Cu sarbatoarea crestina a Sfintilor Arhangheli intram in Noaptea vindecarii constiintei umane

Acum suntem in pragul unui mare eveniment cosmic: pe 7 noiembrie se incheie Ziua a sasea (in zi de Ahau de ton 8 din calendarul Tzolkin), iar pe 8 noiembrie ( sub semnul lui Imix de ton 9) incepe Noaptea a sasea din Ciclul Galactic.
Daca in Ziua a sasea s-a nascut constiinta, caci este ziua cand Dumnezeu a facut omul, in Noaptea a sasea va avea loc integrarea, deci vindecarea constiintei.
La incheierea acestui tun (an), deci dupa 360 de zile incapand cu 8 noiembrie, va urma doar Ziua a saptea, contemplarea, cand Creatia este incheiata.
Atunci abia vom putea pasi in urmatorul Ciclu - si ultimul din calendarul mayas - cel al Unificarii. Acest ultim Ciclu va avea o durata totala de numai 360 de zile, ceea ce inseamna ca cele 7 Zile si 6 Nopti vor avea o durata mai mica de 20 de zile).
De la acel moment, nimeni nu mai stie nimic, sau aproape nimic. Este un moment cosmic unic, ceva ce nu s-a mai intamplat niciodata in istoria Universului cosmic.

"Dragii mei prieteni, vreau sa va spun ca acum este momentul in care profetiile mayase isi dovedesc, cu prisosinta, adevarul.
Cercetatori, precum Carl Johan Calleman, inalte spirite venite pe Pamant sa ne aduca cunoasterea strabuna si codurile de Lumina care sa sprijine evolutia omului si implinirea Planului Divin, precum Drunvalo, dar si multi alti cautatori ai Adevarului, ne aduc mesaje din inaltele dimensiuni care nu fac decat sa confirme ca omenirea trece acum printr-o mare schimbare, ca ne asteapta un salt cuantic in constiinta umana.
Calendarul mayas ne aduce, asa cum deja cu totii stim, matricea Timpului Divin. In cartea sa "Calendarul mayas si transformarea constiintei", C. J. Calleman ne explica pe larg aceasta realitate si o demonstreaza cu minutiozitate, prin evenimente istorice care au marcat societatea mondiala. Acum nu mai avem nimic de demonstrat. Totul este clar, iar noi deja simtim marele adevar care avea, pana nu demult, nevoie de explicatii logice si demonstratii stiintifice. Timpul se accelereaza, constiinta omului este intr-o permanenta transformare, ne pregatim cu totii pentru a implini Planul Divin.
Daca inchidem ochii si ne relaxam, daca lasam universul fara de sfarsit al emisferei drepte sa ne aduca energia creativitatii si intelepciunii Sinelui nostru Divin, putem vedea cele trei roti ale timpului cum se ridica in spirala, spre punctul in care vom ajunge la desavarsire, spre Ciclul Universal al Creatiei. Sa privim cum sunt ele, asemenea unui mecanism cu roti dintate, legate unele de celelalte, fomand impreuna spirala evolutiva a Creatiei Divine.
Una dintre aceste roti are 13 dinti (caci lumea a fost facuta in 7 zile, adica 6 zile si 6 nopti, plus a 7-a, contemplarea = 13); ea ne conduce prin cele 13 intentii ale Creatorului, prin etapele facerii, asemenea ciclului natural al germinatiei care incepe de la samanta si ajunge la rod. Si noi, precum o planta, suntem pe cale sa rodim, sa inflorim.
Cea de a doua roata are 20 de dinti si are misiunea de a aduce energia celor 20 de aspecte ale Creatorului, 20 de virtuti Divine pe care am venit sa le experimentam, sub diferitele lor infatiseri.
Miscarea acestor doua roti creeaza Calendarul Tzolkin, cu o durata de 260 de zile. Acest calendar ne aduce in atentie, zi dupa zi, un anumit tip de energie - cu caracteristici proprii, precis conturate, fiecare avand o alta misiune - sub manifestarea carora suntem ajutati sa experimentam, pe rand, toate combinatiile posibile dintre tonuri si simboluri, dintre intentia Creatorului si unul dintre aspectele Sale. Acest flux al energiilor cosmice ne conduce pasii spre implinirea misiunii personale, spre dobandirea maestriei in tot ceea ce inseamna viata terestra. Este normal sa putem accesa dimensiuni superioare numai dupa ce dobandim maestria in acest plan.
Acum, sa completam imaginea cu care am pornit la drum si sa vedem cum si de ce calendarul Sacru nu este un calendar al timpului linear. Nimic nu se reia din acelasi punct, totul este antrenat de o miscare evolutiva, dinamica, cu un scop clar, sacru, Divin. Sa vedem, asadar, cum primele doua roti sunt, la randul lor, antrenate pe spirala evolutiei de catre cea de a treia. Acest al treilea element (Treimea) ce pune in miscare energiile cosmice este cel care a alcatuit cele noua trepte ale devenirii, cele noua etape prin care trece constiinta in drumul sau spre inaltele dimensiuni.
Aceasta a treia roata a Timpului Sacru are 360 de dinti si se misca in fiecare din cele noua Cicluri cu o viteza de 20 de ori mai mare decat cea din ciclul precedent. Asadar, Ciclul Galactic pe care acum il traversam este de 20 de ori mai scurt decat cel precedent, deci fiecare Zi si Noapte (din cele 13 posibile) are o durata de doar 360 de zile.
(Nota: scriu cu majuscula Zi sau Noapte atunci cand ma refer la un segment al matricei Timpului Divin si fara majuscula atunci cand ma refer la zi calendaristica).

Acum suntem in pragul unui mare eveniment cosmic: pe 7 noiembrie se incheie Ziua a sasea (in zi de Ahau de ton 8 din calendarul Tzolkin), iar pe 8 noiembrie ( sub semnul lui Imix de ton 9) incepe Noaptea a sasea din Ciclul Galactic. Daca in Ziua a sasea s-a nascut constiinta, caci este ziua cand Dumnezeu a facut omul, in Noaptea a sasea va avea loc integrarea, deci vindecarea constiintei. La incheierea acestui tun (an), deci dupa 360 de zile incapand cu 8 noiembrie, va urma doar Ziua a saptea, contemplarea, cand Creatia este incheiata. Atunci abia vom putea pasi in urmatorul Ciclu - si ultimul din calendarul mayas - cel al Unificarii. Acest ultim Ciclu va avea o durata totala de numai 360 de zile, ceea ce inseamna ca cele 7 Zile si 6 Nopti vor avea o durata mai mica de 20 de zile). De la acel moment, nimeni nu mai stie nimic, sau aproape nimic. Este un moment cosmic unic, ceva ce nu s-a mai intamplat niciodata in istoria Universului cosmic.

Este atat de complexa si de speciala perioada care va urma, incat mintea noastra limitata nu o poate intelege inca. Cu fiecare pas, cu fiecare Ciclu care se incheie, suntem pregatiti pentru saltul final, pentru implinirea Planului Divin. In ultimul sau mesaj, Calleman ne aminteste ca schimbările cuantice între energii in momentele de trecere spre alta etapa prevazuta de Calendar, determină modificări ale conştiinţei. Conştiinţa umană va continua să se schimbe, pas cu pas, conform Planului, până când vom ajunge la data reală a sfârşitului procesului Creaţiei, adică 28 octombrie 2011.

Se scrie mult despre acest moment, se vorbeste in fel si chip despre 2012. Eu mi-am dedicat mult timp pentru a ajunge sa "inteleg" in simtire, prin traire, prin experienta spirituala directa, acest moment magic pe care cu totii il vom trai. Pentru a ajunge la pacea, echilibrul si linistea interiara care-mi inunda sufletul, am fost atenta la mesajele mayasilor autentici, la ceea ce a spus in mod direct Cel ce conduce Consiliul National al Batranilor Mayasi- Don Alejandro Cirilo Perez (Wakatel Utiw- numele sau mayas, sau „Lupul Ratacitor”), sau prin vocea lui Drunvalo Melchizedek, am primit cu inima deschisa tot ceea ce Tom Kenyon ne-a daruit, m-am bucurat de studiile lui C.J.Calleman si a Barbarei Hand Clow (a carei carte "Codul Mayas" va apare in curand la Editura FOR YOU), am ingaduit sa vina spre mine invataturile lui Gregg Braden, ale lui Alberto Villoldo, ale lui Deepak Chopra si a tuturor celor care mi-au dat incredere ca ceea ce va urma va fi asa cum este scris sa fie.
Acum, la pragul dintre Zi si Noapte, ne dovedim credinta, cunoasterea, increderea in noi si in Sinele nostru Divin, in Divinitate. Trebuie sa mergem mai departe, eliberati de frici si de credintele limitatoare, sa fim hotarati pe Drumul nostru, sa nu lasam pe nimeni sa ne abata de pe calea spre lumina.
Omenirea a plecat de "Undeva" si a ajuns in Acum, a plecat de la Ciclul Celular (primul Ciclu din cele 9 pe care le va parcurge omenirea) si a ajuns in Ciclul Galactic, la numai doi ani (tuni) distanta de ultimul Ciclu, cel Universal.
Atat de multe vieti am muncit si am invatat, ne-am format ca spirite care au cautat permanent desavarsirea, am suferit, am cazut si ne-am ridicat ...,iar acum, cand in sfarsit atingem maestria, cum sa abandonam, sa lasam frica si manipularea sa ne intoarca din drum?
Amintiti-va ce spun mayasii: " Noi suntem cei pe care i-am asteptat".
Acum vine timpul Inaltarii, al ridicarii pe cele mai inalte culmi ale Creatiei, suntem aproape de pragul pe care, daca-l pasim, devenim Co-Creatori, cetateni cosmici, multidimensionali.
Mesajul pe care eu sper sa-l pot transmite tuturor cititorilor este de incredere in Dumnezeu si in Planul Sau.
Important este sa nu ne lasam antrenati de scenariile apocaliptice, sa nu ne lasam cuprinsi de energia fricii – pe care unii doresc sa o induca – si sa lasam Lumina Divina sa pogoare pe Pamant, asa cum este profetit, asa cum ni s-a promis ca va fi.
Daca credem cu adevarat, cu sinceritate profunda, ca am fost creati pentru un scop inalt, ca Dumnezeu are un Plan pentru noi, atunci ne vom uni in intentia de a crea – noi, toti cei care ne dorim pacea si echilibru – energia potrivita pentru acest moment, acea energie care sa atraga spre Pamant si spre omenire binecuvantarea Divina, care sa aduca Raiul din nou pe Pamant, care sa aduca Marea Schimbare.
Poate nu va fi usor, sau poate ca tocmai va fi ca o adiere. Multi maestri ne vorbesc despre simptomele evolutiei, primim sfaturi care sa ne ajute sa trecem usor prin toate cele ce vor veni. Va fi necesar sa invatam sa ascultam si sa stim ce ni se potriveste si ce nu, folosind un organ de simt ce se formeaza incetul cu incetul, in universul nostru interior. Sa invatam sa ne facem singuri harta spre unde ne este scris sa ajungem, sa nu mai cautam sa imprumutam harta altuia. Sa exersam traitul in spatiul Sacru al inimii, sa activam glanda pineala si sa ne centram in acest punct, sa incercam sa ne mentinem vibratia inalta, sa fim vesnic conectati cu Sursa, cu Divinitatea.
Acest Portal – din 7 si 8 noiembrie – va fi urmat de un altul, pe 11.11.11 (2009, 2+9=11).
Sunt zile de rugaciune, de meditatie si introspectie, in care sa ne unim in spirit si sa ne alaturam celor care fac ritualuri de multumire catre Mama Pamant si catre Tatal Ceresc, sa fim alaturi de mayasi, de Hathori si de toate fiintele de Lumină, care sprijina evolutia omului si a intregii Planete. Sa transmitem sentimentul nostru de recunostinta si apreciere pentru tot si toate, sa traim COSMOETIC.
La intalnirea cu Alberto Villoldo din primavara acestui an am invatat ceva care mie mi-a ajutat: sa aprind trei lumanari, in fiecare zi. Fiecare dintre ele are menirea de a aduce, prin lumina sa, o alta energie. O lumanare reprezinta Iubirea, cealalta Intelepciunea, iar cea de a treia Impecabilitatea. Sunt cele trei mari Virtuti Divine care, manifestate in viata noastra, ne vor face capabili sa acceptam schimbarea si sa facem fata provocarilor ce vor urma."
Elena Cocis
www.elenacocis.ro
daikomyo_grup@yahoo.com

"Coranul spune in Sura 82: 17-19, următoarele: „Si ce anume iti va explica ce este ziua judecatii? Si ce iti va explica ce este ziua Judecatii? Va fi ziua in care niciun suflet nu va avea puterea sa faca ceva pentru un altul. Aceasta zi va fi in intregime cu Allah.”
Cred ca aceasta disparitie a dominarii se poate referi la Ciclul Galactic care ii aduce constienta personala a Unimii si transparenta, intregii noastre fiinte si tuturor actiunilor noastre trecute. Daca luam in serios acest lucru, se poate sugera ca toate lanturile cu care oamenii ii domina pe ceilalti se cere a fie rupte inainte de asta.
Ultima carte din Biblie, Apocalipsa, 21:4-5, spune de asemenea ca o Noua Lume se va naste: ”Si Domnul va sterge toate lacrimile din ochii lor si nu va mai fi moarte, nici suferinta, nici lacrimi, nu va mai exista durere, deoarece tot ce e vechi s-a dus. Si de pe tronul lui, Atotputernicul va spune: Priviti, voi face ca totul sa fie nou.” Aceasta pare sa spuna ca toate vechile lanturi trebuesc distruse, pentru ca o noua lume sa se nasca. Luate impreuna, va parea ca pentru nasterea unei lumi noi, este necesar sa ne eliberam de lanturile trecutului, dar si de cele care ne leaga de ceilalti.
Sunt enorm de multi oameni de la putere care nu vor sa vada venind o asemenea transformare catre egalitate si armonie.
Aceste mentiuni pot mai degraba sa ne aduca imaginea a cat de dificila poate deveni rasturnarea economica. Oare banii, de exemplu, vor disparea complet? Cred ca raspunsul este ca banii vor disparea, in masura in care nu vor mai tine lumea inlantuita de trecut. Practic, acest lucru inseamna ca toate planurile legate de investitii profitabile etc. vor parea ca sunt undeva fara rost, intrucat aparitia noii lumi nu va fi o crestere a economiei, bazata pe cautarea de a acumula unor valori abstracte.
Mai degraba, noua lume va fi una bazata pe impartirea bunurilor si grija fata de toti membrii societatii, considerati ca o unitate de constiinta a Ciclului Galactic, probabil dupa ce marea agitatie se va fi linistit.
Perioada imediat urmatoare in noaptea a 6-a va fi cea in care manifestarile practice ale acestei transformari vor trebui testate si implementate. Acestea pot sa para de neconceput, din perspectiva lumii actuale. Si totusi, ne vom aduce aminte ca nu exista ceva ce poate fi numit natura umana eterna si ca modul in care percepem realitatea si ce anume suntem indemnati sa cream este intotdeauna diferit, in diferitele Cicluri. Fiintele umane ale Ciclurilor Regional, National, Planetar si Galactic sunt complet diferite in modul de abordare a vietii, iar fiintele umane care vor fi create de al Noualea Ciclu Galactic si de cel Universal va reprezenta incoronarea evolutiei si constientei. Prin urmare, e posibil ca ele sa cuprinda o perceptie diferita a lumii si caracteristici diferite, in comparatie cu cele dinainte .
Cum va veni, practic, aceasta tranzitie de la o fiinta umana, care se interesea za numai de ea insasi, catre cel care vede unimea si imparte cu toti, fructele creatiei?
O asemenea transformare a experientei noastre de viata pare acum la fel de imposibila, cum parea odata caderea Zidului Berlinului. Dar la fel cum caderea zidului Berlinului a fost, in cele din urma, reflectarea unei trancendente a polaritatii est-vest in constiinta umana, Lumea Noua care se va naste este desemnata sa rezulte dintr-o transformare a zidurilor interne si externe mentinute mai ales de lumea vestica.
Astfel, suspiciunea mea este ca pe parcursul primei jumatati a celei de a 6-a nopti, economia lumii va cadea tot mai mult, iar consumul populatiei Statelor Unite nu va mai fi capabil sa tina in miscare motoarelele industriei lumii. Totusi, din cauza efectelor indirecte ale acestei caderi, nici-o parte a lumii nu se va putea astepta sa ramana neatinsa.
In aceasta cadere va apare un moment cand multi oameni isi vor da seama ca nu va mai fi niciodata posibila resuscitarea vechii cresteri economice si nu va mai fi niciodata vreo intoarcere la afaceri “asa cum le faceam de obicei”. La acest puct, o va trebui sa fie cautata o solutie socio-economica radicala, pentru ca oamenii sa poata supravietui, in intelesul fizical cuvantului, intrucat cauza acestei situatii este evident natura relatiilor economice si legatura economica cu trecutul.
Putem intreba, de exemplu, ce se va intampla daca o mare parte din populatia tarilor importante din punct de vedere economic, nu va fi capabila sa plateasca ipotecile. Isi vor parasi acesti oameni masiv casele, astfel incat nenumarate locuinte apartinand bancilor vor ramane goale iar oamenii pe strazi? Aceasta este situtia care a aparut in suburbiile in care se fabricau masini, din Detroit. Prin urmare, acest scenariu nu este ipotetic, deja se intampla la scara mica. Ceea ce e posibil sa se intample va fi ca va exista un moratoriu privind toate datoriile, astfel incat oamenii nu vor mai trebui sa plateasca bancile, pentru a putea ramane in propriile locuinte.
Poate ca asta se va intampla la scara mare, intrucat anumite natiuni vor considera necesar sa decida anularea datoriilor nationale, ca un mod de stabilizare a lumii. Daca va fi instituit un astfel de moratoriu, este ca si cum s-ar termina cu puterea banului, asa cum este ea acum. Ar insemna o trecere la un sistem economic care nu va mai fi inrobit de trecut. E clar ca aceasta va insemna sfarsitul sistemului de imprumut bancar, ceea ce va crea o bresa pentru dezvoltarea economiei. In schimb, se va accentua faptul ca necesitatile oamenilor sunt indeplinite in momentul prezent (ca sa ne intoarcem la tema ruperii lanturilor cu trecutul). Bineinteles ca aceasta nu va altceva decat o revolutie – si cel mai posibil, una mondiala – intrucat economiile lumii din aceste vremuri sunt profund legate unele de altele. Este foarte probabil ca aceasta sa se intinda din Statele Unite, in toata lumea.
O asemenea transformare uriasa a sistemului socio-economic al lumii e probabil sa aiba loc in perioada 17 iulie 2010 (Convergenta Cosmica) si inceperea celei de a 7-a zi a Ciclului Galactic, 3 noembrie 2010.
Normal ca acesta va avea repercusiuni asupra tuturor sistemelor de dominare pe care lumea le-a mostenit in special de la Ciclul Galactic National, dar si de la cel Palnetar. Pe plan energetic, aceasta perioada 17 iulie - 3 noembrie 2010 este creata prin suprapunerea Ciclului pre Universal peste Ciclul Galactic. Aceasta perioada revolutionara este foarte posibil sa aduca o decadere proportionala a autoritatii guvernamentale si nationale (si aici nu e vorba despre un anumit guvern, ci despre institutia de putere ca atare, ceva ce omenirea a mostenit de la Ciclul National.) Vom pune sub semnul indoielii nevoia pe care o avem de guverne si granite nationale, atunci cand niciun suflet nu va avea puterea sa faca ceva pentru celalalt. Viziunea mea pentru perioada care incepe cu Convergenta Cosmica, pana la inceputul celei de a saptea zi a ciclului Galactic, este astfel o examinare completa a civilizatiei umane. Acesta va fi si o perioada propice pentru a alege, in mod individual, pe ce cale vom merge.
De ce aceasta anumita perioada de timp, 17 iulie - 3 noembrie 2010, va aduce asemena transformari revolutionare? Ei bine, sunt 2 perioade de timp care pot fi comparate cu aceasta. Una este 1498-1617 – Renasterea – care, in sensul larg al cuvantului inseamna rasturnarea sistemului feudal care a considerat ca Vaticanul este sursa suprema a puterii in lume si inceputul erei moderne. Cealalta este 1986 – 1992, care a adus un val de democratie (inclusiv caderea marelui zid al Berlinului) si a avut ca rezultat o lume care nu mai era separata. Putem deasemeni observa ca aceste 2 perioade revolutionare de timp au permis ridicarea spiritualitatii – in primul rand reformele si apoi, in al 2-lea caz, Convergenta Armonica ce a devenit intr-un fel inceputul spiritualitatii eclectice din vremea noastra. Simt ca ramane o intrebare deschisa daca aceasta transformare revolutionara, intre 17 iulie si 3 noembrie 2010, va fi sau nu violenta.
Ceea ce pare clar este ca oamenii vor fi divizati din cauza faptului ca vor sa mearga alaturi de energiile care vin acum si care ne duc spre o lume noua, sau le vor opune rezistenta si vor cauta sa mearga inapoi, la sistemul trecut.
Modul in care se vor raporta la aceasta schimbare va depinde de intelegerea pe care o au pentru calendarul Maya si planul cosmic de care, in vremea noastra, doar o minoritate foarte mica este constienta de faptul ca, cel putin in forma sa adevarata, este o manifestare a celor 9 forte cosmice. Cei mai multi oamenii nu vor recunoaste niciodata unele semnale care semnaleaza ceea ce va sa vina. Totusi, in masura in care ei inteleg ca schimbarile la scara mare vin de la un plan Divin, ar putea avea loc o trezire spirituala. Daca se va intampla, nu vor mai considera schimbarile din jurul lor ca niste evenimente haotice si fara sens, asa cum le sunt prezentate de mass media.
A considera ca totul se refera doar la participarea intr-un proces de evolutie a constiintei duce la marele pericol ca oamenii sa creada ca in calendarul Mayas este vorba doar de o singura data (cum ar fi 21 dec 2012), cand se vor intampla unele evenimente, cum ar fi schimbarea polilor, aliniament galactic, Planeta x sfarsitul Lumii sau schimbarea constientei.
Este un mod incredibil de naiv, de natura religioasa sau o superstitie, sa se creada ca schimbarile pur si simplu cad din cer asupra fiintelor umane, fara o participare activa si constienta din partea lor, in procesul care duce la o stare de unire a constiintei. In realitate, exista dovazi coplesitoare ca acest calendar descrie schimbari secventiale de constiinta, care vor incepe sa fie traite intr-o frecventa si mai inalta, dupa 17 iulie 2010 si chiar si mai puternic, dupa inceputul actualului Ciclu Universal, in 8 martie 2011.
Numai la 28 oct 2011 schimbarile se vor sfarsi si se va stabiliza o unitate a constiintei, care va oferi bazele pentru un mileniul de pace. Aceasta crestere a frecventei explica si motivul pentru care poate avea loc o asemenea trecere in revista a tuturor sistemelor dominante, intr-un timp atat de scurt.
Ca recomandare as vrea sa spun ca, pe langa a trai intr-un mod etic si a spune adevarul, sa acceptam sa ne lasam dusi de curentul celui de al noualea nivel, dupa cum puteti vedea in linkul http://www.calleman .com/content/ articles/ 999_and_the_ mayan_calendar. ..
Stati in mijlocul curentului, fiind concentraţi pe modul in care se materializeaza lumea cea noua.

Carl Johan Calleman Berlin, 26 Octombrie, 2009 (9 Lamat)

despre CEREMONII

CEREMONII
"Poate veţi înţelege inima mayaşilor ascultând în continuare povestea lor. Acum vom merge în jungla din Guatemala. În iunie 2007, mi-am predat manuscrisul pentru Şarpele de Lumină către editura mea. Există foarte multe povestiri despre ceremoniilor mayaşilor şi al altor triburi în care energiile interne ale Pământului erau modificate.

În iulie 2007, aşa cum am spus deja, Don Alejandro şi soţia lui au venit în Sedona şi au cerut o întâlnire. După ce Don Alejandro a vorbit despre inversarea Polilor mi-a mai spus că foarte curând, conform calendarului mayaş, din acea perioadă, omenirea va intra în Sfârşitul Timpului şi că anumite ceremonii trebuie să aibă loc şi că aceste ceremonii erau marcate in calendarul lor.

Asta se întâmpla chiar înainte ca Sfera Albastră să apară.

Apoi Don Alejandro a început să vorbească despre conchistadorii spanioli şi cum au distrus ei aproape toate artefactele şi înregistrările, mayaşii pierzând astfel foarte mult din înţelepciunea şi profeţiile lor. Apoi Don Alejandro mi-a spus cum amunite documente secrete au fost ascunse de conchistadori şi că acum a venit momentul să se reclădească întreaga cunoaştere. Conform profeţiei mayaşe, el a spus că a venit momentul ca mayaşi să işi reconstruiască cunoaşterea, experienţa, înţelepciunea şi amintirile şi că acesta este momentul potrivit să înceapă şi că în acest moment lumea va privi.

Consiliul Mayaş, conform a ceea ce a spus Don Alejandro, a văzut cum vine un grup de oameni de pretutindeni, din nenumărate ţări de pe Pământ, reprezentând lumea. Mi-a cerut să îi găsesc pe aceşti oameni, mai exact 60 de oameni şi să îi aduc în oraşul Guatemala, la o anumită dată din noiembrie 2007. De acolo el şi Consiliul Mayaş îi vor duce în jungla din Guatemala pentru a vedea cum ei readuc cunoaşterea/înţelepciunea din nou şi pentru a participa la ceremonii. Asta a fost simplu pentru mine; vreo 60 de telefoane şi a fost gata; au venit din 23 de ţări.

În acest grup era Bunicul Eric din tribul Hopi şi alţi 3 Înţelepţi/Bătrâni din Sierra Nevada, Sierra Marta şi Columbia, America de Sud. Unul era Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos (de aceste denumiri nu sunt foarte sigură!). Aceste doua triburi sunt semnificative pentru antichitate; don Alejandro mi-a spus că mayaşi sunt originari din Atlantida – ştiam acest lucru de câtiva ani dar a fost impresionant să aud aceste cuvinte de la el.
Haideţi să vorbim puţin despre Atlantida pentru a înţelege de ce aceste 3 triburi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos sunt atât de importante.
Simbolul Atlantidei erau 3 cercuri: un cerc în interiorul altui cerc, apoi în alt cerc...pot fi văzute şi ca 3 sfere. Cercul/sfera exterior/exterioară reprezenta oamenii care trăiau în Atlantida, al doilea cerc/sferă reprezenta preoţimea şi era numită maya. Cercul din mijloc făceau legătura dintre oameni şi cei care se aflau în primul cerc – Neccalii – pe litere, se scrie N-e-k-k–a-l-s sau câteodată N–e-c-c-a-l-s – şi erau cei care vorbeau direct din inimile lor şi se conectau direct cu sfera Mamei Pământ şi apoi mai sus. Trăiau în peşteri şi în camere speciale în piramide, străluceau în întuneric şi pluteau câtiva inci deasupra Pământului. Hopi erau maya iar maya erau maya iar Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos erau Neccali.
Când Atlantida s-a scufundat acum 13.000 de ani, din cauza inversării polilor despre care tocmai am vorbit, maya au sărit în bărcile lor şi au ajuns în Yucatan, nu departe de S-V zonei unde Atlantida a existat;
iar Neccali au plecat, cu bărcile lor, spre Santa Marta, Columbia sau cel puţin, nu foarte departe de acolo. Toate aceste triburi sunt înrudite şi îşi amintesc ce s-a întâmplat, nu numai acum 13.000 de ani ci şi acum 26000 de ani şi chiar mai înainte.

Acum ar fi pentru prima dată de la scufundarea Atlantidei, când toate aceste 3 triburi se întâlnesc pentru a face ceremonii. A fost istoric. Mai mult, Bătrânul/Înţeleptul Eric a fost primul Hopi care s-a întors în Guatemala, după ce au plecat acum câteva mii de ani, spre cele 4 colţuri despre care am vorbit mai devreme.
Consiliului Înţelepţilor Maya a început prin a ne conduce spre Atitlan, unde se află lacurile sacre ale mayaşilor. Grupul nostru a fost însoţit de 25 din cei 440 de membri ai Consiliului Bătrânilor, care au fost selectaţi să înceapă să îşi reconstruiască cunoaşterea.
Grupul s-a aşezat în cerc, în jurul celor 25 de Bătrâni/ Înţelepţi şi au început cu simbolul mayaş al cifrei zero. Efectiv au început să descifreze acest simbol, ca şi cum nu îl mai văzuseră până atunci. După aproximativ o ora şi jumătate, mayaşii au terminat cu simbolul pentru cifra zero şi au trecut la simbolul pentru cifra unu...am văzut acest proces pentru 0, 1 şi 2, cred. Am urmărit acest eveniment cam o jumătate de zi şi apoi rolul nostru s-a terminat: lumea a văzut cum mayaşi au început să îşi rescrie cunoaşterea şi profeţia s-a împlinit.
A doua zi de dimineaţă, mayaşii ne-au dus departe, pe lacul Atitlan, într-un loc în care au loc numai ceremonii mayaşe; urma să participăm la o ceremonie mayasă a focului. Traversarea lacului este o experienţă pe care fiecare probabil şi-o va aminti toată viaţa...vulcanul ameninţător peste ape, lăsa impresia că poate erupe în orice moment...scotea fum – nu e de mirare că mayaşi au ales acel loc pentru ceremonia focului. Pe o plajă retrasă, sunetul valurilor lovindu-se de mal, un cer imens albastru formând orizontul deasupra noastră, Don Alejandro a aşezat grupul nostru divers întrun cerc şi în de tăcere, timp de aproape o oră fiecare etapă a ceremoniei focului a fost cu atenţie pregătită; geometrii – acel aranjament frumos de pietre, ierburi şi lumânări şi alte obiecte sacre iar apoi a venit momentul ca focul să animeze ceremonia. A fost ceva neobişnuit. Nu ştiu dacă Ceremonia Focului a mai fost fotografiată înainte, mai ales aşa cum au facut-o ei. Ne-au lăsat să vedem, efectiv, cum crează geometriile pe pământ, ne-au explicat ce reprezintă fiecare, ce înseamnă fiecare iarbă, pe măsură ce o adăugau, cum aprindeau fiecare lumânare şi aşezau celelalte obiecte – au descris exact de simbolizau. Acest lucru e posibil să nu mai fi fost făcut înainte şi după cum spune Don Alejandro această ceremonia nu a mai avut loc de 13.000 de ani. Hopi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos, Înţelepţii Consiliului Mayaş, Don Alejandro şi grupul nostru din toată lumea ne-am unit mâinile în rugăciune atunci când primele raze de soare au început să apară pe cer. Deşi eram din toată lumea, din multe tradiţii şi culturi am intrat cu toţii în inimă şi ne-am rugat cu o singură inimă – ne-am rugat pentru Mama Pământ şi pentru copiii ei, ştiind că Pământul va intra într-o stare foarte violentă, asemănătoare naşterii. Fiecare dintre noi s-a rugat din inimă pentru Mama Pământ, pentru toată lumea şi pentru toată viaţa de pe Pământ. Ceremonia a durat aproximativ 3 ore şi timp de o oră am privit flăcările focului şi am ascultat rugăciunile, iar persoana din tribul Weewa (nu sunt foarte sigură), stătea cu ochii închişi şi la un moment dat şi-a ridica mâinile spre cer, aşa, şi ne-a făcut pe toţi să ne uităm pe cer, pentru că nu ştiam ce făcea şi exact în locul indicat de mâinile lui era un vultur uriaş care plutea deasupra ceremoniei, la 150 de picioare, în aer. Nu i se mişca nici o pană şi părea că este fixat în spaţiu – a stat acolo aproximativ 10 minute. Apoi a coborât câteva picioare şi a continuat să privească ceremonia care nu mai avusese loc de foarte, foarte, foarte mult timp. Rugăciunile, cântecele, incantaţiile, dansurile, focul, fumul toate înălţându-se spre cer sperăm să fi atras atenţia Mamei noastre, Tatălui nostru. Inimile noastre erau larg deschise de această experienţă incredibilă. Pe măsură ce ne urcam în bărci, pentru reîntoarcerea pe malul celălalt al lacului, am privit - probabil nu voi uita niciodată asta – am privit cum grupul nostru neobişnuit cobora pe ponton; religii de la creştini, musulmani, evrei, budişti, taoişti, şintoişti, hinduşi şi multe altele şi toate celelalte triburi din Atlantida. Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi Mayaşi căutau ceva, ştiam asta în inima mea şi orice a fost, probabil că l-au găsit, prin această ceremonie pentru că ne-au cerut să mai participăm la încă una, departe de Lacul Atitlan, într-un loc numit Tical, un templu antic din Guatemala şi care reprezintă chakra coroană în corpul uman, locul străvechi al conştiinţei umane.
Tical este un complex impresionant de temple, care la un moment dat era înconjurat de un oraş şi care se extindea pe zeci de mile, în toate direcţiile. Era un oraş imens şi probabil la un moment dat a fost locuit de milioane de mayaşi; arăta ca un oraş dintr-un viitor îndepărtat, spaţial şi nu ca un oraş din trecut dar nici modern aşa cum ne imaginăm noi acum dar oricum e greu de imaginat că aparţinea unor triburi primitive. Mayaşii spun că înainte ca ei să vină din cer şi dacă priviţi cu atenţie la ceea ce s-a descoperit în Tical, la începutul anilor `80 aproape că îţi vine să crezi...
L-am urmat pe Don Alejandro şi pe ceilalţi Înţelepţi intr-un loc înalt, unde numeroase ceremonii avuseseră loc înainte, unde au început încet şi cu migală să reconstruiască Ceremonia mayaşă a Focului. Ca şi înainte a durat cam o oră, doar ca să aranjeze; focul nici măcar nu era aprins. La început părea că vom repeta prima ceremonie, apoi încet atmosfera a început să se schimbe; de fiecare dată când Don Alejandro îşi ridica mâinile...copacii din jurul nostru, lumina care pătrundea prin ramurile lor, vântul care bătea...a fost destul de dramatic. După ce a făcut acest lucru de vreo 10 ori (să îşi ridice mâinile), ne aşteptam ca vântul să bată; apoi lumina a început să se schimbe, razele de lumină au început să pătrundă printre crengile copacilor facându-ne să ne simţim ca într-o catedrală străveche undeva în Franţa sau din altă parte... Era atât de hipnotizant încât turişti au început să se uite la noi şi nu puteau pleca. A fost ceva foarte frumos în această ceremonie dar am observat că Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi tot cercetau şi aşteptau ca ceva să se întâmple...nu am avut ce face, am simţit în inima mea dar nu puteam să spun despre ce era vorba; mi s-a părut că se uitau după semne, ca vulturul despre care am vorbit mai devreme, şi care nu puteau veni decât de la Pachamama, Mama Pământ. Nici o fiinţă umană nu putea inventa asemena lucruri sau să influenţeze rezultatul...trebuia să vină de la Mama Pământ. Oricare ar fi fost aceste semne, ele probabil au apărut pentru că ni s-a cerut să continuăm. Înţelepţii mayaşi ne-au dus la un alt templu, retras de care nu am mai auzit şi pe care nu l-am mai vazut înainte. Dar imediat ce am văzut aceste temple nu am putut să îmi imaginez cum de lumea nu a ştiut despre ele. Erau perfecte/deosebite şi degajau o putere imensă pe Pământ. Dar aici nu au avut loc ceremonii ci în altă parte. Tot ceea ce vroia Don Alejandro era să trăim experienţa lor şi probabil, energiile din aceste temple să ne experimenteze pe noi.
Probabil acum este momentul să vorbim despre cealaltă metodă prin care mayaşii returneză cunoaşterea, experienţa şi înţelepciunea lor dintrun trecut îndepărtat până în prezent;părea pierdut pentru totdeauna. Fac acest lucru cu inima şi nu cu creierul, lucru la care anticii erau experţi - la fel cum noi suntem experţi în utilizarea creierului.
Apoi Don Alejandro a ridicat mâinile şi a spus...Ok! acum vom merge în mijlocul teritoriului mayaş...oriunde s-ar afla el. Am început călătoria deşi nu ştiam unde ne îndreptăm. Aveam un autobuz mare şi modern, mergeam pe şosele şi autostrăzi, trecând prin frumoasa junglă din Guatemala deşi nu ştiam unde mergem. Am mers multe ore, până am ajuns într-un loc necunoscut; apoi am adormit. Îmi amintesc legănatul maşinii, roţile...următorul lucru de care îmi amintesc este că, brusc, fără nici o avertizare, Don Alejandro ordonă să ieşim după şosea; din câte îmi dădeam seama, putea fi oriunde, era un peisaj de oriunde din Guatemala, câmpuri de iarbă pe ambele părţi, totul era normal, nici un templu, nimic. Am coborât din maşini, ca nişte furnici dar nu ştiam ce să facem sau unde să ne ducem. Întrun final Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi au mers pe cealaltă parte a drumului, unde se vedea o gaură in gard iar apoi se deschidea ca un coridor... de pe drum, conducând era imposibil să o observi.

I-am urmat pe mayaşi în acest coridor de iarbă îngust, neavând nici o idee despre ceea ce era înăuntru. Am mers cam o milă; terenul devenea din ce în ce mai pietros ceea ce indica faptul că ne apropiam de munţi, copacii au început să ne înconjoare, aerul era dens. Apoi Bătrânii au cotit spre stânga, intrând întrun alt coridor de iarbă; intram din ce în ce mai adânc întro junglă, de care era evident că cineva avusese grijă, totul era frumos, culori vii, păsări, scări de piatră aranjate exact acolo unde aveai nevoie de ele...totul a devenit verde şi ferchezuit; era ceva asemănător hotelurilor şi nu semănă cu ceva făcut de natură. Era acolo, in mijlocul a nimic.

Apoi surprizător, de fapt ...nu chiar aşa de surprinzător, a apărut o clădire de lemn, ce bloca intrarea în valea pe care păşeam. A fost construită de mayaşi, să protejeze ceva la noi noi aveam acum acces: peşterile din care apăruseră/se iviseră mayaşi cu mult timp înaintea Atlantidei. Pentru nativii americani se numeşte Sipupu şi este cel mai sacru dintre toate lucrurile sacre. Am simţit că în interiorul meu se aşterne din ce în ce mai multă linişte iar oamenii au început să vorbească şi să îşi dea seama că li se pregătea masa dar curiozitatea legată de ceea ce ne rezerva acest spaţiu era foarte greu de suportat. Bătrânii ne-au pus să ne aşezăm în acest loc, înconjuraţi de jungla care venea din toate părţile şi ne-au servit o masă tradiţională mayaşă; ne aştepta un drum lung dar noi nu ştiam asta ci doar Bătrânii, care aveau grijă de noi.

După masă, în şir indian, am început să parcurgem peisajul care se afla în spatele acestei clădiri de lemn, apropiindu-ne de muntele din faţa noastră. Liniştea din interiorul meu devenea din ce în ce mai mare şi am început să incantez pe măsură ce ne apropiam de ceva de care eram sigur că nu voi înţelege. Apoi s-a întâmplat: a apărut o gaură mică în munte prin care doar doi-trei oameni încăpeau în ea în acelaşi timp. A durat ceva dar până la urmă, cu toţii am intrat în interiorul muntelui prin gaura îngustă. Eram cu totul în interiorul Mamei Pământ. În acest tunel, Don Alejandro ne-a adunat pe toţi şi ne-a vorbit puţin despre această peşteră. Este o peşteră sacră pentru poporul mayaş şi are o lungime de 28 de km dar că noi vom parcurge doar câţiva kilometri. Ne-a spus să fim foarte atenţi pentru că înăuntru este umed şi alunecos, dar ne dădusem deja seama de asta. Am înaintat puţin apoi s-a întâmplat ceva la care nu mă aşteptam deloc...coridorul îngust în T pe care îl parcursesem se termina iar în faţa noatră a apărut ceva imennnnssss...cât vreo 2 terenuri de fotbal şi înalt de vreo 60, 70 poate chiar 90 picioare; din tavanul înalt, o bucată căzuse acum foarte mult timp, permiţând unei lumini angelice să pătrundă şi care te făcea să te opreşti şi să îţi deschizi inima, instinctiv. Apoi am coborât spre această noua peşteră şi am făcut stânga, mergând dea lungul unui râuleţ cu apă cristalină. Tot drumul a trebuit să mergem de a lungul acestui râu. Mergând în acest puţ a trebuit să folosim lanternele pentru a nu ne lovi de stânci; era foarte întuneric şi noi vorbeam doar pentru a fi siguri că mai este cineva acolo. Dacă stingeai lanterna, era foarte întuneric, atât de întuneric încât nu îţi vedeai degetele de la mâini. După ce am mers mult, în această călătorie, de altfel periculoasă în interiorul Mamei Pământ, am ajuns întrun alt loc în care era un alt tavan înalt, cu orificii care permiteau luminii solare să intre şi am putut să ne vedem.

Don Alejandro ne-a oprit şi ne-a spus că o altă ceremonie trebuie să aibă loc aici; o altă ceremonie a focului complet diferită de cele 2 la care participasem deja, la Atitlan şi Tical. Focurile erau aşezate în cerc; a fost cea mai frumoasă dintre toate; muzica, incantaţiile rezonau în ecou şi în spiritele noastre. Apoi ceea ce s-a întâmplat în timpul ceremoniei, este mai presus de cuvinte dar nu mi-am dat seama de asta atunci.

Apoi spre finalul ceremoniei Don Alejandro a dispărut.

A fost unul dintre Bătrâni, o femeie care ne-a cerut să continuăm să mergem adâncindu-ne si mai mult în întuneric. Apoi am ajuns, pentru a treia oară, întro parte a complexului de peşteri care avea în tavan orificii care permiteau luminii solare să pătrundă; era uriaş dar plăcut în acelaşi timp. Îmi amintesc că în jurul nostru erau stânci foarte mari, care ne făceau, pe mine şi pe ceilalţi să ne simţim ciudat.

M-am uitat la o femeie de lângă mine care părea foarte îngrijorată de ceea ce vedea. Mi-a spus: Drunvalo, uită-te la stâncile acestea, seamănă cu animalele şi cu păsările; sunt vii. M-am uitat cu atenţie la o stâncă care se afla lângă mine şi care semăna cu o iguana de vreo 6-7 picioare. Părea foarte reală, până în cele mai mici detalii. Stânca de dedesubtul ei avea forma unei gorile iar cea lângă ea semăna cu cea a unui mascul de maimuţă. Pe pereţi erau feţe umane, feţe mayaşe şi păreau că ies din peretele solid de piatră. Peste tot, fiecare stâncă era vie sau ceva asemănător. Mi s-a tăiat respiraţia. Nu am ştiut ce să îi spun prietenei mele pentru că era foarte neobişnuit, dar am simţit că era bine...realitatea din această peşteră nu era cea obişnuită, normală. Energia era tangibilă chiar şi în aerul pe care îl respiram.

Apoi am observat că Don Alejandro care mai devreme dispăruse, se află pe o stâncă, la 15 metri deasupra noastră. Primul meu gând a fost: cum a ajuns acolo pentru că este cam imposibil. A fost momentul în care tot grupul şi-a dat seama că Don Alejandro ne observa. Am tăcut toţi din gură, crezând că Don Alejandro ne va spune ceva, ne va vorbi dar în loc să facă asta, l-a chemat pe Rufino să urce la el. El a urcat dar stânca pe care se afla el, era mai jos, ceea ce făcea ca creştetul capului lui să fie mai jos decât cel al lui Don Alejandro.

Apoi Don Alejandro a luat apă şi a turnat-o peste capul lui Rufino; a făcut asta de trei ori. Nu aveam nici o idee despre ce de întâmplă. Apoi Tata Alejandro a cerut unuia mic din grup să vină şi a făcut aceiaşi ceremonie cu el...noi toţi ne uitam şi ne întrebam ce se întâmplă. Apoi ne-a cerut fiecăruia dintre noi să urcăm, pe rând...şi – nu voi uita asta niciodată- în acel moment, simultan cu toţii am ştiut în inimile noastre ce se întâmplă: Don Alejandro făcea Ceremonia Mayaşă a Apei, cu fiecare dintre noi. Era o iniţiere iar energia din cameră a intrat adânc în inimile fiecăruia dintre noi.

Orice a vrut Tata de la noi, probabil a găsit. Am început să plâng; nu m-am putut abţine. Mai târziu apoi, într-un mic oraş din Guatemala, aproape de cină, Don Alejandro, Elizabeth, soţia sa, Rufino stăteau la o masă împreună şi mi-au cerut şi mie să vin să stau la ei.

Don Alejandro s-a uitat în ochii mei şi a spus, citez: „Am mai cerut la încă 2 grupuri din toată lumea să vină să participe la ceremonii cu noi, pentru a îndeplini profeţia, dar nu au putut să treacă testele Mamei Pământ. Vreau să îţi spun că acest grup ne-a întrecut toate aşteptările; voi sunteţi strămoşii pe care îi aşteptam” Nu am înţeles ce vroia să spună dar el a început să plângă, la fel şi Rufino iar Elizabeth cu forţa ei feminină s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Mulţumesc. Te rog să spui tot grupului sacru că voi sunteţi cei pe care îi aşteptam iar acum profeţia noastră s-a împlinit”. A fost mult prea mult pentru mine şi am început şi eu să plâng, toată masa devenind o masă plină de copii care plângeau. "

Drunvalo Melchisedek

Acestea fiind scrise invit din nou pe prietenii mei la ceremoniile noastre de binecuvantare a Mamei Pamant - vom fi una cu Ea , in Ea si pentru Ea , cu infinita iubire asa cum ne iubeste Ea.

Si asa va fi.

Ceremonii dupa traditia mayasa

Va prezint in continuare relatari ale lui drnvalo Melkizedech:

CEREMONII

"Poate veţi înţelege inima mayaşilor ascultând în continuare povestea lor.
Acum vom merge în jungla din Guatemala.
În iunie 2007, mi-am predat manuscrisul pentru Şarpele de Lumină către editura mea. Există foarte multe povestiri despre ceremoniilor mayaşilor şi al altor triburi în care energiile interne ale Pământului erau modificate. În iulie 2007, aşa cum am spus deja, Don Alejandro şi soţia lui au venit în Sedona şi au cerut o întâlnire. După ce Don Alejandro a vorbit despre inversarea Polilor mi-a mai spus că foarte curând, conform calendarului mayaş, din acea perioadă, omenirea va intra în Sfârşitul Timpului şi că anumite ceremonii trebuie să aibă loc şi că aceste ceremonii erau marcate in calendarul lor. Asta se întâmpla chiar înainte ca Sfera Albastră să apară. Apoi Don Alejandro a început să vorbească despre conchistadorii spanioli şi cum au distrus ei aproape toate artefactele şi înregistrările, mayaşii pierzând astfel foarte mult din înţelepciunea şi profeţiile lor. Apoi Don Alejandro mi-a spus cum anumite documente secrete au fost ascunse de conchistadori şi că acum a venit momentul să se reclădească întreaga cunoaştere. Conform profeţiei mayaşe, el a spus că a venit momentul ca mayaşi să işi reconstruiască cunoaşterea, experienţa, înţelepciunea şi amintirile şi că acesta este momentul potrivit să înceapă şi că în acest moment lumea va privi.
Consiliul Mayaş, conform a ceea ce a spus Don Alejandro, a văzut cum vine un grup de oameni de pretutindeni, din nenumărate ţări de pe Pământ, reprezentând lumea. Mi-a cerut să îi găsesc pe aceşti oameni, mai exact 60 de oameni şi să îi aduc în oraşul Guatemala, la o anumită dată din noiembrie 2007. De acolo el şi Consiliul Mayaş îi vor duce în jungla din Guatemala pentru a vedea cum ei readuc cunoaşterea/înţelepciunea din nou şi pentru a participa la ceremonii. Asta a fost simplu pentru mine; vreo 60 de telefoane şi a fost gata; au venit din 23 de ţări. În acest grup era Bunicul Eric din tribul Hopi şi alţi 3 Înţelepţi/Bătrâni din Sierra Nevada, Sierra Marta şi Columbia, America de Sud. Unul era Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos (de aceste denumiri nu sunt foarte sigură!). Aceste doua triburi sunt semnificative pentru antichitate; don Alejandro mi-a spus că mayaşi sunt originari din Atlantida – ştiam acest lucru de câtiva ani dar a fost impresionant să aud aceste cuvinte de la el.
Haideţi să vorbim puţin despre Atlantida pentru a înţelege de ce aceste 3 triburi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos sunt atât de importante.
Simbolul Atlantidei erau 3 cercuri: un cerc în interiorul altui cerc, apoi în alt cerc...pot fi văzute şi ca 3 sfere. Cercul/sfera exterior/exterioară reprezenta oamenii care trăiau în Atlantida, al doilea cerc/sferă reprezenta preoţimea şi era numită maya. Cercul din mijloc făceau legătura dintre oameni şi cei care se aflau în primul cerc – Neccalii – pe litere, se scrie N-e-k-k–a-l-s sau câteodată N–e-c-c-a-l-s – şi erau cei care vorbeau direct din inimile lor şi se conectau direct cu sfera Mamei Pământ şi apoi mai sus. Trăiau în peşteri şi în camere speciale în piramide, străluceau în întuneric şi pluteau câtiva inci deasupra Pământului. Hopi erau maya iar maya erau maya iar Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos erau Neccali.
Când Atlantida s-a scufundat acum 13.000 de ani, din cauza inversării polilor despre care tocmai am vorbit, maya au sărit în bărcile lor şi au ajuns în Yucatan, nu departe de S-V zonei unde Atlantida a existat;
iar Neccali au plecat, cu bărcile lor, spre Santa Marta, Columbia sau cel puţin, nu foarte departe de acolo. Toate aceste triburi sunt înrudite şi îşi amintesc ce s-a întâmplat, nu numai acum 13.000 de ani ci şi acum 26000 de ani şi chiar mai înainte.
Acum ar fi pentru prima dată de la scufundarea Atlantidei, când toate aceste 3 triburi se întâlnesc pentru a face ceremonii. A fost istoric. Mai mult, Bătrânul/Înţeleptul Eric a fost primul Hopi care s-a întors în Guatemala, după ce au plecat acum câteva mii de ani, spre cele 4 colţuri despre care am vorbit mai devreme.
Consiliului Înţelepţilor Maya a început prin a ne conduce spre Atitlan, unde se află lacurile sacre ale mayaşilor. Grupul nostru a fost însoţit de 25 din cei 440 de membri ai Consiliului Bătrânilor, care au fost selectaţi să înceapă să îşi reconstruiască cunoaşterea.
Grupul s-a aşezat în cerc, în jurul celor 25 de Bătrâni/ Înţelepţi şi au început cu simbolul mayaş al cifrei zero. Efectiv au început să descifreze acest simbol, ca şi cum nu îl mai văzuseră până atunci. După aproximativ o ora şi jumătate, mayaşii au terminat cu simbolul pentru cifra zero şi au trecut la simbolul pentru cifra unu...am văzut acest proces pentru 0, 1 şi 2, cred. Am urmărit acest eveniment cam o jumătate de zi şi apoi rolul nostru s-a terminat: lumea a văzut cum mayaşi au început să îşi rescrie cunoaşterea şi profeţia s-a împlinit.
A doua zi de dimineaţă, mayaşii ne-au dus departe, pe lacul Atitlan, într-un loc în care au loc numai ceremonii mayaşe; urma să participăm la o ceremonie mayasă a focului.
Traversarea lacului este o experienţă pe care fiecare probabil şi-o va aminti toată viaţa...vulcanul ameninţător peste ape, lăsa impresia că poate erupe în orice moment...scotea fum – nu e de mirare că mayaşi au ales acel loc pentru ceremonia focului. Pe o plajă retrasă, sunetul valurilor lovindu-se de mal, un cer imens albastru formând orizontul deasupra noastră, Don Alejandro a aşezat grupul nostru divers întrun cerc şi în de tăcere, timp de aproape o oră fiecare etapă a ceremoniei focului a fost cu atenţie pregătită; geometrii – acel aranjament frumos de pietre, ierburi şi lumânări şi alte obiecte sacre iar apoi a venit momentul ca focul să animeze ceremonia. A fost ceva neobişnuit. Nu ştiu dacă Ceremonia Focului a mai fost fotografiată înainte, mai ales aşa cum au facut-o ei. Ne-au lăsat să vedem, efectiv, cum crează geometriile pe pământ, ne-au explicat ce reprezintă fiecare, ce înseamnă fiecare iarbă, pe măsură ce o adăugau, cum aprindeau fiecare lumânare şi aşezau celelalte obiecte – au descris exact de simbolizau. Acest lucru e posibil să nu mai fi fost făcut înainte şi după cum spune Don Alejandro această ceremonia nu a mai avut loc de 13.000 de ani. Hopi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos, Înţelepţii Consiliului Mayaş, Don Alejandro şi grupul nostru din toată lumea ne-am unit mâinile în rugăciune atunci când primele raze de soare au început să apară pe cer.
Deşi eram din toată lumea, din multe tradiţii şi culturi am intrat cu toţii în inimă şi ne-am rugat cu o singură inimă – ne-am rugat pentru Mama Pământ şi pentru copiii ei, ştiind că Pământul va intra într-o stare foarte violentă, asemănătoare naşterii. Fiecare dintre noi s-a rugat din inimă pentru Mama Pământ, pentru toată lumea şi pentru toată viaţa de pe Pământ. Ceremonia a durat aproximativ 3 ore şi timp de o oră am privit flăcările focului şi am ascultat rugăciunile, iar persoana din tribul Weewa (nu sunt foarte sigură), stătea cu ochii închişi şi la un moment dat şi-a ridica mâinile spre cer, aşa, şi ne-a făcut pe toţi să ne uităm pe cer, pentru că nu ştiam ce făcea şi exact în locul indicat de mâinile lui era un vultur uriaş care plutea deasupra ceremoniei, la 150 de picioare, în aer. Nu i se mişca nici o pană şi părea că este fixat în spaţiu – a stat acolo aproximativ 10 minute. Apoi a coborât câteva picioare şi a continuat să privească ceremonia care nu mai avusese loc de foarte, foarte, foarte mult timp. Rugăciunile, cântecele, incantaţiile, dansurile, focul, fumul toate înălţându-se spre cer sperăm să fi atras atenţia Mamei noastre, Tatălui nostru. Inimile noastre erau larg deschise de această experienţă incredibilă. Pe măsură ce ne urcam în bărci, pentru reîntoarcerea pe malul celălalt al lacului, am privit - probabil nu voi uita niciodată asta – am privit cum grupul nostru neobişnuit cobora pe ponton; religii de la creştini, musulmani, evrei, budişti, taoişti, şintoişti, hinduşi şi multe altele şi toate celelalte triburi din Atlantida. Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi Mayaşi căutau ceva, ştiam asta în inima mea şi orice a fost, probabil că l-au găsit, prin această ceremonie pentru că ne-au cerut să mai participăm la încă una, departe de Lacul Atitlan, într-un loc numit Tical, un templu antic din Guatemala şi care reprezintă chakra coroană în corpul uman, locul străvechi al conştiinţei umane.
Tical este un complex impresionant de temple, care la un moment dat era înconjurat de un oraş şi care se extindea pe zeci de mile, în toate direcţiile. Era un oraş imens şi probabil la un moment dat a fost locuit de milioane de mayaşi; arăta ca un oraş dintr-un viitor îndepărtat, spaţial şi nu ca un oraş din trecut dar nici modern aşa cum ne imaginăm noi acum dar oricum e greu de imaginat că aparţinea unor triburi primitive. Mayaşii spun că înainte ca ei să vină din cer şi dacă priviţi cu atenţie la ceea ce s-a descoperit în Tical, la începutul anilor `80 aproape că îţi vine să crezi...
L-am urmat pe Don Alejandro şi pe ceilalţi Înţelepţi intr-un loc înalt, unde numeroase ceremonii avuseseră loc înainte, unde au început încet şi cu migală să reconstruiască Ceremonia mayaşă a Focului. Ca şi înainte a durat cam o oră, doar ca să aranjeze; focul nici măcar nu era aprins. La început părea că vom repeta prima ceremonie, apoi încet atmosfera a început să se schimbe; de fiecare dată când Don Alejandro îşi ridica mâinile...copacii din jurul nostru, lumina care pătrundea prin ramurile lor, vântul care bătea...a fost destul de dramatic. După ce a făcut acest lucru de vreo 10 ori (să îşi ridice mâinile), ne aşteptam ca vântul să bată; apoi lumina a început să se schimbe, razele de lumină au început să pătrundă printre crengile copacilor facându-ne să ne simţim ca într-o catedrală străveche undeva în Franţa sau din altă parte... Era atât de hipnotizant încât turişti au început să se uite la noi şi nu puteau pleca. A fost ceva foarte frumos în această ceremonie dar am observat că Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi tot cercetau şi aşteptau ca ceva să se întâmple...nu am avut ce face, am simţit în inima mea dar nu puteam să spun despre ce era vorba; mi s-a părut că se uitau după semne, ca vulturul despre care am vorbit mai devreme, şi care nu puteau veni decât de la Pachamama, Mama Pământ. Nici o fiinţă umană nu putea inventa asemena lucruri sau să influenţeze rezultatul...trebuia să vină de la Mama Pământ.
Oricare ar fi fost aceste semne, ele probabil au apărut pentru că ni s-a cerut să continuăm. Înţelepţii mayaşi ne-au dus la un alt templu, retras de care nu am mai auzit şi pe care nu l-am mai vazut înainte. Dar imediat ce am văzut aceste temple nu am putut să îmi imaginez cum de lumea nu a ştiut despre ele. Erau perfecte/deosebite şi degajau o putere imensă pe Pământ. Dar aici nu au avut loc ceremonii ci în altă parte. Tot ceea ce vroia Don Alejandro era să trăim experienţa lor şi probabil, energiile din aceste temple să ne experimenteze pe noi.
Probabil acum este momentul să vorbim despre cealaltă metodă prin care mayaşii returneză cunoaşterea, experienţa şi înţelepciunea lor dintrun trecut îndepărtat până în prezent;părea pierdut pentru totdeauna. Fac acest lucru cu inima şi nu cu creierul, lucru la care anticii erau experţi - la fel cum noi suntem experţi în utilizarea creierului.
Apoi Don Alejandro a ridicat mâinile şi a spus...Ok! acum vom merge în mijlocul teritoriului mayaş...oriunde s-ar afla el. Am început călătoria deşi nu ştiam unde ne îndreptăm. Aveam un autobuz mare şi modern, mergeam pe şosele şi autostrăzi, trecând prin frumoasa junglă din Guatemala deşi nu ştiam unde mergem. Am mers multe ore, până am ajuns într-un loc necunoscut; apoi am adormit. Îmi amintesc legănatul maşinii, roţile...următorul lucru de care îmi amintesc este că, brusc, fără nici o avertizare, Don Alejandro ordonă să ieşim după şosea; din câte îmi dădeam seama, putea fi oriunde, era un peisaj de oriunde din Guatemala, câmpuri de iarbă pe ambele părţi, totul era normal, nici un templu, nimic. Am coborât din maşini, ca nişte furnici dar nu ştiam ce să facem sau unde să ne ducem. Întrun final Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi au mers pe cealaltă parte a drumului, unde se vedea o gaură in gard iar apoi se deschidea ca un coridor... de pe drum, conducând era imposibil să o observi. I-am urmat pe mayaşi în acest coridor de iarbă îngust, neavând nici o idee despre ceea ce era înăuntru. Am mers cam o milă; terenul devenea din ce în ce mai pietros ceea ce indica faptul că ne apropiam de munţi, copacii au început să ne înconjoare, aerul era dens. Apoi Bătrânii au cotit spre stânga, intrând întrun alt coridor de iarbă; intram din ce în ce mai adânc întro junglă, de care era evident că cineva avusese grijă, totul era frumos, culori vii, păsări, scări de piatră aranjate exact acolo unde aveai nevoie de ele...totul a devenit verde şi ferchezuit; era ceva asemănător hotelurilor şi nu semănă cu ceva făcut de natură. Era acolo, in mijlocul a nimic.
Apoi surprizător, de fapt ...nu chiar aşa de surprinzător, a apărut o clădire de lemn, ce bloca intrarea în valea pe care păşeam. A fost construită de mayaşi, să protejeze ceva la noi noi aveam acum acces: peşterile din care apăruseră/se iviseră mayaşi cu mult timp înaintea Atlantidei. Pentru nativii americani se numeşte Sipupu şi este cel mai sacru dintre toate lucrurile sacre. Am simţit că în interiorul meu se aşterne din ce în ce mai multă linişte iar oamenii au început să vorbească şi să îşi dea seama că li se pregătea masa dar curiozitatea legată de ceea ce ne rezerva acest spaţiu era foarte greu de suportat. Bătrânii ne-au pus să ne aşezăm în acest loc, înconjuraţi de jungla care venea din toate părţile şi ne-au servit o masă tradiţională mayaşă; ne aştepta un drum lung dar noi nu ştiam asta ci doar Bătrânii, care aveau grijă de noi. După masă, în şir indian, am început să parcurgem peisajul care se afla în spatele acestei clădiri de lemn, apropiindu-ne de muntele din faţa noastră. Liniştea din interiorul meu devenea din ce în ce mai mare şi am început să incantez pe măsură ce ne apropiam de ceva de care eram sigur că nu voi înţelege.
Apoi s-a întâmplat: a apărut o gaură mică în munte prin care doar doi-trei oameni încăpeau în ea în acelaşi timp. A durat ceva dar până la urmă, cu toţii am intrat în interiorul muntelui prin gaura îngustă. Eram cu totul în interiorul Mamei Pământ. În acest tunel, Don Alejandro ne-a adunat pe toţi şi ne-a vorbit puţin despre această peşteră. Este o peşteră sacră pentru poporul mayaş şi are o lungime de 28 de km dar că noi vom parcurge doar câţiva kilometri. Ne-a spus să fim foarte atenţi pentru că înăuntru este umed şi alunecos, dar ne dădusem deja seama de asta. Am înaintat puţin apoi s-a întâmplat ceva la care nu mă aşteptam deloc...coridorul îngust în T pe care îl parcursesem se termina iar în faţa noatră a apărut ceva imennnnssss...cât vreo 2 terenuri de fotbal şi înalt de vreo 60, 70 poate chiar 90 picioare; din tavanul înalt, o bucată căzuse acum foarte mult timp, permiţând unei lumini angelice să pătrundă şi care te făcea să te opreşti şi să îţi deschizi inima, instinctiv. Apoi am coborât spre această noua peşteră şi am făcut stânga, mergând dea lungul unui râuleţ cu apă cristalină. Tot drumul a trebuit să mergem de a lungul acestui râu. Mergând în acest puţ a trebuit să folosim lanternele pentru a nu ne lovi de stânci; era foarte întuneric şi noi vorbeam doar pentru a fi siguri că mai este cineva acolo. Dacă stingeai lanterna, era foarte întuneric, atât de întuneric încât nu îţi vedeai degetele de la mâini. După ce am mers mult, în această călătorie, de altfel periculoasă în interiorul Mamei Pământ, am ajuns întrun alt loc în care era un alt tavan înalt, cu orificii care permiteau luminii solare să intre şi am putut să ne vedem.
Don Alejandro ne-a oprit şi ne-a spus că o altă ceremonie trebuie să aibă loc aici; o altă ceremonie a focului complet diferită de cele 2 la care participasem deja, la Atitlan şi Tical. Focurile erau aşezate în cerc; a fost cea mai frumoasă dintre toate; muzica, incantaţiile rezonau în ecou şi în spiritele noastre. Apoi ceea ce s-a întâmplat în timpul ceremoniei, este mai presus de cuvinte dar nu mi-am dat seama de asta atunci. Apoi spre finalul ceremoniei Don Alejandro a dispărut. A fost unul dintre Bătrâni, o femeie care ne-a cerut să continuăm să mergem adâncindu-ne si mai mult în întuneric.
Apoi am ajuns, pentru a treia oară, întro parte a complexului de peşteri care avea în tavan orificii care permiteau luminii solare să pătrundă; era uriaş dar plăcut în acelaşi timp. Îmi amintesc că în jurul nostru erau stânci foarte mari, care ne făceau, pe mine şi pe ceilalţi să ne simţim ciudat. M-am uitat la o femeie de lângă mine care părea foarte îngrijorată de ceea ce vedea. Mi-a spus: Drunvalo, uită-te la stâncile acestea, seamănă cu animalele şi cu păsările; sunt vii. M-am uitat cu atenţie la o stâncă care se afla lângă mine şi care semăna cu o iguana de vreo 6-7 picioare. Părea foarte reală, până în cele mai mici detalii. Stânca de dedesubtul ei avea forma unei gorile iar cea lângă ea semăna cu cea a unui mascul de maimuţă. Pe pereţi erau feţe umane, feţe mayaşe şi păreau că ies din peretele solid de piatră. Peste tot, fiecare stâncă era vie sau ceva asemănător. Mi s-a tăiat respiraţia. Nu am ştiut ce să îi spun prietenei mele pentru că era foarte neobişnuit, dar am simţit că era bine...realitatea din această peşteră nu era cea obişnuită, normală. Energia era tangibilă chiar şi în aerul pe care îl respiram. Apoi am observat că Don Alejandro care mai devreme dispăruse, se află pe o stâncă, la 15 metri deasupra noastră. Primul meu gând a fost: cum a ajuns acolo pentru că este cam imposibil. A fost momentul în care tot grupul şi-a dat seama că Don Alejandro ne observa. Am tăcut toţi din gură, crezând că Don Alejandro ne va spune ceva, ne va vorbi dar în loc să facă asta, l-a chemat pe Rufino să urce la el. El a urcat dar stânca pe care se afla el, era mai jos, ceea ce făcea ca creştetul capului lui să fie mai jos decât cel al lui Don Alejandro. Apoi Don Alejandro a luat apă şi a turnat-o peste capul lui Rufino; a făcut asta de trei ori. Nu aveam nici o idee despre ce de întâmplă. Apoi Tata Alejandro a cerut unuia mic din grup să vină şi a făcut aceiaşi ceremonie cu el...noi toţi ne uitam şi ne întrebam ce se întâmplă. Apoi ne-a cerut fiecăruia dintre noi să urcăm, pe rând...şi – nu voi uita asta niciodată- în acel moment, simultan cu toţii am ştiut în inimile noastre ce se întâmplă: Don Alejandro făcea Ceremonia Mayaşă a Apei, cu fiecare dintre noi. Era o iniţiere iar energia din cameră a intrat adânc în inimile fiecăruia dintre noi. Orice a vrut Tata de la noi, probabil a găsit. Am început să plâng; nu m-am putut abţine.
Mai târziu apoi, într-un mic oraş din Guatemala, aproape de cină, Don Alejandro, Elizabeth, soţia sa, Rufino stăteau la o masă împreună şi mi-au cerut şi mie să vin să stau la ei. Don Alejandro s-a uitat în ochii mei şi a spus, citez: „Am mai cerut la încă 2 grupuri din toată lumea să vină să participe la ceremonii cu noi, pentru a îndeplini profeţia, dar nu au putut să treacă testele Mamei Pământ. Vreau să îţi spun că acest grup ne-a întrecut toate aşteptările; voi sunteţi strămoşii pe care îi aşteptam” Nu am înţeles ce vroia să spună dar el a început să plângă, la fel şi Rufino iar Elizabeth cu forţa ei feminină s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Mulţumesc. Te rog să spui tot grupului sacru că voi sunteţi cei pe care îi aşteptam iar acum profeţia noastră s-a împlinit”. A fost mult prea mult pentru mine şi am început şi eu să plâng, toată masa devenind o masă plină de copii care plângeau.
Poporul mayas avea cunostinte temeinice despre timp. Si ei spun ca in 2012 va avea loc nasterea noii umanitati.
Potrivit calculelor ştiinţifice din 2000, aşa cum am spus, Pământului îi trebuie 25771, 5 ani pentru o rotaţie completă şi pentru a trece prin toate cele 12 semne ale zodiacului; deci această axă este inclinată în dreptul semnelor zodiacale. Potrivit vechilor hindusi şi tibetani, la fiecare trecere a Pământului printr-un semn acesta se schimbă într-un mod specific. Este puţin mai complicat, decât explic eu acum, pentru că de exemplu hinduşi împart acest timp în perioade care se numesc Yuga, care sunt puţin diferite de semnele zodiacale. Deci pe 21 decembrie 2012, axa Pământului se va inclina în dreptul semnului zodiacal al Vărsătorului, ceea ce potrivit credinţelor vechi determină o schimbare rapidă a conştiinţei; potrivit mayaşilor această schimbare nu începe neapărat în acea zi ci undeva în fereastra de timp, pe care o trăim acum. "

Informatii esentiale despre energia 9 9 9 si pasii urmatori

Cu scuze pentru intarziere, postez aici informatii in legatura cu semnificatiile profunde ale timpurilor pe care le traim.

Pentru cei care nu au facut pregatirea pentru data 09 09 09, orice pas care nu a fost facut se poate face si acum, la momentul deciziei noastre-avem inca la dispozitie ciclul pregatitor pentru energia lui 9.

9.9.9. şi Calendarul Mayaş

"În multe tradiţii spirituale şi religioase, numărul Nouă a fost investit cu o semnificaţie specială. Erau Nouă muze în mitologia greacă şi Nouă lumi în mitologia scandinavă. Erau Nouă intrări în Templul din Ierusalim, iar luna Ramadanului este cea de-a Noua lună în calendarul musulman. De asemenea, sistemul numeric utilizat aproape peste tot în lume cuprinde Nouă cifre; aşadar, relevanţa acestui număr este adânc întipărită în noi. Numărul Nouă joacă un rol predominant şi în tradiţia mayaşă.

De exemplu, singura inscripţie din vremurile străvechi, ce face referire la „data de final” a Calendarului Mayaş descrie Nouă „zeităţi” care vor coborî atunci din înalturi, pentru a lua parte la acest eveniment crucial.

În accepţiune modernă, înseamnă că Nouă energii sau forţe cosmice se vor manifesta plenar la finalul Calendarului, întrucât mayaşii din vechime considerau că perioadele de timp sunt reprezentate de anumite „zeităţi”.

După câte ştim, putem spune că „zeităţile”, sau forţele cosmice, sunt deplasări ale valurilor evoluţioniste, clădite unul în vârful celuilalt şi că, în prezent, noi suntem pe cel de-al optulea val, pregătiţi să ne ridicăm pe cel de-al Nouălea val.
Cele Nouă Niveluri Cosmice (Cicluri ale Creaţiei), care, conform singurei inscripţii mayaşe existente, referitoare la data de final a Calendarului (monumental Tortuguero ), se vor manifesta atunci. În prezent, ne aflăm la nivelul al optulea (Ciclul Galactic al Creaţiei), fiind angrenaţi în saltul către cel de-al Nouălea şi cel mai înalt nivel, Ciclul Universal al Creaţiei.

Foto – Piramida Jaguarului din Tikal, realizată de autor).

În manifestarea acestor valuri evoluţioniste, pe măsură ce ne apropiem de nivelul al Nouălea, observăm manifestarea unor sincronicităţi uimitoare. Astfel, data de 9.9.9. (9 septembrie 2009, în Calendarul Gregorian) coincide cu începutul unei numărători de 260 zile a Calendarului Sacru Mayaş. Aşadar, în acest Calendar, care a început să fie folosit acum 3000 de ani, data modernă 9.9.9. are energia lui Hun Imix, sau 1 Aligator (aşa cum se citeşte traducerea în limba engleză), care se întâmplă să fie prima dintre combinaţiile sale energetice. Dacă ne gândim bine la ceea ce ar putea să ne transmită această sincronicitate, concluzia cea mai firească ar fi că, la această dată specială, suntem chemaţi să ne concentrăm atenţia asupra numărului Nouă, în special asupra celui de-al Nouălea nivel din sistemul Calendarului Mayaş, a cărui prezenţă o vom simţi în curând.
Eu cred că aceste forţe cosmice, ale căror momente de activare sunt descrise în Calendarul Mayaş, fac parte dintr-un plan inteligent, destinat istoriei omenirii, care provine de la o Sursă mai înaltă, care are intenţii binevoitoare. Pentru a înţelege acest lucru, este necesar să realizăm importanţa călăuzirii în ceea ce priveşte modul în care trebuie să urmăm acest plan pe care ni-l dezvăluie Calendarul Mayaş.

Aceste Nouă forţe cosmice influenţează şi guvernează, de fapt, conştiinţa noastră colectivă, fapt care atestă necesitatea de a-i acorda o mare atenţie.
Adeseori, sincronicităţile pot fi interpretate în mod diferit, dar, dacă sunt profunde, ele merită să le acordăm întotdeauna atenţie.

Alinierea 9.9.9., trei de Nouă pe un rând, poate fi considerată, de exemplu, un simbol pentru trei cicluri de câte 260 de zile din Calendarul Sacru, care, în trei etape, ne conduce către desăvârşirea celui de-al Nouălea Nivel al evoluţiei, care este nivelul cel mai înalt. Pentru a înţelege şi mai bine, această formă de energie de cea mai înaltă vibraţie a universului va fi accesată la nivelul energetic 13.13.13.13.13.13.13.13.13.
13 Ahau (în Calendarul Mayaş, 13 şi Ahau sunt simboluri ale desăvârşirii), corespunzătoare datei de 28 octombrie 2011, în Calendarul Gregorian.

Nu ar avea niciun sens ca această formă supremă de energie, acest stadiu înalt de evoluţie să reprezinte sfârşitul lumii; de fapt, este vorba doar despre faptul că toate cele Nouă cicluri de Creaţie se desăvârşesc atunci. Metaforic vorbind, putem spune că tocmai suntem pe cale să escaladăm ultimele trepte dificile ale unei scări, până să ajungem pe acoperiş, acolo unde vom regăsi stabilitatea şi ne vom putea odihni.
Indiferent ce va însemna acest ultim urcuş, avem motive serioase să ne aşteptăm la o perioadă de schimbări fără precedent, într-un răstimp foarte scurt. Şi acest lucru se întâmplă pe de o parte pentru că intrăm în faza finală a celui de-al optulea nivel de evoluţie şi, pe de altă parte, fiindcă o deplasare a valului energiei de o frecvenţă foarte înaltă, cel de-al Nouălea Nivel, va veni să transforme în mod radical conştiinţa colectivă, astfel încât vom vedea lumea într-o lumină complet diferită.

De aceea, în timpul celor trei cicluri din Calendarul Sacru, ce vor urma datei de 9.9.9, va trebui să ne conectăm şi să ne focalizăm intenţiile asupra viziunii naşterii unei lumi noi. Aceasta este cea mai importantă cerinţă, întrucât există câteva surse care par să indice faptul că Noaptea a şasea a Ciclului Galactic al Creaţiei, care începe la 8 noiembrie 2009, poate genera o profundă criză în economia lumii.
Primul dintre aceste trei cicluri de câte 260 de zile din Calendarul Sacru, cel care începe de fapt pe 9.9.9,, şi durează până la 26 mai 2010, poate fi considerat o perioadă în care se pun bazele celui de-al Nouălea Nivel, care este propice rugăciunii, meditaţiei şi concentrării mentale. Din punct de vedere practic, pentru această perioadă noi încurajăm întărirea comunităţilor, conectarea şi sincronizarea spirituală.

Cel de-al doilea ciclu de 260 de zile, care începe la 27 mai 2010, va crea premisele instaurării celui de-al Nouălea Nivel, al cărei început va fi marcat de Convergenţa Cosmică din 17-18 iulie, un moment prielnic concentrării pe proiecte spirituale de natură practică, ce vor pregăti naşterea unei lumi noi.

Cel de-al treilea ciclu de 260 de zile va începe la 11 februarie 2011 şi include activarea efectivă a celui de-al Nouălea Nivel, Ciclul Universal al Creaţiei, la 8 martie 2011. Acesta poate fi considerat cel mai important dintre cele trei cicluri, fiindcă el conduce la stabilizarea celei mai înalte forme de energie din univers, la 28 octombrie 2011.
Eu cred că prin aceşti trei paşi, prin cele trei cicluri ale Calendarului Sacru, iniţiate la 9.9.9.

1) Crearea;

2) Pregătirea celui de-al Nouălea Nivel;

3) Instaurarea celui de-al Nouălea Nivel de evoluţie a cosmosului

- universul este pregătit să ne ofere ceea ce am dorit atâta amar de timp: crearea unui nou nivel de conştiinţă, o conştiinţă unificată. De asemenea, cred că cel de-al Nouălea Nivel este proiectat special pentru a genera o astfel de conştiinţă unificată, care va transforma întreaga societate a omenirii. Pentru rasa umană, acest lucru va genera mari provocări şi oportunităţi unice. Aceste transformări nu se vor produce de la sine, fiind necesar să se manifeste prin intermediul fiinţelor umane însele, care pot alege să le opună rezistenţă, sau să le întâmpine cu bucurie. Din această perspectivă, trebuie să privim data de 9.9.9. nu doar ca pe o curiozitate numerologică ce poate fi celebrată, dar şi ca pe o oportunitate de a ne concentra şi de a îmbrăţişa participarea omenirii la acest proces global de transformare, oferit de cel de-al Nouălea Nivel al cosmosului.
Conform Calendarului Mayaş, unificarea conştiinţei va determina sfârşitul tuturor formelor de dominaţie a unor oameni asupra altor oameni şi, mai ales, a celor generate de emisfera stângă a creierului.

Ceea ce înseamnă că acele instrumente de dominare, cum ar fi actualul sistem financiar, armamentul, graniţele naţionale şi multe alte structuri care susţin autoritatea, se vor nărui în acest proces, ca efect al acestei conştiinţe unificate care prinde viaţă şi care se manifestă prin naşterea unei noi lumi, în care armonia divină caracterizează relaţiile interumane.

Acest sfârşit al dominaţiei va influenţa şi relaţiile dintre sexe, la nivel global, ca rezultat al schimbării profunde. Şi nu mai este nevoie să spun că niciodată afacerile nu vor mai fi ceea ce au fost. În schimb, va fi nevoie să ne apropiem de momentul naşterii lumii noi, în mod conştient şi cu intenţia de a o co-crea, în sens pozitiv şi nu doar să reacţionăm la anumite dificultăţi ce ne apar în cale. Cred că o asemenea intenţie colectivă de a co-crea noua lume va fi cea mai bună cale de a diminua consecinţele acestor dificultăţi.
Deşi ceea ce a început la 9.9.9 este doar faza de construire a celui de-al Nouălea Nivel, această dată reprezintă un punct foarte important de concentrare, deoarece timpul în care se fac pregătiri continue pentru crearea acestui Nivel este esenţial.

De aici se nasc multe proiecte practice, care vor începe să se manifeste în timpul Convergenţei Cosmice din 17-18 iulie 2010 şi, în conformitate cu numele, vor trebui să se bazeze pe înţelegerea faptului că structura existenţei omeneşti şi conştiinţa umană se vor extinde în mod spectaculos. Expansiunea conştiinţei oamenilor va determina transformarea socio-economică, într-o vreme în care dificultăţile aferente vechiului sistem pot fi resimţite prin suferinţă, chiar de către naţiuni care în prezent pot fi considerate prospere. Dat fiind că cel de-al Nouălea Nivel va fi activat în cele din urmă, identităţile noastre se vor defini într-un cadru spiritual mult mai extins.
Acest articol vine mult prea târziu pentru a-i încuraja pe oameni să se concentreze cu putere şi să îşi manifeste intenţiile comune pentru viitor.

Cu toate acestea, sunt mulţi cei care vor celebra data de 9.9.9., fără să înţeleagă prea mult (vezi, de exemplu, http://www.fredpajorden.se/sida21.html).%20

Scopul acestui articol este doar de a-i informa pe cei care celebrează oricum această dată, că nu este vorba doar de o curiozitate numerologică din Calendarul Gregorian, ci de o dată care joacă un rol obiectiv de mare profunzime în planul cosmic, după cum ne dezvăluie în mod direct Calendarul Mayaş, conducându-ne către naşterea unei lumi noi, prin intermediul celui de-al Nouălea Nivel.

9.9.9. este un timp ideal de a participa la rugăciuni şi meditaţii, cu credinţa şi intenţia de a co-crea o lume mai bună. Vor fi create noi instrumente de conectare şi comunicare între oameni, cu accent pe Convergenţa Cosmică de la 17-18 iulie, pe măsură ce mergem mai departe.

Data de 9.9.9. poate fi considerată un apel iniţial şi modest, la co-crearea naşterii unei lumi noi.
Malmö,

6 september 2009 (11 Edznab)

Carl Johan Calleman "

Calatorie initiatica la Sinca Veche

Multumesc Divinitatii care a dorit sa imi ofere bucuria comuniunii in 5 August cu minunile de la Sinca Veche si incerc, mai jos, sa va bucur cu miracolele locului.

Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra; in prezent pastrandu-se doar biserica piatra, care este si cea mai veche. Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani.
In apropiere exista acum o manastire noua; acest lacas a fost sfintit, recunoscandu-se astfel si valoarea sa spirituala, acum cativa ani, de catre Inalt Preasfintia Sa Antonie Plamadeala, mitropolitul Ardealului.

Exista numeroase voci care afirma ca biserica din stanca a fost unul dintre primele locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului- acest perete face parte din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori. Intrarea in lacasul vechi este situata intr-o padure, in care creste o vegetatie abundenta. Deasupra locului in care este sapata biserica se vede un palc de salcami tineri. In stanca extrem de fragila (din gresii de Persani), au fost sapate cinci incaperi, mai mari de un stat de om, cu doua altare si cu un horn piramidal - adevarata turla - prin a carui deschidere se vede cerul; forma ei este spiralata, asemeni unui sarpe cu cap figurat.

Locul are un farmec cu totul aparte: intrarea in pestera tinde sa fie acoperita de vegetatia luxurianta; prin "cupola" din stanca patrund radacinile salcamilor, ale caror frunze de un verde crud se profileaza pe cerul albastru. Prin turla, la momente precise , in zilele de sarbatoare patrunde lumina, creind minunate efecte de curcubeu.

Peisajul din exteriorul pesterii pare desprins dintr-o poveste cu zane si, intr-adevar, are darul de a stimula imaginatia, de a indemna spre reverie. Prin peretii grosi ai stancii se simte natura de afara, respirand. Este un loc de reculegere ideal si, dincolo de toate consideratiile estetice, are un mister si o puritate cu totul aparte, pe care majoritatea vizitatorilor le sesizeaza de prima oara.

Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii

inexplicabile de sfere de lumina, cruci si semne stranii. Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba, plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici, in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri care canta cantece de o frumusete nelumeasca. Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca, desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuseau sa retina sensul lor. Nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica. Sa fi fost cantece in limba daca?
S-a avansat chiar ideea ca aici ar fi unul din celebrele "noduri energetice" despre care se vorbeste in parapsihologie.

La toate acestea, se adauga faptul ca la doar trei kilometri, pe drumeagul de tara care duce spre manastire, se afla un fel de amfiteatru acoperit cu iarba si arbusti. Acest spatiu, aproape perfect circular, este inaltat cu cativa metri fata de relieful inconjurator, are un diametru de circa 20 de metri, iar in interior are un aspect ce nu pare natural - aici existand un fel de terase, ca in interiorul unei cetati sau asezari fortificate. Nici cei mai batrani locuitori ai satului nu isi amintesc de vreo destinatie ceva mai recenta a acelui loc. Sa fie acel "stadion" - acoperit acum cu iarba si tufe de ienupar si paducel - ruinele unei vechi asezari dacice? Exista vreo legatura intre cele doua obiective atat de apropiate unul de celalalt? La toate aceste intrebari nu s-a raspuns deocamdata.

INVITATIE in templul BABELE OMU BUCURA

A sosit timpul ca voi sa aveti determinarea pentru gestul salvator, constient pe Pamant - timpul cand intelegeti ca puteti fi un Inger Uman in actiune. Voi sunteti bratele, picioarele si gura lui Dumnezeu. Voi puteti propaga in lume IUBIREA lui Dumnezeu, prin zambetul vostru plin de curatenie adresat oamenilor cu care va intersectati, oameni cunoscuti sau necunoscuti. Gesturile mici dar sincere de apropiere intre fiintele umane creaza starea vibrationala necesara predarii catre Pamant a inaltelor tehnologii care sunt gata sa va fie oferite....
Ar putea fi cam asa : strainul caruia i-ati daruit un zambet trecator, prin buna dispozitie pe care i-ati creat-o, a facut la randu-i un gest de caritate care a salvat un destin. Si tot asa, din om in om, scanteia care a pornit de la zambetul tau s-a amplificat, s-a intins peste lume creindu-se o fraternitate generala, lumea devenind mai buna, mai iubitoare, mai toleranta. Este putin ? Pretuiti orice gest, orice manifestare facuta din inima, caci ea poate avea o valoare inestimabila pe care, acum, nu sunteti capabili sa o apreciati.

Incepeti prin a afla ceea ce poate face zambetul vostru si faceti-o cat de des puteti. Atingeti-i pe altii cat de des puteti, pentru ca acesta este un dar al umanitatii. Cu toata puterea cerului, noi nu va putem atinge in felul in care va atingeti voi unul pe altul cu compasiune, iubire si speranta. Lucrati cu fiecare inima, pentru a depasi pragul minimei vibratii necesara stabilizarii si fructificarii darului tehnologic care vi se pregateste pentru 21 Iulie. Actionati cu daruire si responsabilitate caci timpul ramas pana atunci este suficient.

Acum, voi aveti o sansa sa o faceti din nou. Zilele Lemuriei si ale Atlantidei s-au intors si voi sunteti aici pentru a repeta experienta, dar, de data asta, fara greseli.
PENTRU PERSOANELE CARE SIMT SI DORESC O EXPIERENTA LA PRIMIREA NOII TEHNOLOGII ,LA DESCHIDEREA PORTALULUI VA ASTEPTAM PE 21-22 IULIE LA VIRFUL BUCURA SUS LA BABELE OMU
CINE DORESTE SE POATE CAZA LA CABANA BABELE DAR RECOMANDAT ESTE SA MEARGA TOATA LUMEA CU CORTURILE PENTRU A STA CHIAR PE VIRFUL BUCURA PETRU A NU PIERGE CLIPA DESCHIDERII PORTALULUI SI POSIBIL ACCESUL LA INALTA TEHOLOGIE DE SUB VIRFUL BUCURA DIN SUBTERAN.
PENTRU MAI MULTE DETALII TRIMITETI E-MAIL LA powerunivers@yahoo.com ,,,, EL*SI*RA ,SIRIUS

cine doreste se poate caza la cabana OMU cu 25 lei ,30lei camera2-4paturi,15lei loc mansarda pod.tel cabana OMU 0723625485
http://www.reconectare.webs.com/

Minuni ale spatiului romanesc

Incerc sa va prezint minuni ale spatiului romanesc, care au loc in Ceahlau, in dorinta de a va incita la intelegere, comuniune sau calatorie, spirituala ori fizica, pentru ca se apropie momentul optim, sarbatoarea Schimbarii la Fata.

"Un element care asigură unicitatea Ceahlăului printre munţii din jur şi prin aceasta posibila sa hierofanie, îl constituie morfologia muntelui: un zigurat gigantic cu patru platforme şi un vârf piramidal, Toaca, situat excentric. Prin cei 1907 m ai săi, Ceahlăul se ridică majestuos ca "un far" (I.Simionescu,1940) deasupra tuturor munţilor din jur, care nu depăşesc 1300 m. pe o rază de peste 60 de Km spre nord şi peste 100 Km spre sud. De asemenea, prin numeroasele sale stânci cu aspecte zoomorfe sau antropomorfe, Ceahlăul a stimulat imaginaţia locuitorilor de la poalele muntelui şi a monahilor ce au vieţuit pe coclaurile sale, creatorii unor legende, unele dăinuind din vremuri imemorabile.
Tot morfologic, un alt argument se leagă de Vârful Toaca, care reprezintă o piramidă cu baza pătrată, formă de extremă raritate în natură, cu latura având lungimea dublă faţă de piramida lui Keops şi cu unghiul pantei vestice cu doar 1grad diferenţă comparativ cu aceiaşi piramidă. Să notăm că prin alcătuirea vârfului Toaca dintr-un trunchi de piramidă acoperit de o piramidă teşită acesta corespunde şi cu "Piramida Rombică" din Egipt.
La numai 40 Km NE de Ceahlău, la Târpeşti Neamţ, în depozitele culturii Cucuteni ( 4800-3300 î.H), arheologii au descoperit, incizat în ceramica eneolitică, un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a unei piramide cu baza pătrată şi diagonalele şi apotemele trasate cu mare precizie. "

"Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Un argument interesant îl constituie şi oronimul Pion, numele vechi al Ceahlăului (C.Mătase, 1926). Locuitorii de la poalele muntelui îl pronunţă Pion sau Peon, ori acestă pronunţie este cu totul singulară într-o arie lingvistică în care toate cuvintele începute cu "pi" se pronunţă "chi". Acest fapt ne-a întărit convingerea că numai o interdicţie cu caracter religios a putut permite conservarea ca atare a numelui. Mai mult, este interesant că utilizând seminficaţia din egipteana veche a cuvintelor: pi = casă (vezi G.Rachet, 1970) şi on = coloană (Biblia, Ieşirea, 1,11) Pion ar însemna "Casa coloanei" adică exact ce par să reprezinte complexul Toaca (casa) - Panaghia (coloana) (fig.1). Să precizăm că Panaghia este o stâncă situată la nord-est de vârful Toaca, are o înălţime de aproape 70 m şi un diametru de 40 m., poziţie şi dimensiuni ce îi asigură unicitate ăn Carpaţi.
Dacă analizăm complexul Panaghia -Toaca - Piatra Ciobanului, nu excludem posibilitatea ca acesta să fi fost arhetipul "Coloanelor Cerului" (Kion ouranou, ale vechilor greci) situate, după Homer (Odiseea) pe un munte din ţara "divinilor pelasgi " şi aceasta cu atât mai mult cu cât, N.Densuşianu (1913) prezenta o stelă funerară din Sicilia, de la Lilybeu, pe care erau figurate cele trei coloane, ori coloana din centru era mai mare, aşa cum este Toaca în raport cu celelalte două. "

In zona Ceahlaului, avem si noi, mai mult decat altii, legatura manifestata cu transcendentul prin două miracole: Calea Sacră şi Umbra Piramidă .

Tinând într-o oarecare măsură de miracol, în prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală gigantică, incredibilă şi terifiantă cu aspect de piramidă perfectă, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramidă .

Prin unicitate şi măreţie Umbra Piramidă a constituit, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri o autentică hierofanie şi după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfăşurarea, în timpul apariţiei sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui, o sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5000 de ani (N.şi E.Ţicleanu, 2000) peste care s-a suprapus o sărbătoare creştină.

Imaginea apare in acelaşi loc, dar pentru a fi clara si tridimensionala trebuiesc îndeplinite câteva condiţii simultan: Soarele trebuie sa răsară dintr-un anume loc, altfel spus in fiecare zi se formeaza umbra în alt loc, doar in preajma zilei de 6 August (a 49 zi dupa solstitiul de vara) este in pozitia potrivita. La rasarit si imediat dupa, trebuie ca spre est sa nu fie nori, razele soarelui sa nu fie obturate. Prezenţa unui "ecran de proiecţie" pe care să se formeze imaginea tridimensională , "ecran" format din aerosoli (patricule fine solide) şi apă în suspensie (ceaţă, nori), dar cu o densitate ce permite totusi trecerea luminii .
Să aibă loc fluorescenţa oxigenului sub actiunea razelor ultraviolete, astfel imaginea compusa este albastruie cu feţele în diferite nuanţe.Imaginea piramidei atunci cand sunt indeplinite conditiile amintite

"Fenomenul, din punct de vedere optic, este o compunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei.
In jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub acţiunea razelor solare dinspre est formeaza umbra triunghi isoscel, ca în orice zi senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului si peste toate astea se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui (Lespezi).În această perioada, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele sunt unite in vârf, sunt legate ca într-un "buchet"si se creează imaginea magnifica tridimensionala cunoscută. În alte zile fiecare formă de relief face propria umbra firesc dupa legile fizicii."
"Daca asta nu e de ajuns pentru a produce o profunda impresie, fenomenul de refractie a razelor solare in jurul formelor ce se afla pe varful Toaca duce la formarea un halou multicolor, un fel de curcubeu sferic. Te vezi de acolo sus oglindit pe varful virtual al umbrei piramida invaluit in aure multicolore. Este o minunatie ce se repeta an de an."

Un alt fenomen optic, cu care debuteză formarea hologramei naturale a Umbrei Piramidă, deşi de mai scurtă durată, este probabil chiar mai important decât acesta şi constă în apariţia spre vest, pentru câteva minute, a mirificei Căii a Cerului. Datorită jocului de lumini şi umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vârfului se proiectează pe cer pierzându-se în adâncimile acestuia, astfel încât pare că între cer şi pământ s-a deschis un imens şi nesfârşit drum întunecat mărginit în stânga de un parapet luminos. Ori este sigur că acestă sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de sacerdoţi din cele mai vechi timpuri.

Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.
Interesant este faptul că spre est de Ceahlău pornea aşa numita Calea Sacră (v. N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bâcului, în sud-estul oraşului Chişinău, de unde continua spre est şi era marcată printr-o linie de megaliţi amintită şi de D. Cantemir în "Descrierea Moldovei", linie ce corespunde cu Exampeos-ul menţionat de Herodot.

Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant şi absolut unic. Aşa cum am văzut-o, ca un drum întunecat mărginit de un parapet luminos, drum al cărui vârf se pierdea în infinite inălţimi celeste, Calea Cerului corespunde întru totul "piramidei" mult prea ascuţite de pe stema Daciei publicată în anul 1791 de Ritter Vitezovic şi considerată de M. Dogaru (1994: 80, fig.28 k) ca una dintre stemele Moldovei.
După opinia noastră, prin unicitatea şi măreţia lor, cele două fenomene succesive, Calea Cerului şi Umbra Piramidă au constituit hierofanii de prim ordin din cele mai vechi timpuri şi pot justifica nu numai Sărbătoarea Muntelui şi caracterul de Munte Sfânt al Ceahlăului, dar şi Calea Scară ce pornea de la poalele estice ale muntelui, precum şi Exampeos-ul anticilor."

"Cum e posibila o asemenea coincidenta ce are loc in ziua Soarelui ( stravechea sarbatoare pagana) peste care este suprapusa Schimbarea la Fata (sarbatoare crestina) si de ce e Muntele Ceahlau asa sfant( are si hram in aceasta zi exact ca o manastire crestin-ortodoxa)"
Oare a fost decizia unei vointe constiente de a crea un spatiu de maxima sacralitate?

"Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti."(Nicolae Gane)

http://www.gk.ro/sarmizegetusa/grup2/ceahlaul.htm
http://www.gardianul.ro/2007/09/30/actualitate-c24/misterele_ceahlaului_fenomene_paranormale_pe_muntele_lui_zamolxis-s102000.html