu a fost folosită ca „o veste minunată” în presa vremii. Toate ziarele titrau cu litere de-o şchiopă: „O veste minunată: dictatorul a fost prins şi împuşcat!” O manipulare grosolană! Criminalii înlocuiseră vestea minunată a Naşterii Domnului Iisus, sărbătoarea creştinului român, cu vestea „minuantă a crimelor comise”.
Ceauşescu le stătea în cap occidentalilor. De fapt a fost omorît pentru că a ridicat Ţara de la stadiul de semifeudalism la cel al civilizaţiei. Devenise extrem incomod puterilor Occidentului. Ceauşescu a oferit românilor educaţie de înaltă clasă, într-un învăţămînt gratuit, loc de muncă garantat, locuinţă pentru fiecare familie sau tînar, asistenţă medicală gratuită (chiar dacă nu se ridica la standardele europene de astăzi, cînd românii mor cu zile). A oferit demnitate umană şi protecţie socială.
Ce-a dat capitalismul românilor? Sărăcie, şomaj, hoţie, tîlhărie, corupţie de stat, miniştri şi parlamentari puşcăriaşi, droguri, etnobotanice, escrocherie, homosexualitate, lesbianism, prostituţie, sclavie, discriminare, crime şi pistol la brîu tuturor nenorociţilor. Cine a suferit în regimul dinainte de ’89? Puturoşii, proştii, curvele şi hoţii de buzunare. Desigur, şi atunci se făceau abuzuri, dar nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Ultimii 24 de ani de după lovitura de stat şi asasinarea cuplului prezidenţial au fost cu adevărat dramatici. Părinţii au trăit dictatura cu regim socialist, nu comunist, cum zic necunoscătorii şi ignoranţii, care nu ştiu pe ce lume trăiesc şi cu ce se mănîncă Istoria de pînă în 1944 şi chiar cea pînă în 1964. Într-o dictatură cu regim socialist, Ceauşescu a construit extrem de multe edificii, ca să aibă ce-şi însuşi, ce închide, vinde şi demola capitaliştii. S-au ridicat patru milioane de apartamente unde s-a mutat jumătate din populaţia ţării, s-au construit fabrici şi uzine mari, unde au muncit peste zece milioane de oameni, s-a construit Transfăgărăşanul, metroul, Canalul Dunăre-Marea Neagră (după care tînjesc mulţi, astăzi), Casa Poporului, Sidex Galaţi, Oltchim, Petromidia, şcoli, grădiniţe, spitale, creşe, pe care capitaliştii nici n-au fost în stare să le dea cu var. România a pierdut în cei 24 de ani de la lovitura de stat aproape întreaga industrie, a pierdut suveranitatea şi independenţa economică.
Generaţiile prezentului trebuie să afle că familiile tinere primeau locuri de muncă şi apartamente de la stat, după terminarea facultăţii studenţii primeau repartiţie, iar învăţămîntul şi sănătatea erau gratuite. Priviţi acum sutele de mii de copii abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în Occident, priviţi fabricile de şomeri, adică universităţile care îi lasă pe tineri în voia libertăţii haotice. Da, teoretic, socialismul e o noţiune neprietenoasă. Dar, cei mulţi, talpa ţării, nu se zbăteau în sărăcie ca astăzi, cînd sîntem liberi să întreţinem bugetul statului fraudat de guvernanţii şi politicienii, care s-au îmbogăţit pe spinarea poporului. Controlul asupra populaţiei este mult mai extins azi decît în socialism, doar că nu mai e realizat prin forţă, ci prin mijloace subtile: carduri şi credite, înregistrarea neconstituţională şi abuzivă şi expunerea codului numeric personal, controlul opiniei publice (adică tot prin frică).
Românii au fost forţaţi să devină consumatori. Li se dau lefuri pe card, ca să consume după nevoile Occidentului, de parcă românii nu ar mai avea voinţă proprie, dar şi ca să-i obişnuiască cu banii virtuali. Urmează cărţile de identitate cu CIP şi detectare prin GPS inclusă. Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, azi stai cu frica în sîn ca o să ajungi şomer, eşti liber pe naiba, doar să te plimbi pe jos, să-ţi dai copilul la şcolile particulare ale mafioţilor şi pe bani grei, eşti obligat să cumperi manualele analfabeţilor din sistem, altfel i se scade nota copilului. Astea da, „succesuri” democratice! În socialism nu vedeai oameni dormind pe stradă, daţi afară din case sau de la serviciu, nu vedeai ţărani săraci. Ceauşescu a construit o economie puternică, cum n-a avut România înainte de război, pentru ca să fie independentă şi să nu cerşească la F.M.I., B.M. etc.
Dar, ca preşedinte, cînd nu eşti dator organismelor financiare mondiale, eşti considerat dictator, eşti invadat de şacali, ţi se iau resursele naturale, iar poporul este transformat în contribuabil activ, (deşi nu are loc de muncă, taxele sînt obligatorii) sclav şi consumator. Libia, Egipt, Siria, şi România sînt exemple vii în acest sens. L-au eliminat pe Ceauşescu cînd Ţara nu mai avea datorii şi economia mergea strună. Tocmai cînd terminasem de plătit datoriile şi urma să ne bucurăm de un nivel de viaţă european, de teamă că vom concura puerile occidentale, au venit alogenii şi-au pus gheara pe avuţiile naţionale. Chiar dacă în socialism, pentru o perioadă scurtă s-a mîncat mai puţin, a fost sănătos, s-a trăit fără căldură, s-a dat curent electric cu porţia, chiar dacă pîinea, zahărul şi uleiul erau cartelate, aşa s-au plătit datoriile externe. Nu existau milionari şi miliaradari care să fraudeze statul. Azi există mîncare şi pîine din belşug (puterea de cumpărare fiind zero), dar garnisite cu euri mortale, care au răspîndit boli, obezitate, cancer, diabet, gradul de îmbolnăvire al populaţiei fiind triplat. S-au înmulţit boschetarii, copii străzii, mai ceva decît cîinii comunitari, presa e plină de scandaluri, crime; miliardarii de carton au conturile doldora, şi n-au dat o zi cu sapa. Legea-i făcută pentru ei, au maşini luxoase şi pistolul la brîu. Toate acestea lucruri fermecătoare au fost înscrise în planul loviturii de stat din 1989. Ne merităm soarta. Să trăiţi bine!
Aşadar, mă întorc la întrebarea unui ziarist român din presa centrală. „De ce n-a făcut Ceauşescu autostrăzi”? Simplu: exportul către Rusia şi spre celelalte ţări se făcea pe căile ferate şi pe apă. Specialiştii timpului au gîndit în conformitate cu necesităţile practice. Nimeni nu a umblat în opinci în perioada socialistă, de acum înainte vom umbla poate desculţi. Opinca e încălţare ecologică şi mi-e teamă că nu ne vom permite s-o cumpărăm. După 1989 cîţi kilometri de autostradă s-au construit? Poate răspund miniştrii de la transporturi sau Bechtel? Toată bogăţia Ţării adunată cu sudoarea poporului a fost confiscată de „elita” politică şi financiară, în cîrdăşie cu organismele financiare mondiale, de băieţii şmecheri, de pungaşii pripăşiţi pe la noi şi prin guvern, care ne dau atît cît să nu murim de foame. Chiar nu înţeleg de unde toată stupizenia unor colegi de breaslă de a se raporta doar negativ la ceea ce fost pe vremea lui Ceauşescu?
Să lăsăm trecutul distrus cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă, şi să-i întrebăm pe neisprăviţii care au acumulat averi uriaşe, pe care nu le puteau realiza într-un mileniu prin muncă cisntită, de ce au îndatorat ţara pînă la sufocare, de ce au jefuit averea ţării pe care au depus-o în bănci străine, de nu mai are ţara fonduri pentru investiţii, pentru salarii şi pensii? Dacă tot se plîng că nu mai sînt bani pentru investiţii, de ce nu investesc ei banii furaţi de la popor? De ce oare tot aşteptăm noi investitori străini? Aceştia nu vor urmări niciodată binele ţării unde fac investiţia, ci, firesc, propriul lor profit, cît mai mare, pe care-l vor externa, în valută, nu în lei. Leii îi lasă pentru vînzătorii de Ţară autohtoni, care le asigură calea spre cîştiguri ilicite. Cei care au guvernat după lovitura de stat, n-au fost în stare să construiască nimic în Ţară, în afara de sedii de birouri pentru stors românul de ultima leţcaie. Toţi au fost puşi pe căpătuire. Au devalizat băncile (Bancorex, Banca Agricolă, Banca Religiilor etc…), întreprinderile, fabricile, combinatele, au sărăcit populaţia prin inflaţie de 300%. Sub minciuna Iliesciană în coabitare cu a lui Petrică în plover, numită „privatizare”, producţia României a fost redusă la tăcere treptat. Ce nu s-a putut fura, s-a vîndut străinilor cu capital majoritar sau total pe mai nimic, preţul fiind sub cel de fier vechi, dar pe mită grasă.
Un fost funcţionar al Ministerului Economiei de pe vremuri, de formaţie economist, azi pensionar, mi-a explicat cum s-a reuşit înainte de 1989 performanţa echilibrului economic şi absorbţia în procent de 100% a forţei de muncă tinere, cum România a refuzat orice contact cu F.M.I.-ul şi cu alte organisme financiare internaţionale, care încercau atragerea României în capcane. „Trepăduşii n-aveau ce căuta în rotiţele sistemului,”, mi-a declarat, „tocmai de aceea sistemul economic nu avea nici noxe, nici fisuri. Nu existau clase favorizate. Multe din lucrurile de dinainte de ’89 – păstrînd proporţia evoluţiei în timp – erau superioare celor de azi. Atunci erau tot felul de organisme de cinste şi control, care rezolvau problemele oamenilor, azi nu ai la cine apela, hoţii se dau drept conducători.” Studii recente arată că pe atunci toată populaţia activă avea slujbă, astăzi aproximativ 6 milioane de români îşi caută de lucru în afara ţării. Toţi românii aveau locuinţe, azi sînt datori pe viaţă băncilor străine, scoşi în stradă şi executaţi silit. Atunci se întrerupea curentul electric zilnic, astăzi nu avem bani să-l plătim. Atunci erau cîteva ore de televiziune pe zi, astăzi, sute de posturi TV ne aduc în case violenţă, destrăbălare, circ politic, crime, dezmăţ, sexualitate, pornografie, homosexualitate, care tulbură minţile copiilor şi îndeamnă la sex de la vîrste fragede, ducînd la angoase, la frustrări, sinucideri şi conflicte interioare cu sinele. Despre ce economie vorbeşte astăzi guvernul? Coloşii industriali, care decenii la rînd au asigurat producţia internă şi exporturile ţării noastre, au fost bombardaţi.
Nu sînt bani pentru salariile medicilor, se desfiinţează şcoli şi spitale, sănătatea e la mîna grupurilor farmaceutice care condiţionează numirea factorilor de conducere şi politica instituţiilor de sănătate. „Regimul socialist investea cam 30% din PIB în cercetare-dezvoltare, tehnică militară (tancuri), aerospaţială (avioane inclusiv supersonice), agricultură, infrastructură (căi ferate, drumuri şi poduri la sate, canale şi sisteme de irigaţii, baraje, canalizări)”. Ce a adus, aşadar „revoluţia”, pardon, lovitura de stat? Libertatea de a merge la căpşuni, libertatea sclaviei pe pămînt românesc şi dispreţul Occidentului. O ţară primită cadou în 1990, fără un leu datorie externă şi cu destui bani cash (a se înţelege lichiditate B.R.C.E.), a fost sufocată de datorii pentru generaţii de-a rîndul. Imediat după lovitura de stat, Petre Roman, premier pe atunci, a anunţat că industria ţării este un morman de fiare vechi”, o minciună colosală, care a dat startul jafului, aflat şi azi în desfăşurare.

Aşadar, de ce a fost asasinat Nicoale Ceauşescu?

Pentru că a condamnat invazia U.R.S.S. în Cehoslovacia în 1968; pentru că a construit Casa Poporului, a doua clădire ca mărime în lume după Pentagon; pentru că România era al patrulea exportator de armament din Europa; pentru că a construit metroul din Bucureşti, Centrala atomică de la Cernavodă, canalul Dunăre-Maria Neagră; pentru că în primăvara anului 1989 România achitase toate datoriile externe în valoare de peste 18 miliarde de dolari; pentru că acumulase depozite de aur în Banca Naţională (volatilizate astăzi şi trimise în excursie, peste hotare); pentru că a interzis avortul şi a încurajat natalitatea, aducînd populaţia la peste 22.000.000, pentru că nu a avut conturi în străinătate cum au pretins neobolşevicii; pentru că a construit peste patru milioane de apartamente; pentru că producţia de oţel a ţării era de 8% din producţia mondială, iar în funcţie de acest lucru România putea modifica oricînd preţul oţelului la bursă; pentru că a construit peste 10.000 de şcoli, universităţi şi grădiniţe, aproape 100 de hidrocentrale; pentru că România avea una din cele mai dezvoltate reţele de cale ferată din Europa; pentru că, începînd din 1973, Nicolae Ceauşescu a permis înfiinţarea a 48 de societăţi mixte, cu participare de capital occidental în ţară şi străinătate, iar volumul schimburilor comerciale cu Occidentul aproape se dublase: de la 28% în 1965, la 45% în 1974; pentru că între anii 1971-’75, România a înregistrat o rată anuala de creştere de 11,8%, cifră neegalata niciodată în plan european.
Pentru toate acestea şi pentru vina de a nu fi fost un patriot de ocazie, ci unul adevărat, Ceauşescu a fost asasinat cu sînge rece, într-o frenetică grabă, în ziua Sfîntă a Crăciunului. Dacă încerci astăzi să vorbeşti despre Ceauşescu eşti imediat catalogat drept comunist sau nostalgic. În cazul meu, nu pot fi acuzată nici de participaţiune la sistem, nici de nostalgie comunistă. Pe vremea asasinilor lui Nicolae Ceauşescu, ajunşi între timp miliardari cu ajutorul americanilor, mă ocupam cu biberonul. Studiaţi documentele de arhivă şi veţi vedea ce-a făcut Ceauşescu cu banii de la F.M.I. şi de la Banca Mondială, şi ce-au făcut aceşti democraţi grăsuni de bătătură, specializaţi în escrocherii financiare la şcolile politice de vară ale partidelor.
nicolae ceausescu - Adevărul abia acum a ieșit la iveală! Iată de ce a fost asasinat Nicolae Ceaușescu
Studiaţi documentele! Preşedintele împuşcat de cei cîţiva antiromâni, îndoctrinaţi de „agenturili străine” nu vi se va mai părea atît de sinistru. Ceauşescu a fost cu adevărat un patriot. În afara lichelelor care au prădat statul român după 1989 şi au devenit chiaburi, astăzi, poporul zace în sărăcie, exploatat mişeleşte, de aproape un sfert de veac. Zidul de la Tîrgovişte e prea mic pentru aceste haite de politicieni care au subminat şi ruinat România postdecembristă! '' www.efemeride.ro







NAMASTE

sâmbătă, 31 martie 2018

duminică, 25 martie 2018

Puterea lui Patru ~ Sesiunea de primavara Romania 2018 a prietenilor Bruno Groning

Buna seara,

Cu amintiri proaspete de la ultima noastra intalnire, le atasez aici spre bucuria tuturor  :


 
 

 


 
Multumiri Danei pentru poze

Cuvântarea lui Bruno Gröning de la Springe, din 4 octombrie 1958

``Dragi prieteni, acum că ați auzit numai o parte, o părticică de pe benzile pe care vi le-am pus și pe care le-ați ascultat aici, discuri pe care le-am adus nici mai mult nici mai puțin decât de la Lourdes, cred că ați putut să vă faceți măcar o mică imagine despre cât de mari sunt durerea și necazurile multor oameni. Și cum oamenii se îndreaptă acum într-adevăr către Acela, Cel de care aparțin. Atunci oamenii pot aduce rugăminţi, pot aduce rugăciuni.

Aceste bruiaje pe care le auziți (în fundal se aud destul de tare rugăciuni ș.a.), nici nu sunt înregistrate perfect, ca să le puteţi reda fără cusur. Dar pe de altă parte astfel de bruiaje există chiar şi aici, astfel că nu este posibilă înregistrarea perfectă a unei benzi, ceea ce înseamnă că ce auzim este mereu însoțit de bruiaje. Dar acestea nu sunt toate bruiajele care apar la Lourdes. Există mai multe bruiaje.

Majoritatea oamenilor care au ajuns la Lourdes, cum vă spusesem mai devreme, ajung nepregătiți pentru acest loc. Din exterior lasă impresia că sunt deja nişte adevărați credincioși. În realitate oamenii nu sunt decât evlavioși, și exprimă doar ce au asimilat, cum au crezut ei că aşa ar fi corect.

Multe ar fi de criticat aici, deoarece oamenii care caută într-adevăr mântuirea și cred că ar putea chiar s-o afle, în acel loc sunt înconjurați de atâția oameni, care nu se comportă atât de liniștit, cum ați fost dvs. aici, ci ei deranjează permanent. Continui să afirm că într-un loc atât de sfânt oamenii nu ar avea voie să se roage cu voce tare, nu cu gura, ci cu inima.

Astfel, mulți oameni nu ar mai fi deranjați de unul sau altul, aici însă sunt deranjați de marea masă de oameni. Știu că, în acest fel, mulți oameni și-ar afla mântuirea, s-ar vindeca, dar aceste bruiaje din jurul lor sunt mult prea mari și prea puternice.

Acum, dragi prieteni, veți primi adevărata învățătură. Eu însumi, sunt realmente adânc mișcat de ceea ce am văzut, cu toate că în această viață pe pământ am văzut suferințe și nenorociri mult mai mari. Dar nu e nici pe departe ca atunci, când îl privești îndeaproape pe fiecare om – nici chiar cei bolnavi, care sunt într-adevăr neajutorați, fiind dependeți de ajutorul celor din jur -, nu au înțeles încă nici pe de parte toate aceste lucruri. Iar acești oameni se lasă duși acolo, adică ei încearcă - încearcă să se însănătoșească.

Cei mai mulți nu sunt pregătiți. Iar pe de altă parte atenţia le este atât de distrasă atunci când sunt transportați la grotă în scaunul cu rotile, ba se uită în stânga, ba în dreapta, ba se uită în sus ba în jos și sunt preocupați cu fel de fel de lucruri: ce fac femeile cu poşetele lor, cu lănțișoarele lor, ce fac bărbații cu bastoanele lor sau altele de acest gen. Majoritatea oamenilor, de îndată ce au ajuns la Lourdes, au un rozariu în mână și se roagă.

Nu este o rușine, dacă vă rugați pe stradă. Dar, după cum vă spuneam, dragi prieteni, este doar o rugăciune făcută mai mult sau mai puțin cu gura. Cine oare s-a rugat într-adevăr și cu inima? Dacă m-aș fi dus chiar eu acolo - și chiar trebuie să mă duc tocmai în perioada în care sunt acolo germani -, atunci cred că mi s-ar permite, să le spun celor prezenți care este rânduiala aici, ce anume este absolut necesar.

Iar acum câte ceva despre ceilalţi credincioși [credincioşii afacerişti]. Există mulți oameni care s-au stabilit la Lourdes. Acești oameni, care au un hotel, o pensiune, un restaurant, trăiesc cu convingerea fermă că ei fac o afacere bună - și nu puteți să le distrugeți această convingere, căci ea devine realitate, devine adevăr. Și ei fac într-adevăr o afacere bună.

Dar mergeți și dvs. acolo și întrebați-i, așa cum am făcut și eu, căci în multe magazine se vorbește germana. Am întâlnit acolo mulți dintre aceşti oameni și am vorbit cu ei, am pus întrebări, dacă și în ce măsură cred. Până acum am primit mereu răspunsul: „Nu poți să crezi într-o astfel de magie, într-o ceremonie, într-o isterie.” „Nu”, le răspund eu, „dar afacerea merge bine, și sunteți convinși de acest lucru”. „Da, afacerea merge bine, dacă nu ar merge, nu am fi aici atât de mulți angajați.”

Și astfel, prieteni, vedeți cum totul este ridiculizat, cum își face apariția latura pământească și cum oamenii reușesc sa facă din toate o afacere bună. Cum să găsească vindecarea cel ce o caută, cel care într-adevăr are nevoie de vindecare, cel pe care nimeni nu l-a putut ajuta, cum să ajungă el la mântuire, cum să poată fi condus cu adevărat spre ordinea divină!?

Da, dragi prieteni, nu este vorba de noroc, căci el este mereu prezent aici. Ci dumneavoastră înșivă aveți de asemenea datoria de a înfăptui lucruri bune în această viață pe pământ, pentru ca apoi, în viața următoare, în care nu toți oamenii pot sau vor să creadă - pentru că în ziua de azi există multe învățături care sunt complet denaturate, care sunt absolut înşelătoare -, astfel încât oamenii nu pot crede că există într-adevăr o continuare a vieții, o reincarnare sau o revenire pe acest pământ, cu toate că au existat deja multe dovezi în acest sens.

Cum spuneam, fiecare om are obligația și responsabilitatea, ca atât timp cât îi este permis să existe pe acest pământ divin, să înfăptuiască lucruri bune şi, în felul acesta, să nu păţească nimic rău. Și astfel, să-și poată ocupa locul care i-a fost dat de Dumnezeu. Însă vai de cel care face rău, care își împovărează singur conștiința.

Și dacă el crede că îi merge bine aici, chiardacă pentru asta ar trece peste cadavre, așa cum obișnuiți dvs. să spuneţi, fără să-l intereseze viețile oamenilor, dacă a căzut pradă lăcomiei, egoismului și se preocupă numai de cum să câștige cât mai mulți bani, indiferent cum, crezând că el poate să-și făurească mai bine destinul. Nu, prieteni, acești oameni care au căzut pradă răului, care slujesc răul, acelora cu siguranță nu le va merge bine.

Noi trebuie să ne facem datoria aici, pe Pământ, nu numai eu singur, ci fiecare dintre dvs. Și cine nu-și cunoaște datoria, misiunea, chemarea, așa cum i-a fost lui scrisă, acela n-o poate duce la îndeplinire. El crede că se află pe acest Pământ numai pentru a-și trăi viața de zi cu zi așa cum a fost obișnuit, așa cum și-a aranjat-o aici, așa cum și-a pregătit-o, astfel ca să poată câteodată să mai stea şi cu mâinile în buzunare, pentru a duce o viață fără griji.

Nu, prieteni, nu pentru asta e ea (viaţa). Cum rămâne cu dvs., cu aproapele dvs., cum rămâne cu omenirea, cum rămâne cu viața? Ce este viaţa? Viața este Dumnezeu! Ce se întâmplă aici la Lourdes, dar și în alte părți, nu trebuie să vă povestesc în detaliu ceea ce știți deja, lucrurile bune care au loc ici și colo, unde oamenii nu speră la nimic bun, ci muncesc pentru a obține binele, se regăsesc acolo și, între timp, primesc şi binele.

Am dreptate să spun: Iubeşte, iubiți viața - pe Dumnezeu! Dumnezeu este pretutindeni. Și astfel avem și aici o mică dovadă că Dumnezeu este în realitate și cu adevărat pretutindeni. Dumnezeu dorește să locuiască în fiecare inimă, în inima fiecărui om. Și dvs., dragi prieteni, ați învățat o rugăciune când erați mici: „Eu sunt mic…” Prin asta i-ați făcut într-adevăr lui Dumnezeu o promisiune, atunci când spuneați în continuare: „…Inima mea e curată, nimeni să nu locuiască acolo, decât singur Dumnezeu.”

Vă întreb, prieteni, v-ați respectat cuvântul, promisiunea până azi? Da sau nu? Nu trebuie să-mi răspundeți cu voce tare. Dar dvs. singuri probabil știți că ați dat la o parte această rugăciune. V-ați simțit adulți, v-ați simțit în vârstă și v-ați dezis de copilărie. Să vă deziceți de copilărie înseamnă să vă deziceți de Dumnezeu.

Ați ajuns să vă simțiți superior fără să doriți asta. Ați trăit preluând credința strămoșilor dvs. că lucrurile trebuie să fie așa. „Eu sunt tata, eu sunt mama, iar copiii trebuie să mă asculte. Eu sunt mai în vârstă decât el, sunt mai în vârstă decât ea. N-o să mă învețe el sau ea pe mine, că doar știu mai multe.” Atât de elevat a ajuns omul. El este nu numai prost educat, ci și îngâmfat. El nu este smerit, ci a devenit încrezut. Și ce se întâmplă acum cu omul? Cel ce se înalţă singur, va fi înjosit.

Dragi prieteni, nu vreau să vă mai avertizez, doar un lucru vreau să vă mai spun, astfel ca să ajungeți să recunoașteți singuri, ca să știți că sunteți într-adevăr un copil al lui Dumnezeu și că Dumnezeu v-a dăruit această viață pe Pământ, astfel ca noi să putem fi activi, să ni se îngăduie să fim activi aici în această operă a Sa, pe care El a făurit-o pentru noi. Chiar și numai pentru asta ar trebui să fiți fericiți. Dar cine n-a știut acest lucru, nu a cunoscut acest sentiment de fericire, acela nici nu a putut să-l servească pe Dumnezeu.

Prin urmare cred, dragi prieteni, că prin ceea ce am avut voie să vă dau azi, știți cu adevărat ce vă este predestinat. Prin urmare, să ajungeți cât mai curând la cunoașterea de sine și – o spun încă o dată – faceți în primul rând tot ce aveţi dvs. neapărat nevoie, faceți ceea ce vă datorați dvs. înșivă.

Recuperați ceea ce ați ratat, reflectaţi asupra persoanei dvs. și gândiți-vă la trecut, la tot ceea ce ați făcut cândva prost, ce ați făcut greșit în viața pe care aţi trăit-o. Ca de acum înainte să rânduiţi totul cum trebuie și să îndreptați tot ce ați făcut greșit în trecut. Astfel vă veți răscumpăra vina. Și astfel deveniți liberi, astfel devenți demni să recepționați lucrul cel mai sfânt.

Acum, dragi prieteni, nu vreau să vorbesc numai eu. Și dvs. puteți lua cuvântul aici. Și dvs. puteți spune lucruri adevărate, nu numai cum le-ați înțeles, ci cum le-ați simțit. Dacă v-aș pune doar o întrebare: De ce veniți la mine? De ce credeți că Gröning vă poate ajuta cu adevărat? Sunteți deja convinși de asta? Sau ați vorbit cu cineva apropiat, care este convins? Îi daţi crezare? Sau ce vă determină? Ce vă determină, de fapt, să veniți aici?

Ceea ce au scris oamenii despre numele Gröning se găsește în arhiva mea de presă – adică aceea pe care o pot numi a mea, cea pe care am strâns-o eu -, care a ajuns acum să fie mai înaltă de un metru. Aici sunt adunate cele mai oribile lucruri scrise, lucruri pe care oamenii le-au purtat în ei. Astfel şi-au arătat ei adevărata lor față, 99% din ce au scris fiind minciuni. Dar astfel au debitat mult rău din ei.

....
Căci în acest timp răul se afla în ei, iar ei îşi primeau sarcina numai din partea răului, aceea de a face rău pentru a izgoni binele, pentru a distruge binele. Pentru a-i răpi omului binele, pentru a-i răpi propriul eu.

Asta este cea mai importantă lecţie, dragi prieteni, și dvs. nu trebuie să credeți că lucrurile astea au fost scrise numai în Germania în acest fel; ziare există și în America de Sud. Așa se transmit lucrurile, unul copiază de la altul, unul aude de la altul. Exact așa cum spune zicala: „Dacă o vacă ridică coada, atunci o ridică și celelalte.”

Ei, dragi prieteni, totul se rezolvă prin liniște, să nu lăsăm să ni se răpească liniștea. Cred că pot să vă spun, și trebuie să vă spun, că eu sunt un mic exemplu pentru dvs. - și nu spun: un mare exemplu. Totul se rezolvă prin liniștea cerească. Să ascult totul, să privesc totul, să suport totul cu răbdare. Să nu spun încă nimic, să răspund abia atunci când va fi venit vremea, de-abia după ce mi-au fost puse aceste întrebări. Și ceea ce a fost scris reprezintă întrebări la care știu să răspund cu toată liniștea.
.....Asa se întâmplă cu tehnica, dar în planul divin nu se întâmplă aşa. Ca el să poată spune: „Ce nu pot face eu, pot face ceilalți. Dacă nu mă descurc aici, atunci există altcineva care o va face pentru mine. Şi de ce să n-o facă?” Nu sunt un învățat. Atunci cum de îndrăznesc să scriu totul avocaților, tribunalelor sau justiției, să le scriu exact aşa cum stau lucrurile în realitate. Cum de ajung juriștii să spună: „Da, acum recunosc că mai avem de învățat de la Gröning.”

Nu vreau laude, prieteni, nu, dar eu nu am învățat lucrurile astea. Nu am mers la școală. Am învățat numai alfabetul și cuvintele, așa cum le aud și azi, nu mai mult! Cum vorbesc oamenii, cum se exprimă, cum sunt denumirile!? Ce cuvânt folosesc ei pentru una sau pentru alta!? Nu doresc mai mult. Am nevoie doar de atât cât să pot să vă fac să înțelegeți, să pot să vorbesc limbajul dvs., o altă limbă nici nu mă interesează.

Nici măcar să vorbesc, nu este chiar atât de necesar. Asta constat tot timpul când mă aflu în țările vecine, acolo unde oamenii nu stăpânesc limba germană și nici nu sunt stăpâniți de ea, au propria limbă maternă. Nu e necesar să le vorbesc. Ce-i drept, eu vorbesc germană, iar ei vorbesc franceză, italiană sau engleză, sau alte limbi. Dar ne înțelegem, se creează imediat o legătură. Acești oameni simt asta.

Da, ar fi mai deștept să nu vă vorbesc aici germană, ci să vorbesc altă limbă. Urmați-vă simțămintele! De aceea vă și întreb mereu: „Ce simţământ aveți?”, sau „Cum vă simțiți aici?” Vreau să spun că aici este un început fără de sfârșit, de care sunt eu însumi convins, așa cum îmi confirmă tot mereu oamenii.

Ați trăit şi pînă acum cu credința: „Trebuie să ajung personal la Gröning”, sau „Gröning trebuie să vină personal la mine”, sau „…să vină personal la noi”. Prin personal vă referiți la acest mic corp, și că trebuie să-l auziți. „Și mai trebuie să-i și spun ce mă supără”, eventual să-i descrieți boala. Aici nu este tratată boala, ea este tratată de către medici, de către domnii reprezentanți ai medicinii clasice. Există și terapeuți, există și oameni care lucrează cu pendulul, există tot felul de metode. Și eu sunt un om care pendulează, dar eu pendulez de la un loc, de la un oraș la altul, dar și de la o țară la alta.

Prieteni, aici nu se tratează boala. Renunțați la ideea asta! Aș putea să vă aduc destule dovezi, şi chiar o voi  face, că, cu cei mai mulţi dintre oamenii care au aflat vindecarea, nu am avut contact fizic. Nu am stat faţă în faţă cu ei, nu eram unii lângă alţii, aşa cum sunteţi dvs. aici. Numele Gröning este fără importanţă. Așa se numește doar corpul meu, ăsta nu sunt eu.

Iar adevărul este acolo unde oamenii… Dacă e să aleg un caz, numai unul din cele multe – sunt cu miile -, de exemplu cel al unei fete din sudul Franței, de care v-am povestit deja ieri, care nu se simțea bine, al cărei corp era bolnav, cum ați spune dvs., dar eu aș spune: în el era dezordine. Și această fată a auzit numai câteva cuvinte, adică mai întâi l-a văzut pe „cel mic de statură” intrând, apoi a auzit câteva cuvinte în germană. Dar asta era complet neesenţial.

A sărit imediat în picioare și a spus: „Nu mai am dureri.” Eu vorbeam în continuare, nu m-am lăsat deranjat. Ea a preluat apoi suferințele celor care stăteau lângă ea. Și aceștia, la rândul lor, au spus că nu mai au dureri. Ce fel de om este ăsta! Două, trei cuvinte în franceză înțeleg și eu, ca și engleză sau altele. Nu e necesar, însă. Nu e necesar să înțelegi, să înțelegi cuvintele, ci să-i înțelegi pe oameni, despre asta este vorba.

Fata asta, şi ea a înțeles. Așa că i-am dat niște bile. Și la ultima mea vizită mi-a povestit că i-a dat unui copil una dintre aceste bile, un copil care avea corpul complet paralizat. Nu i-a spus nimic copilașului despre Gröning. Acestui copil i-a pus doar o singură întrebare: „Copilaș drag, crezi că Dumnezeu îți va da înapoi sănătatea?” „Da.” „Privește, există un om care ți-a făcut acest cadou, și care va ști să te ghideze.”

Copilul a spus: „Da, cred în asta”, și încă altele acest sens. Copilul a ținut bila în mână și nu i-a lăsat nici măcar pe părinți să o atingă. Și de la o zi la alta lucrurile s-au schimbat și s-a întâmplat ceea ce copilul i-a povestit apoi fetei: „Ia uite, piciorușele mele se mișcă, revine viața în ele, uite, ăsta se mișcă deja, e pentru prima oară. Se încălzesc. Prin corpul meu trece un curent, care mă pătrunde din ce în ce mai tare și totul se pune în mişcare.” Iar fata a răspuns: „Da, copile, și eu cred pentru tine, așa cum și tu crezi.”

Sănătatea este totul. Copilul se bucură azi de sănătate deplină. Din păcate, nu am putut nici să-l văd și nici să vorbesc cu el. Părinții au plecat cu copilul în concediu, fiindcă asta și-au dorit. Nu pot acum să-mi dau importanţă și să spun: „Acum o să le scriu la toţi, ca să le cer: puneți-vă acum în mișcare!” Nu, nu voi face asta. Cum vă spuneam, nu l-am întâlnit pe copil. Și totuși sunt fericit, numai când aud şi să aflu asemenea lucruri.

Nu sunteți și dvs. fericiți?
 Vedeți, acestui copil i s-a spus puțin. Numele Gröning nici nu a fost amintit. Dar a fost amintit Dumnezeu. Acest copil crede, şi încă cum – și într-adevăr a crezut. Da, copilul are nevoie doar să i se dea legătura – numele Gröning este nesemnificativ. ``

Multumiri :
 
In memoriam :

NAMASTE
 
Director web luxdesign28.ro Alterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryClickLink.ro