sâmbătă, 28 iunie 2014

Relatari despre Tara Luanei. Cercetari












De la chiliile rupestre, E.T., U.F.O., teleportări şi trovanţi, către un posibil fost război nuclear!

Poveştile cu extratereştri şi cu nave spaţiale din alte lumi, arhicunoscute la finele primului deceniu al mileniului trei a înflăcărat deseori imaginaţia amatorilor de senzaţional şi a oamenilor simpli. În ultimii ani, pe lângă cele câteva relatări petrecute în anii de dinainte şi imediat după revoluţie, prezentate au fost lansate şi ipoteze ale unor dovezi paleoastronautice în zona judeţului Buzău.
IMG1
Pe scurt, este vorba de urme foarte vechi ale călătorilor veniţi de pe alte planete din spaţiul galactic  păstrate prin desene şi legende locale în diferite localităţi ale judeţului Buzău. Buzăul, pe harta călătorilor din alte lumi. Diana Gavrilă, licenţiată în istorie, s-a născut în comuna Colţi, în apropiere de zona Bozioru-Ulmet, celebră pentru povestirile cercetătorului în domeniul paranormalului, Vasile Rudan, făcute în anii 80. De câţiva ani, a făcut pasiune pentru istoria locului care ar fi presărată cu poveşti şi  legende în care  îşi fac apariţia care misterioase de foc care seamănă izbitor cu nave spaţiale extraterestre sau OZN-uri raportate în ziua de azi. În urma cercetărilor pe care le-a făcut de peste 20 de ani în tradiţia orală a zonei, istoricul spune că a ajuns la nişte date cel puţin şocante care ar confirma existenţa unui adevărat muzeu de paleoastronautică în aer liber. Pe creasta unui deal din comuna buzoiană Bozioru există o formaţiune stâncoasă extrem de stranie, compusă din pietre rotunde, în formă de OZN. Localnicii dar şi primii geografi care au rămas şocaţi când au luat contact cu aceste stânci, pe le-au numit Babele de la Ulmet, pentru că seamănă izbitor cu cele din Masivul Bucegi. În zona Bozioru, circulă numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi, cum că aici ar fi existat Țara Luanei, care era populată de extratereştri şi chiar relatări despre dispariţii misterioase. “Nu afirm că Buzăul a fost dintotdeauna un aeroport al extratereştrilor dar până şi legenda Ţării Luanei invocă astfel de prezenţe neobișnuit de stranii. În teren se poate proba acest aspect făcând o vizită în zona Ulmet-Bozioru unde pe culmea din spatele satului se profilează forme ciudate care seamănă cu OZN-uri pietrificate”, adaugă Diana Gavrilă. Poveştile cu aură de „science fiction” au început să circule încă din anii 80, după ce ar fi avut loc dispariţii stranii ale unor străini care au fost învăluiţi într-o ceaţă albăstruie. Oamenii cred că străinii au fost pedepsiţi după ce au cutezat să pună piciorul în tainicele ţinuturi ale luanilor. În zona Bozioru, mai circulă şi numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi care ar fi existat în Ţara Luanei .“Legendele povestite de bătrânii din sat spun că peste înălţimile Buzăului domnea, cu mii de ani în urmă, un rege bătrân numit Luana. E vorba de un bărbat şi nu de o femeie, care ar fi fost al treilea rege al pământului.
1
2
4
Povestea  acestor vremuri apuse spune că nişte vrăşmaşi ai Țării Luanei au venit în care de foc, îmbrăcaţi în costume de metal şi au doborât soarele Luanei care forma ceva ca un scut energetic ce proteja cetatea si întreaga zonă. Pe pereţii grotei de la Fundul peşterii apar desene ale unor arme ciudate din care ies raze iar la Policiori apare o tăbliţă cu o scriere necunoscută. Cred că este vorba de ceva remarcabil care aşteaptă să fie studiat mult mai bine”, a mai spus istoricul Diana Gavrilă.

Fenomenul OZN studiat încă din anii 70 de un celebru pilot buzoian

img2
Poate cel mai celebru ufolog pe care l-a avut vreodată Buzăul a fost regretatul pilot de vânătoare Doru Davidovici, un susţinător fervent al paleoastronauticii şi al OZN-urilor. El trata în cartea sa, „Lumi Galactice”, o serie de teorii asupra existenței și implicațiilor civilizațiilor extraterestre în lumea terestră. “Este greu sa descifrezi logica unor civilizații terestre anterioare, chiar daca exista numitorul comun al aceleiași planete; cum să pătrundem logica unor semeni veniți absolut din  afară? Poate suntem înconjurați, ne împiedicăm literalmente de urme, semne, mesaje lăsate de cei veniți de departe – atât doar că nu știm să le recunoaștem. Poate – spun unii – noi înşine suntem un asemenea mesaj. Şi atunci când am pus mana, în sfârșit, pe o urma tulburătoare, nu știm să o interpretam cum trebuie, pentru că nu putem deosebi partea de întreg”, scria în cartea sa, “Lumi Galactice”, regretatul Doru Davidovici. El a observat cu proprii lui ochi evoluţia complicată a unui OZN undeva la sud de Bucureşti, observaţie confirmată şi de staţiile radar din zonă. Apoi, la 20 aprilie 1989, avionul pilotat de Davidovici s-a prăbuşit inexplicabil la revenirea pe pistă, iar pilotul scriitor şi-a pierdut viaţa. Comisia de anchetă n-a finalizat niciodată cercetarea împrejurărilor accidentului. Experţii s-au declarat neputincioşi în a explica prăbuşirea de la 1000 de metri a unui asemenea pilot experimentat.

Au vizitat OZN-urile Buzăul?

Nouă militari aflaţi la bordul a trei elicoptere au trăit cu două decenii în urmă un adevărat coşmar, după ce au fost hărţuiţi de o navă extraterestră. Autorităţile de la acea vreme au interzis orice discuţie despre acest subiect sensibil. Un fost pilot de vânătoare de la unitatea din Bobocu a ales, la finele anului trecut, să facă o mărturisire în exclusivitate pentru stiridebuzau.ro, despre o întâmplare bizară petrecută acum 20 de ani în spaţiul aerian al judeţului Buzău. Povestea începe într-o noapte de noiembrie a anului 1992, când trei elicoptere plecau într-un zbor de noapte spre Mizil via Urziceni. Zborul părea că decurge fără probleme iar piloţii celor trei aparate îşi mai aruncau din când în când câte un ochi către maşinile care circulau la acea oră spre Urziceni. La un moment dat, liniştea din carlingă a fost spulberată de un eveniment pe care piloţii îl văzuseră doar în filmele SF: “Am încremenit cu mâna pe manşă când am văzut brusc că vine din stânga noastră o sferă luminoasă de culoare roşu aprins care nu-şi schimba culoarea. Avea un diametru imens, de aproape 20 de metri. S-a apropiat de noi la vreo doi kilometri şi nu făcea niciun zgomot, nu lăsa nici o dâră de fum. Apoi a început să zboare în paralel cu elicopterele la aceeaşi viteză de 150 de km pe oră”. Obişnuit cu senzaţiile false în zbor şi cu tot felul de iluzii optice, comandantul Smoleanu nu-şi poate explica fenomenul pe care l-a trăit în urmă cu 20 de ani. El crede şi acum, după atâţia ani de la producerea acestui incident, că şi-a asumat un risc când a hotărât să vorbească despre această întâmplare ciudată. “Nu pot să vă dau numele colegilor pentru că nu-mi pot asuma nici un risc pentru ei. Eu am ales să vorbesc pentru că nu înţeleg nici acum de ce a fost atâta secretomanie vis a vis de acest incident”, îşi încheie interviul comandorul Marcel Smoleanu.

Secretul ascuns de la Mărăcineni

La Buzău, un fenomen la fel de ciudat a fost semnalat în anul 1987 în satul Căpăţâneşti, din comuna Mărăcineni, când mai multe OZN-uri şi-au făcut apariţia în plină zi chiar în timp ce zeci de elevi şi mai mulţi profesori se aflau în practică agricolă. În toamna lui 87, patru sfere argintii ar fi plutit mai mult de 90 de minute deasupra lanurilor de porumb din Mărăcineni, iar la un moment dat, unul dintre vehicule ar fi aterizat după o manevră complicată. Martori ai bizarului fenomen petrecut pe câmpurile de la marginea satului Căpăţâneşti au fost mai mulţi profesori şi zeci de elevi ai şcolii din localitate care se aflau în luna septembrie la cules de porumb. Florentina Sohan (Iuga) era pe vremea aceea elevă în clasa a opta şi se afla alături de colegii săi în practică agricolă la cules de struguri. Ea povesteşte că amintirea celei zile neobişnuite a urmărit-o toată viaţa.“La un moment dat, am văzut un obiect strălucitor pe cer ca o minge de foc din care s-au separat alte sfere mai micuţe. Făceau nişte manevre foarte complicate şi trimiteau ca nişte semnale luminoase şi noi, copiii, eram foarte uimiţi deşi nu auzisem de OZN-uri. Unii erau emoționați, alţii doar speriaţi. Unul dintre obiecte era mai mare şi emitea o lumină care pulsa. Un profesor a avut curajul să se ducă în zona în care părea că ar fi aterizat unul dintre aceste obiecte. De atunci, am rămas cu convingerea că există civilizaţii extraterestre şi sunt convinsă că acele obiecte au fost OZN-uri şi nicidecum baloane meteo sau avioane”, povesteşte Florentina Sohan (Iuga). Nicolae Pogonaru este profesor de franceză la şcoala generală din Căpăţâneşti din anul 1978 şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Martor şi el la acest incident de gradul trei, profesorul buzoian spune că a rămas profund marcat de această întâmplare. “Am rămas cu o obsesie, legată de astfel de fenomene. S-a întâmplat în zona Căpăţâneşti, la capătul uliţei de la cuibul de barză. Am început treaba pe la ora 10 dimineaţa, copiii culegeau struguri şi neavând ce face, mă plimbam şi mă uitam pe cer. Deodată am văzut ceva ca un fulger pe cer, care a dispărut după câteva secunde. Prima dată nu am vrut să zic nimănui nimic să nu se interpreteze altceva”, povesteşte Nicolae Pogonaru. Dascălul buzoian este singurul care a avut curajul să plece la locul aterizării. “Nu a avut curaj nici unul dintre cei prezenţi să meargă până acolo şi atunci m-am dus singur. Am luat-o pe jos şi am mers vreo 3 kilometri până am ajuns la faţa locului. Până să ajung acolo am trecut printr-un lan de porumb, care avea toate spicele pârlite de o căldură foarte mare pe câteva sute de metri pătraţi. La un moment dat, am ajuns pe o planaţie de lucernă unde am descoperit un cerc mare de jur împrejur, cu trei găuri cu diametru cam de 2 metri.” El mărturiseşte că autorităţile comuniste au intrat în alertă maximă şi au interzis luni de zile accesul în zona cu pricina. (Sursa: romaniamegalitica.ro)

Noi descoperiri arheologice la piramidele de la Rasnov

preluare din monitorulexpres.ro

Lucrările pentru construirea asensorului pe plan înclinat către Cetatea Râşnov au scos la iveală fundaţia unei construcţii, a cărei vechime şi destinaţie n-a putut fi stabilită încă. 

Surprinzătoarea descoperire a adus la faţa locului arheologi, care au studiat şi au fotografiat zona pentru a putea trage o concluzie cu privire la provenienţa construcţiei. Stelian Coşuleţ, şeful Secţiei de Arheologie a Muzeului de Istorie Judeţean Braşov, mărturiseşte că „deocamdată, nu ne-am lămurit. 

Este vorba de o clădire dreptunghiulară, de la care s-a păstrat fundaţia. Iniţial, am crezut că e un grajd, dar nu e. Probabil, a fost un depozit, o anexă, demolată la sfîrşitul secolului XIX, cînd s-a construit Casa de Cultură. Nu e legată de cetate, de fortificaţii, de domeniul militar, ci mai degrabă de aşezarea civilă. Însă nu putem data aceste ziduri, nu avem artifacte. Ne vom baza pe fotografii şi documente istorice pentru a le identifica originea“. 
Zidul pare să aibă circa 75 cm grosime, iar pietrele nefasonate sînt îmbinate cu mortar. Brăneanul Valentin Thrcaar, pasionat de paleoastronautică şi mistere, e convins că aceste ziduri reprezintă baza unei piramide antice, aşa cum ar fi toate cele 7 din zona Rîşnovului, mascate de formele de relief. 

Deocamdată, primarul Adrian Veştea consideră că lucrările trebuie să continue. 

Arheologii vor elabora un raport de cercetare la sfîrşitul săptămînii viitoare şi vor face propuneri către autorităţi. Dacă se va dovedi că sîntem în faţa unui construcţii importante, atunci „proiectul va trebui să ţină seama de acest lucru. Deocamdată, nu am ajuns la nicio concluzie“, spune Stelian Coşuleţ, care este de acord însă că zidurile dezgropate „reprezintă o descoperire“. 

Şantierul se află în apropierea Casei de Cultură din Râşnov, punctul de plecare al viitorului ascensor către Cetate. Conform proiectului Primăriei Rîşnov, ascensorul va avea o lungime totală de 165 de metri, un unghi de înclinare de 37 grade şi o capacitate de transport a instalaţiei de maximum 648 persoane/zi. Proiectul în valoare de 5.357.613,52 lei ar trebui să fie finalizat la 21 noiembrie 2014. 

Însă, dacă descoperirea arheologică se va dovedi că are valoare istorică, inaugurarea ar putea fi amînată, locul va fi declarat sit arheologic, iar pentru ascensor se va săpa în altă parte.

Aditional : despre parintii anunnaki, giganti si lectii de iubire.....



joi, 19 iunie 2014

duminică, 15 iunie 2014

Tuneluri, legende si traditii

Misterul tunelurilor pe sub Marea Neagră care leagă România de Turcia

Într-o cronică, scrisă înaintea Primului Război Mondial, este relatată o poveste stranie în care se vorbește despre cum țăranii din Dobrogea foloseau tuneluri subterane de mii de kilometri pe sub Marea Neagră pentru a duce oile în Turcia.
Negoțul cu oi era înfloritor înaintea izbucnirii Primului Război Mondial. Dobrogenii creșteau mii de oi pentru a le duce în Imperiul Otoman și a câștiga bani frumoși. Interesant este faptul că exportul nu se realiza nici pe uscat și nici cu vasele, ci prin două tuneluri de dimensiuni impresionante pe sub Marea Neagră.
Conform relatării dintr-o cronică de peste 100 de ani, din sudul Dobrogei actuale și din Cadrilater pornesc două tuneluri subterane care traversează Marea Neagră. Acestea erau folosite cu precădere de țărani pentru a-și transporta turmele de oi în Imperiul Otoman și în țările din Peninsula Asia Mică.
Nu se poate spune cu exactitate cine a construit aceste două tuneluri și nici motivul pentru care ele traversează prin subteran Marea Neagră. Interesant este faptul că în timpul războiului gurile de acces ale celor două tuneluri au fost astupate din motive de siguranță națională și au fost păzite cu străşnicie. Se mai spune că securitatea din perioada comunistă era la curent cu existența acestor tuneluri megalitice și nu lăsa pe nimeni să se apropie de ele. De ce?
În anii 80, soldații care erau concentrați la muncă pe Canalul Dunăre – Marea Neagră, din pură întâmplare au descoperit o altă gură de acces ale tunelurilor cu pricina. Ea se află într-un cimitir din Murfatlar și a fost folosită în nenumărate rânduri de muncitorii de la canal pentru a trece în Bulgaria în mod regulat.
tuneluri antice1 Misterul tunelurilor pe sub Marea Neagră care leagă România de Turcia
Misterul acestor două tuneluri este unul fascinant, în condițiile în care se presupune că aceste construcții au fost realizate cu mii de ani înaintea erei noastre, probabil de către o civilizație extrem de avansată din punct de vedere tehnologic pentru că altfel nu se poate explica complexitatea construcției unor asemenea tuneluri pe sub o mare întreagă.
Sursa : efemeride.ro

Uriasii din Scaieni


Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, unde a fost descoperita o necropola cu schelete ce masoara peste 2,40 metri inaltime.
Localitatea este atestata ca obste mosnaneasca pe la 1600, dar istoria ei se pierde in negura timpului, pe vremea “cand zmeii se bateau prin fundaturile padurilor”, dupa cum spun povestile locale.
Mosnenii, nobilii autohtoni
In acea vreme, zona era era locuita de “tartari”, adica de uriasi. In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, maldari sau novaci, cum li se spune.  Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi “cule”.  Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de padure. “Talpa” turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborati- carora din taiere li se dadea directia de cadere – sub care se asezau pietre mari. Si astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai „maldarii” de oameni o aveau. Familiile de mosneni au dat cei mai buni capitani ai lui Negru Voda, enigmaticul erou despre care exista o multime de legende. Se spune ca acesta avea si el o inaltime impresionanta, judecand dupa “scaunele” sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona, unde se spunea ca tinea sfat cu capitanii sai. Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor “tainite”.
Stalpii Tainitei
stilpii de taina 2 copy 300x225 Uriasii din Scaieni
Stalpii Tainitei
Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si palcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de “tainite” folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din “Legendele plaiului”, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. “Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor”.  Adica, „tartarilor”. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile  ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, “stalpi  colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile” si care nu au putut fi cercetati deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, “scaunele” domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii.

Dar nu poporul de navalitori, ci “ceilalti”, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sant numite in popor “salisti tatarasti”. Cum este si Silistea Scaienilor.
Tartarii, tatanii uriesi
Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase si nobile triburi ale vechimii: teutarii, carora le mai spunea si tartari sau  titani. In popor li se spunea mai simplu „tatanii”. Acelor “teutari” strabuni li se atribuie tumulele ( movile tuguiate din pamant, care indica morminte) si fortificatiile muntilor Carpati, acele ziduri ciclopice intinse pe culmile muntoase, ale caror ruine se vad si astazi intre Turnu Rosu, Sibiu, Miercurea, Sebes, Orastie, Hateg, Vulcan si-n muntii Buzaului. Peste tot unde se gasesc aceste fortificatii, impreuna cu cioburi de vase purtand simboluri stranii, oamenii spun ca acestea au apartinut uriasilor sau tatanilor. Homer relateaza ca acestia erau “favoritii zeilor” si ca „ii intreceau pe toti oamenii in inaltime, forta si frumusete”, de aceea erau daruiti cu o viata mai lunga decat toti ceilalti. Ei au fost cei dintai care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei care au inaltat dolmene si menhire si au confenctionat cel mai frumos cizelate unelte din piatra. Aristotel le atribuie cele dintai constructii sub forma de turnuri si fortificatiile ciclopice de aparare, ridicate pe culmi.
Necropola de uriasi
Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului.  “Povestile” oamenilor din comuna Bozioru relateaza despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au. Vorbele lor sunt sustinute de dovezi concrete. Acolo a fost descoperita o necropola cu schelete de „maldari” (Mal.Dar). Cercetatorul Gheorghe Serbana explica de ce se numeau asa: pentru ca erau oameni de mal! Intotdeauna isi construiau asezarile pe malurile raurilor, care le asigura „darul” vietii tihnite, nu numai pestele si apa, ci si malul roditor. Necropola a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult, cu capatani ca „dovlecii de prasila”.
Ceramica avand simboluri solare
Au gasit multe morminte, cu scheletele intacte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile pentru meri in asa fel, incat sa ocoleasca mormintele. Langa schelete se aflau fragmente de olarie care nu a suscitat interesul autoritatilor sau arheologilor.  Acestea, impreuna cu alte fragmente gasite pe meleagurile Boziorului, apartin unei civilizatii necunoscute, ce nu a putut fi incadrata intr-o anume epoca, dupa cum sustin Vasile Rudan si Alexandru Mironov, doi cercetatori care cunosc bine zona. Nu numai ca nu s-a luat nici o masura la nivelul Ministerului Culturii, dar cele mai importante fragmente ceramice, trimise spre datare in tari care detin tehnologia necesara, au “uitat” drumul de intoarcere. Din acest punct de vedere, Romania este ca un sat fara caini. Nu este prima data cand din vestigii cu totul iesite din comun raman in tara doar pozele. Nimeni n-a  dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Ca si la necropola de uriasi de la Argedava, de care vom vorbi intr-un numar viitor. Adevarul e, ca la noi mormintele de uriasi sunt la ordinea zilei.
Mitologii… adevarate
Exista multe izvoare care  amintesc despre vremurile cand pe pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg “capitol” despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe pamant traiau doar zeii. Fiii “normali” ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Pana la urma, gigantii au pierit in razboaiele dintre zei, dar se pare ca au lasat in urma “gena gigantismului”, responsabila de boala care-i poarta numele si care determina dezvoltarea anormala a oaselor. Dupa disparitia gigantilor, a urmat o alta generatie iesita din comun: cea a uriasilor. “Uriasi erau pe Pamant in vremurile acelea, dupa ce s-au impreunat fiii lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau vitejii care au fost in vechime”. Acest pasaj din Geneza ( 6.4. ), cuprins in Vechiul Testament, a dat multa bataie de cap celor care cercetau Cartea Sfanta. Si totusi, a fost inclus in Biblie, desi de atunci toti credinciosii se intreaba cine erau fiii lui Dumnezeu. “Cartea lui Enoh”, care cuprinde 366 de manuscrise, da toate raspunsurile, daca ar fi citita. Marii intelepti au hotarat insa ca aceasta “carte” este mult prea grea pentru a putea fi inteleasa de mintea omeneasca. In “Dictionarul de mitologie generala” a lui V. Kernbach gasim cateva repere despre Enoh, timpul in care a trait si cartile sale. Aflam ca Enoh a fost un patriarh antediluvian, “care a trait in a saptea generatie terestra”, indiferent ce o insemna aceasta. Era pe placul “mesagerilor lui Dumnezeu”, pe care i-a insotit timp de 200 de ani, timp in care acestia l-au invatat toate tainele Pamantului si Cerului, pe care l-au pus sa le scrie, sa le lase mostenire omenirii.
Eroii din vechime
Enoh descrie ca mesagerii lui Dumnezeu pe pamant erau 200 si aveau 18 sefi, iar cel care ii conducea pe toti se numea Samyza. “1. Cand oamenii s-au inmultit in acele zile, au inceput ca fiicele lor sa se nasca gratioase si frumoase; 2. Si candcopiii cerului, le-au vazut, ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei dintre cele ale oamenilor si sa avem copii cu ele”. Samyaza nu a fost de acord, dar nu a fost ascultat. S-au impreunat cu fiicele oamenilor „si aceste femei au conceput si au nascut uriasi” ( “Cartea lui Enoh”, dupa V. Kernbach ). Mai departe, se povesteste cum mesagerii lui Dumnezeu, care si ei aveau o statura impresionanta, de 2 – 3 metri inaltime, i-au invatat pe fiii lor toate tainele Cerului si Pamantului, iar acest fapt s-a aflat in Ceruri si ei si-au patat renumele. Au fost rechemati in ceruri si au plecat, lasand in urma pe fiii lor uriasi, eroii din vechime, instruiti cum sa-i conduca pe muritorii de rand. Acestia, in mitologii, sunt denumiti semizei, iar faptele lor se mai povestesc si astazi. Iar Romania este plina de povesti cu uriasi.
sursa : enational 

duminică, 8 iunie 2014

Misterele URIASILOR ORENANG din Romania

" In America, India, Egipt, Romania, Irlanda si poate in multe alte zone ale globului au fost descoperite, de-a lungul vremii, zeci de schelete gigantice (uriasi), apartinand unei rase umanoide misterioase.

Guvernele lumii s-au straduit sa pastreze secretul, din motive necunoscute.

Si Lucian Cozma, autorul cartii ”Romania Secreta“, Editura “Obiectiv” Craiova, vorbeste, printre altele, despre acest subiect. In regiunile sit-ului arheologic Argedava, la Posesti, Costesti, Popesti, Scaieni, Nucet, osemintele preistorice au relevat existenta unei populatii compuse din fiinte gigantice. Stravechea populatie de giganti care a colonizat teritoriul Daciei preistorice, se regaseste in mitologia romaneasca, in folclor si, de ce nu, chiar si in istorie.
Misterele URIASILOR
Misterele URIASILOR
Cum este cazul misteriosului domnitor Negru Voda si capitanii sai. Putini romani stiu, dar chiar si Mihai Viteazul, conform descrierilor contemporanilor sai, era un barbat masiv, impunator, de peste 2 metri inaltime!
Zicem noi ca era, intr-adevar, un barbat bine facut, dar care nu depasea limitele normale de inaltime. Dar scheletele preistorice descoperite in variate locuri pe teritoriul Romaniei, demonstreaza existenta unei populatii autohtone bine inchegate.
Nu este vorba despre cateva cazuri exceptionale, eventual patologice, gen “giganti hipofizari”, ci de un numar mare de persoane care aveau aceleasi trasaturi genetice, complet diferite de acelea ale populatiei umane de astazi.
Inca din anii 1950, pe fondul industrializarii si al “urbanizarii” mediului rural, cu ocazia volumului foarte mare de sapaturi care s-au facut in mai toate regiunile tarii, din ratiuni industriale sau de gospodarire locala, au fost descoperite numeroase urme de schelete de uriasi, ale unor oameni care masurau peste 2,5 m.
In folclor, ei sunt numiti “ciclopi” sau “jidovi” si vom incerca sa vedem de unde au aparut ei si, mai ales, unde si cand au disparut.
Arhaismul “jidov” nu a avut la origine intelesul pe care i-l da astazi DEX-ul, adica “evreu (popular si peiorativ)”.
In trecut, cuvantul “jidov” insemna urias, gigant, dar nu orice om de mari dimensiuni, ci doar apartinatorii la o anumita populatie cvasimitologica despre care se stia din batrani ca ar fi trecut pe meleagurile tarii noastre intr-un trecut foarte, foarte indepartat.

Dar cine erau ei si ce au cautat aici?

Urmele arheologice ne duc departe in preistorie, cu multe mii de ani in urma, cand brusc apar acesti giganti care parca au venit sa formeze o colonie aici.
Dar nu era vorba despre o colonizare masiva, ci mai degraba ocuparea anumitor obiective pe care ei le-au considerat importante: exploatari miniere, fabrici metalurgice si de procesare a materiilor prime/minereuri sau altfel de lucrari cu caracter militar, ori a caror utilitate nici macar nu o putem banui astazi.
Uriașii din BUCEGI
Uriașii din BUCEGI

Schelete de uriași
Schelete de uriași
Subteranele Romaniei, opera uriasilor
PLATON nu a preluat decat informatiile la care a avut el acces la acea data, mai precis cele legate de venirea “jidovilor” in Egipt, sub comanda lui Thot.
Craniu de URIAȘ
Craniu de URIAȘ
uriasii-din-india
URIAȘI
Pe teritoriul Daciei, “jidovii” au facut prospectiuni si exploatari miniere si – se spune – constructii sau amenajari subterane de mari dimensiuni.
La un moment dat, uriasii au disparut brusc din istorie, ca si cum s-ar fi volatilizat. In urma plecarii lor au ramas doar unele grupuri razlete care s-au statornicit in catune numai ale lor, cum ar fi cele enumerate la inceput, Posesti (Prahova), Scaieni (Buzau), etc.

Schelete iradiate!

Necropola de URIASI de la Argedava (Cetatea lui Burebista) a fost pomenita pentru prima data in anul 2003, la Congresul al III-lea de Dacologie, de catre profesorul Gheorghe Bardan Raine si cercetatorul Gheorghe Serbana.
Scheletele a 80 de uriasi fusesera deshumate la Nucet. Osemintele aratau ca era vorba despre fiinte umanoide cu o inaltime de aproximativ 5 metri.
Lucrul cel mai ciudat, scheletele erau de culoare roz, ca si cum ar fi fost iradiate! Unica proba prezentata atunci (la congres) este o caseta video.
In 2004, pe teritoriul Indiei s-au gasit alte doua schelete de aproape 20 metri inaltime. Guvernul indian “a ingropat” repede evenimentul.
La fel au procedat si americanii, dupa ce, in Desertul Colorado, au gasit mai multe schelete apartinand unor “oameni” de 2,5 m inaltime.
Uriașii de la Argedava
Uriașii de la Argedava
Romania este impanzita de schelete de uriasi. La Cetateni, in 2005, s-au mai gasit doua schelete gigantice, sub manastirea Negru Voda, La Pantelimon – Lebada, 20 de schelete, La Scaieni (1985), judetul Buzau, doua schelete, iar lista poate continua.
La fel, autoritatile au preferat sa pastreze tacerea. In 2009, in cadrul emisiunii “Acces Direct” de la Antena 1, prezentatorul Madalin Ionescu a realizat o serie de materiale pe tema “Uriasii din Bucegi”.

La un moment dat, a fost contactat telefonic de un personaj misterios care l-a avertizat, pe un ton oficial, sa sisteze dezvaluirile. In prima faza, jurnalistul s-a tinut tare, a prezentat publicului “amenintarea” inregistrata, dar in scurt timp emisiunea s-a axat pe subiecte mult mai nevinovate.

Copiii zeilor

Va este cunoscut fragmentul din Biblie (Geneza) referitor la ingeri si femeile muritorilor.
Ingerii, impreionati de frumusetea fiicelor oamenilor, au ales sa traiasca impreuna cu acestea si sa zamisleasca o rasa noua, cea a uriasilor. Dumnezeu s-a suparat tare pe grupul “razvratilor” si a decis sa le ucida progeniturile.
Schele de uriași în România
Schele de uriași în România
In satul Scaieni (comuna Bozioru, judetul Buzau) cele doua schelete de uriasi au fost descoperite pe locul unde si acum se afla o livada de meri. Am vazut personal monumentul ridicat acolo, pe care se afla inscris un epitaf surprinzator. Citez din memorie: “In cinstea stramosilor nostri (…)“.
Oamenii locului sunt zgarciti in declaratii. Unii se fac ca nu stiu nimic, altii incearca sa minimalizeze evenimentul.
Iata declaratia unui localnic:
“Am luat un femur gasit acolo si l-am pus pe lungimea piciorului meu. Imi ajungea pana la sold, dar mi s-a spus (?!) ca, probabil, apartinuse unui om foarte inalt“.
Orice antropolog ar depune marturie ca, de fapt, scheletul apartinea unei fiinte umanoide de cel putin 3 metri inaltime, dat fiind ca si craniul era de doua ori cat un craniu uman obisnuit.
Ce s-a intamplat cu osemintele gigantice, satenii nu stiu exact. Unii spun ca ar fi fost din nou ingropate, de aceasta data langa bisericuta din Vavaluci, altii zic ca au fost duse la Pitesti (?!).
O alta marturie interesanta apartine unui sibian:
“In apropierea satului nostru se afla o ridicatura numita Dealul Uriasului si chiar are forma unui om urias intins pe spate! Bunicul imi povestea ca se stie din mosi stramosi ca acolo ar fi ajuns un urias ranit (?!). Era bland asa ca oamenii locului s-au apropiat de el, in special copiii carora le povestea multe lucruri. A murit din pricina ranilor, iar satenii l-au acoperit cu pamant chiar in locul unde si-a dat duhul”.
Sa fi avut loc aici o batalie infioratoare? In Subcarpatii Buzaului exista un spatiu sub forma de crater, unde, spun specialistii, s-au gasit urmele unei explozii atomice, cu o vechime de cateva mii de ani.
“AM DEZGROPAT URIASI CU MANA MEA, IN 1950″
Liber­tatea a mers pe ur­me­le u­riaşilor şi a gă­sit un om care a participat la săpătu­rile arheolo­gice de la Ar­gedava, judeţul Giurgiu. Io­niţă Florea (80 de ani) a văzut scheletele giganţilor. Iar arheologii ne-au explicat, de fapt, des­pre ce e vorba.
“Aici era Nucetul. Pă­rin­­ţii mei spuneau că în a­ceste locuri stăteau u­riaşii. Ei le spu­neau ji­dovi, că aşa îi nu­meau aici pe uriaşi. Cre­deam că sunt po­­veşti, dar am a­vut oca­zia să văd un sche­let”, spu­ne Io­ni­ţă Flo­rea, în vâr­stă de 80 de ani, din co­mu­na Popeşti, judeţul Giur­giu.
Despre ce e vor­ba?
În nordul acestei lo­ca­lităţi a fost desco­perită, în anul 1926, o cetate dacică, ie­şită din co­mun prin mărime. Cel­ care a făcut săpături aici a fost arheologul Vasile Pârvan, care era convins că a gă­sit pri­ma capitală a lui Bu­re­bis­ta.
S-au efectuat săpături în mai mul­te rân­duri, pâ­­­­nă a­proa­­­­pe de anul 2000. S-a dove-dit în timp că a fost, în­tr-a­devăr, pri­ma cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi toate triburile dacilor şi a de­ve­nit un rege ce stăpânea aproa­pe jumătate din Eu­ropa.
«Când găseam oasele, ne trimiteau acasă»
Ceea ce a frapat la Ar­ge­dava sunt informaţiile con­f­orm cărora în timpul săpătu­rilor arheologice s-ar fi des­co­perit sche­letele a 80 de uriaşi, adică uma­noizi î­nalţi de aproximativ 4 me­tri.
Acest lucru s-ar fi în­tâm­plat prin 1946-1954.
 Informaţii despre sche­­­lete de uriaşi descoperite pe teritoriul Româ­niei au mai existat.
“Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tânăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adâncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte ma­re, cam de vreo două sau trei ori cât al unui om. Le-am spus arheolo­gilor. Șeful era atunci Ro­setti (Dinu V. Rosetti – n.r.). Ne-a trimis imediat aca­să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit URIAȘI. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Când gă­seam oasele, arheologii ne tri­miteau a­casă, să nu ve­dem noi ce e acolo. Dar noi ve­deam, că nu eram orbi. Si uite aşa am dezgropat uriaşi cu mâ­na mea în 1950″, a spus Ioniţă Flo­rea.
La ARGEDAVA s-au mai găsit şi calendare solare asemănătoare cu cele de la Sarmizegetusa, dar care au dispărut, cu tot cu oasele de URIASI, nu se ştie unde.
Novac e cel mai renumit
Au rămas legendele u­riaşilor porecliţi “Ji­dovi”, nu se ştie de ce, peste tot în zona de sud a Mun­teniei.
La sud de Popeşti există o vale care se înt­in­de de la Olt până la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume No­vac, cel mai renumit dintre toţi, s-a luptat cu un ba­laur care le făcea rău oa­menilor.
Simţindu-se în­vins, balaurul a fugit şi a lăsat o dâră pe pământ. Aceasta este “Brazda lui Novac”.

În Tangâru, la aproximativ 15 kilometri de Popeşti, se află o altă ridicătură de pământ, tot o fostă cetate dacică, atestată arheologic.
“Măgura asta a fost făcută de jidovi, de uriaşi. Aşa spun poveştile din bătrâni. De aici până dincolo de Teleorman o să vedeţi asemenea măguri (movile – n.r.) făcute de uriaşi”, ne-a spus Ion Ene, de 71 de ani, din comuna Tangâru, judeţul Giurgiu
Giganţi sau titani există, sub o formă sau alta, în mitologiile şi legendele multor popoare.

Cel mai mare schelet de uriasi descoperit

Cea mai mare fosila umana – Acelasi Pliniu cel Batran afirma in Istoria Naturala ca, in timpul unui cutremur devastator care a lovit Creta, un intreg perete de munte s-a naruit complet.
Schelete de URIAȘI în mare
Schelete de URIAȘI
Catastrofa a dezvaluit cretanilor ramasitele misterioase ale unui individ de proportii uriase.
Masuratorile au aratat ca oasele apartineau unui barbat cu o inaltime de 20,4 metri.

MITUL URIASILOR DIN MUNTII APUSENI

Legendele si basmele romanesti vorbesc destul de frecvent despre uriasi. In mitologia populara, URIASII sunt fapturi lenese, puse mereu pe harta, cam greoi in gandire, razbunatori si sangerosi.
Dar sunt si pobesti care arata o alta fata a uriasilor: fapturi cu capacitati fizice si psihice iesite din comun, constructori extraordinari ai cladirilor colosale.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a URIASILOR
Misterele URIASILOR
Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri.
In zona Bihorului, se povesteste din batrini ca Decebal a fost de acord sa-i lase sa traiasca in Muntii Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile.
Batranii din zona satului hunedorean Ardeu spun ca pe vremuri traia o familie de uriasi care a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita.
Povestea a fost transmisa din tata in fiu, nefiind scrisa niciodata, si ca urmare nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intamplarii, ci doar fapte.
Legenda spune ca afland de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au incumetat in munti.
Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tarnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada.
Pestera era pazita, cu randul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor.
In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in apropierea pesterii, de paza era fiul cel mare al uriasilor.
Cu mancare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic.
Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei paini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: “ramai tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amindoi”.

Schelet de Urias

Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur.
Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a vazut pe oameni agitandu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sunt, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui.
Infometat, micul urias n-a stat pe ganduri si s-a infruptat din mancarea otravita. La scurt timp, mezinul familiei de uriasi a murit.
Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei si au murit cu totii. Carutele cu boi au ramas afara.
Cand s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat acasa si i-a povestit mamei sale ce s-a intamplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pana cand nu a ajuns la locul cu pricina.
A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamant, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamantul.
Batranii din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pana in urma cu 20 de ani.
Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea misterele uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice.
Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri.
La comunitatile izolate, cum sunt cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte.
Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de iarba, pana la stelele de pe cer.

Argedava (tainuita)

Distinsa cercetatoare Nona Palincas afirma ca in jurul Nucetului nu au existat stejari, desi la doi pasi de Argedava padurea Novaceanca adapostea pana de curand stejari mareti.
Toate referatele intocmite, dupa opinia noastra, sumare si putin popularizate in Romania, fiind scrise numai in germana si franceza, sunt sarace in informatii si insuficient interpretate, ele avand totusi meritul de a demonstra, fara putinta de tagada, ca Popesti este cercul de foc al arheologiei noastre.
Vizionarile din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de ruina in care se afla cetatea, rascolita de sapaturi haotice, total neprotejata impotriva intemperiilor, lasata la voia intamplarii si a hazardului.
Observatii atente in teren au scos la iveala “borne”(!) de ciment recente, adica insemne ale“arheologilor”, care se pregatesc ca in vara asta sa-si continue “opera stiintifica”.
-Nucetul si toate Rovinele de pe aliniamentul Gradinari-Ogrezeni-Adunatii Copaceni au fost ridicate de “URIASI care au carat pamantul ”;

Misterele URIASILOR din Romania

-Nucetul este numai crestetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista,decapitat in satul Buda din apropiere in anul 44 i.e.n., 5464 ani socotiti de noi, luand ca referinta inscriptia de la Biserica Curtea de Arges,de pe mormantul lui Neagoe Basarab, unde marele domnitor ne arata ca a savarsit aceasta manastire in anul 7025, 
Inainte de al 2-lea razboi mondial au fost adusi in NUCET mai multi detinuti paziti de militari, care au fost pusi sa sape in cetate;
-Sapaturile arheologice au reinceput in anul 1946,dar cu mai mare intensitate din 1950 pana in 1954, cu o larga asistenta internationala. La aceste sapaturi au fost folositi localnici sub paza, ca muncitori cu ziua la sapat, platiti cu 8 lei pe zi. Copiii saraci erau folositi la strangerea si curatarea diverselor obiecte dezgropate, precum si a unor oseminte de oameni URIASI, apreciati de localnici ca avand o inaltime de peste 5 m. Astfel au fost deshumate din Nucet, de la Necropola Zeilor din vestul cetatii, scheletele a peste 80 uriasi. Aceasta din urma informatie am gasit-o si la Mariuta, alta cetate geto-daca, in urma discutiilor purtate cu un localnic ce a sapat acolo. Localitatea Mariuta este in judetul Calarasi, fiind deshumate acolo trei schelete de uriasi, dintre care unul fara cap. Sapaturile au fost coordonate in acest punct arheologic de profesorul Simon Mihai, disparut in 1990 in conditii neclare;
-“Arheologii” din Argedava,”cu mainile la spate, vorbind cand in romaneste, cand in nemteste”, au pus copiii saraci, in special fetitele, sa spele “ciotoaiele si capatanile ale mari”, dupa care micutii erau pusi sa le boceasca. Intrebati de localnici,”arheologii” le-au spus ca acei URIASI sunt Jidovii (!?). Asa ne-au relatat octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana si Ghencea Marin din satul Popesti, participanti la sapaturile arheologice;
-Din partea de nord-est a cetatii a fost ridicata cu macaraua o placa foarte mare de andezit avand desenat pe ea soarele (in ce muzeu a fost oare expusa?), iar din partea de est a cetatii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult si stalpii unui calendar geto-dac (unde sunt aceste obiecte?). Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar de Mioara Turcu in Cetati geto-dacice in Campia Munteniei;
O cantitate insemnata de monezi de toate tipurile a fost descoperita cu ocazia sapaturilor, ponderea detinand-o cele de argint. Ulcelele pline de argintarie gasite de localnici erau recompensate cu “un ban pentru tuica”;
-Asa dupa cum dovedesc urna de incinerare si cescuta gasita in interior, cultul inmormantarii practicat la un moment dat in cetate, era cel al incinerarii, dar osemintele gasite demonstreaza ca, cu mult timp inainte de practicarea incinerarii, inhumarea era ritualul acestor oameni URIASI;
-De o parte si de alta a ARGEDAVEI se intind mai mult de 7 cetati getice care comunica intre ele printr-un tunel subteran, indelung cautat. Din cercetarile noastre a rezultat ca in partea de est a cetatii, unde in anul 2000 a sapat in mare graba arheologul Nona Palincas, s-a descoperit un tunel care porneste din NUCET catre pintenul pe care este asezata biserica si cimitirul, tunel aflat la cca. 17 m, adancime. Tunelul cu pricina a fost declarat fantana si acoperit urgent cu pamant luat din alt loc;
-In fata Nucetului, catre raul Arges, doua balastiere scot la iveala trunchiuri de copaci carbonizate, de dimensiuni impresionante, semn al existentei in trecut a unei mari zone verzi feerice. 
-Toate Rovinele adapostesc palate subterane legate intre ele, ce intrec in maretie orice cetate sau complex de cetati gasite pana acum in Dacia. Recentele excavari duc la completa distrugere a Nucetului. Acest deznodamant “planificat din nestiinta” trebuie evitat cu orice pret."
Extrase de la http://timetv.ro/2013/02/06/misterele-uriasilor-din-romania/
 
Director web luxdesign28.ro Alterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryClickLink.ro