De la chiliile rupestre, E.T., U.F.O., teleportări şi trovanţi, către un posibil fost război nuclear!

Poveştile cu extratereştri şi cu nave spaţiale din alte lumi, arhicunoscute la finele primului deceniu al mileniului trei a înflăcărat deseori imaginaţia amatorilor de senzaţional şi a oamenilor simpli. În ultimii ani, pe lângă cele câteva relatări petrecute în anii de dinainte şi imediat după revoluţie, prezentate au fost lansate şi ipoteze ale unor dovezi paleoastronautice în zona judeţului Buzău.

Pe scurt, este vorba de urme foarte vechi ale călătorilor veniţi de pe alte planete din spaţiul galactic păstrate prin desene şi legende locale în diferite localităţi ale judeţului Buzău. Buzăul, pe harta călătorilor din alte lumi. Diana Gavrilă, licenţiată în istorie, s-a născut în comuna Colţi, în apropiere de zona Bozioru-Ulmet, celebră pentru povestirile cercetătorului în domeniul paranormalului, Vasile Rudan, făcute în anii 80. De câţiva ani, a făcut pasiune pentru istoria locului care ar fi presărată cu poveşti şi legende în care îşi fac apariţia care misterioase de foc care seamănă izbitor cu nave spaţiale extraterestre sau OZN-uri raportate în ziua de azi. În urma cercetărilor pe care le-a făcut de peste 20 de ani în tradiţia orală a zonei, istoricul spune că a ajuns la nişte date cel puţin şocante care ar confirma existenţa unui adevărat muzeu de paleoastronautică în aer liber. Pe creasta unui deal din comuna buzoiană Bozioru există o formaţiune stâncoasă extrem de stranie, compusă din pietre rotunde, în formă de OZN. Localnicii dar şi primii geografi care au rămas şocaţi când au luat contact cu aceste stânci, pe le-au numit Babele de la Ulmet, pentru că seamănă izbitor cu cele din Masivul Bucegi. În zona Bozioru, circulă numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi, cum că aici ar fi existat Țara Luanei, care era populată de extratereştri şi chiar relatări despre dispariţii misterioase. “Nu afirm că Buzăul a fost dintotdeauna un aeroport al extratereştrilor dar până şi legenda Ţării Luanei invocă astfel de prezenţe neobișnuit de stranii. În teren se poate proba acest aspect făcând o vizită în zona Ulmet-Bozioru unde pe culmea din spatele satului se profilează forme ciudate care seamănă cu OZN-uri pietrificate”, adaugă Diana Gavrilă. Poveştile cu aură de „science fiction” au început să circule încă din anii 80, după ce ar fi avut loc dispariţii stranii ale unor străini care au fost învăluiţi într-o ceaţă albăstruie. Oamenii cred că străinii au fost pedepsiţi după ce au cutezat să pună piciorul în tainicele ţinuturi ale luanilor. În zona Bozioru, mai circulă şi numeroase legende despre o veche populaţie de uriaşi care ar fi existat în Ţara Luanei .“Legendele povestite de bătrânii din sat spun că peste înălţimile Buzăului domnea, cu mii de ani în urmă, un rege bătrân numit Luana. E vorba de un bărbat şi nu de o femeie, care ar fi fost al treilea rege al pământului.

Povestea acestor vremuri apuse spune că nişte vrăşmaşi ai Țării Luanei au venit în care de foc, îmbrăcaţi în costume de metal şi au doborât soarele Luanei care forma ceva ca un scut energetic ce proteja cetatea si întreaga zonă. Pe pereţii grotei de la Fundul peşterii apar desene ale unor arme ciudate din care ies raze iar la Policiori apare o tăbliţă cu o scriere necunoscută. Cred că este vorba de ceva remarcabil care aşteaptă să fie studiat mult mai bine”, a mai spus istoricul Diana Gavrilă.

Fenomenul OZN studiat încă din anii 70 de un celebru pilot buzoian

Poate cel mai celebru ufolog pe care l-a avut vreodată Buzăul a fost regretatul pilot de vânătoare Doru Davidovici, un susţinător fervent al paleoastronauticii şi al OZN-urilor. El trata în cartea sa, „Lumi Galactice”, o serie de teorii asupra existenței și implicațiilor civilizațiilor extraterestre în lumea terestră. “Este greu sa descifrezi logica unor civilizații terestre anterioare, chiar daca exista numitorul comun al aceleiași planete; cum să pătrundem logica unor semeni veniți absolut din afară? Poate suntem înconjurați, ne împiedicăm literalmente de urme, semne, mesaje lăsate de cei veniți de departe – atât doar că nu știm să le recunoaștem. Poate – spun unii – noi înşine suntem un asemenea mesaj. Şi atunci când am pus mana, în sfârșit, pe o urma tulburătoare, nu știm să o interpretam cum trebuie, pentru că nu putem deosebi partea de întreg”, scria în cartea sa, “Lumi Galactice”, regretatul Doru Davidovici. El a observat cu proprii lui ochi evoluţia complicată a unui OZN undeva la sud de Bucureşti, observaţie confirmată şi de staţiile radar din zonă. Apoi, la 20 aprilie 1989, avionul pilotat de Davidovici s-a prăbuşit inexplicabil la revenirea pe pistă, iar pilotul scriitor şi-a pierdut viaţa. Comisia de anchetă n-a finalizat niciodată cercetarea împrejurărilor accidentului. Experţii s-au declarat neputincioşi în a explica prăbuşirea de la 1000 de metri a unui asemenea pilot experimentat.

Au vizitat OZN-urile Buzăul?

Nouă militari aflaţi la bordul a trei elicoptere au trăit cu două decenii în urmă un adevărat coşmar, după ce au fost hărţuiţi de o navă extraterestră. Autorităţile de la acea vreme au interzis orice discuţie despre acest subiect sensibil. Un fost pilot de vânătoare de la unitatea din Bobocu a ales, la finele anului trecut, să facă o mărturisire în exclusivitate pentru stiridebuzau.ro, despre o întâmplare bizară petrecută acum 20 de ani în spaţiul aerian al judeţului Buzău. Povestea începe într-o noapte de noiembrie a anului 1992, când trei elicoptere plecau într-un zbor de noapte spre Mizil via Urziceni. Zborul părea că decurge fără probleme iar piloţii celor trei aparate îşi mai aruncau din când în când câte un ochi către maşinile care circulau la acea oră spre Urziceni. La un moment dat, liniştea din carlingă a fost spulberată de un eveniment pe care piloţii îl văzuseră doar în filmele SF: “Am încremenit cu mâna pe manşă când am văzut brusc că vine din stânga noastră o sferă luminoasă de culoare roşu aprins care nu-şi schimba culoarea. Avea un diametru imens, de aproape 20 de metri. S-a apropiat de noi la vreo doi kilometri şi nu făcea niciun zgomot, nu lăsa nici o dâră de fum. Apoi a început să zboare în paralel cu elicopterele la aceeaşi viteză de 150 de km pe oră”. Obişnuit cu senzaţiile false în zbor şi cu tot felul de iluzii optice, comandantul Smoleanu nu-şi poate explica fenomenul pe care l-a trăit în urmă cu 20 de ani. El crede şi acum, după atâţia ani de la producerea acestui incident, că şi-a asumat un risc când a hotărât să vorbească despre această întâmplare ciudată. “Nu pot să vă dau numele colegilor pentru că nu-mi pot asuma nici un risc pentru ei. Eu am ales să vorbesc pentru că nu înţeleg nici acum de ce a fost atâta secretomanie vis a vis de acest incident”, îşi încheie interviul comandorul Marcel Smoleanu.

Secretul ascuns de la Mărăcineni

La Buzău, un fenomen la fel de ciudat a fost semnalat în anul 1987 în satul Căpăţâneşti, din comuna Mărăcineni, când mai multe OZN-uri şi-au făcut apariţia în plină zi chiar în timp ce zeci de elevi şi mai mulţi profesori se aflau în practică agricolă. În toamna lui 87, patru sfere argintii ar fi plutit mai mult de 90 de minute deasupra lanurilor de porumb din Mărăcineni, iar la un moment dat, unul dintre vehicule ar fi aterizat după o manevră complicată. Martori ai bizarului fenomen petrecut pe câmpurile de la marginea satului Căpăţâneşti au fost mai mulţi profesori şi zeci de elevi ai şcolii din localitate care se aflau în luna septembrie la cules de porumb. Florentina Sohan (Iuga) era pe vremea aceea elevă în clasa a opta şi se afla alături de colegii săi în practică agricolă la cules de struguri. Ea povesteşte că amintirea celei zile neobişnuite a urmărit-o toată viaţa.“La un moment dat, am văzut un obiect strălucitor pe cer ca o minge de foc din care s-au separat alte sfere mai micuţe. Făceau nişte manevre foarte complicate şi trimiteau ca nişte semnale luminoase şi noi, copiii, eram foarte uimiţi deşi nu auzisem de OZN-uri. Unii erau emoționați, alţii doar speriaţi. Unul dintre obiecte era mai mare şi emitea o lumină care pulsa. Un profesor a avut curajul să se ducă în zona în care părea că ar fi aterizat unul dintre aceste obiecte. De atunci, am rămas cu convingerea că există civilizaţii extraterestre şi sunt convinsă că acele obiecte au fost OZN-uri şi nicidecum baloane meteo sau avioane”, povesteşte Florentina Sohan (Iuga). Nicolae Pogonaru este profesor de franceză la şcoala generală din Căpăţâneşti din anul 1978 şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Martor şi el la acest incident de gradul trei, profesorul buzoian spune că a rămas profund marcat de această întâmplare. “Am rămas cu o obsesie, legată de astfel de fenomene. S-a întâmplat în zona Căpăţâneşti, la capătul uliţei de la cuibul de barză. Am început treaba pe la ora 10 dimineaţa, copiii culegeau struguri şi neavând ce face, mă plimbam şi mă uitam pe cer. Deodată am văzut ceva ca un fulger pe cer, care a dispărut după câteva secunde. Prima dată nu am vrut să zic nimănui nimic să nu se interpreteze altceva”, povesteşte Nicolae Pogonaru. Dascălul buzoian este singurul care a avut curajul să plece la locul aterizării. “Nu a avut curaj nici unul dintre cei prezenţi să meargă până acolo şi atunci m-am dus singur. Am luat-o pe jos şi am mers vreo 3 kilometri până am ajuns la faţa locului. Până să ajung acolo am trecut printr-un lan de porumb, care avea toate spicele pârlite de o căldură foarte mare pe câteva sute de metri pătraţi. La un moment dat, am ajuns pe o planaţie de lucernă unde am descoperit un cerc mare de jur împrejur, cu trei găuri cu diametru cam de 2 metri.” El mărturiseşte că autorităţile comuniste au intrat în alertă maximă şi au interzis luni de zile accesul în zona cu pricina. (Sursa: romaniamegalitica.ro)