Schimbarea la Fata pe platoul Bucegi

06 08 2013

Sarbatoarea cu care planeta noastra Mama se pregateste sa imbrace hainle noi din portalul Leului Sirius.

Am dorit sa salutam impreuna, cu bucurie momentul Inoirii, in templul eteric de pe platoul Bucegilor si pun aici cateva din cele mai semnificative imagini ale acestor bucurii, pentru noi, pentru intregul masiv, pentru Templul materializarii din centrul spatiului nostru la Sinca Veche, pentru Sarmis, pentru Targoviste, pentru Rosia Montana...









Ne-am regasit iubirile...





Ne-am facut noi prieteni..



















































"In timpul asta, dintre ochi vedeam cum se formau initial cercuri albe, era asa ca un caleidoscop. Dupa care au inceput sa se formeze triunghiuri.
Si la un moment dat s a oprit. Erau doua triunghiuri unul in altul violet si cu marginile albe.
Dupa care m am trezit la Sarmisegetuza. Sau am vazut cadranul respectiv. Si intrebam ce caut aici ... ca stiam ca trebuie sa fiu la Rosia Montana.
Mi s a transmis sa tac.
Cadranul s a ridicat cumva si au inceput sa curga lumini pe el. Si se ridicau segmentele respective de cerc si treceau niste lumini pe fiecare in parte.
Nu intr o ordine anume. Si se invartea si in sensul acelor de ceasornic si invers.
Sub cadran, era o lumina stralucitoare. Pe segmente erau niste simboluri ....
Dupa care o fractiune de secunda nu m am mai auzit nici pe mine (senzatia a fost de suspendat in timp, cumva).
Si m am intors la Sfinx.

Apropos, ma simt foarte bine dupa initiere. E fantastic. Am ceva vreme de cand nu m am mai simtit asa de bine."


Fie ca toate planurile de lumina si iubire hristica infinita si neconditionata, sa vi se indeplineasca 1

Traditii vindecatoare filipineze

Atasez aici, cu bucurie, o minunata meditatie, daruita noua cu HAR de unul din marii vindecatori spirituali a lumii moderne, Tony Agpaoa, si filmulete care indica modalitati surprinzatoare de ajutor in traditia filipineza .

Poate peste ceva timp vom avea si noi acest ajutor...
Tony a fost mentor spiritual pentru doctor Janine Fontaine cea care ne-a lasat in cartile ei, multe informatii si dovezi.

Vindecatorul Tony Agpaoa ne-a lasat o Meditatie vindecatoare superba , pe care o puteti descarca in limba romana, ca mp3 , pe orice motor de cautare :

https://d.transfer.ro/transfer_ro-09jun-35f41b15aa46.zip


Dintre toţi “chirurgii psihici” sau “chirurgii cu mâinile goale”, vindecătorul filipinez Tony Agpaoa (născut în 1939) este, cu siguranţă, cel mai celebru. Până în 1975, el accepta bucuros ca medici occidentali, reporteri şi producători de televiziune să-l observe şi să-l filmeze în plină acţiune. Opera cel mai adesea în holul hotelului în care locuia. Rămânea doar cât să-şi satisfacă clientela şi pleca apoi în alt oraş unde îl aşteptau alţi bolnavi… şi alţi ziarişti, în 1976, epuizat de controale şi considerat un impostor, el a trecut într-o relativă uitare. Folosind mărturii diverse, precum cele ale profesorului Hans Bender, ale doctorilor Egg şi Naegeli-Osjord, ale fizicianului Wener Schiebeler, ale jurnalistului Alfred Stelter şi altora se poate reconstitui una dintre intervenţiile sale, făcute în public.
Să ne imaginăm deci o masă absolut obişnuită: la ea va lucra Tony Agpaoa; tatăl său, care îl ajută, întinde o pătură de lână brună şi acoperă totul cu o aleza de plastic. Nu departe de masă, ferit de lumina crudă a proiectoarelor, Tony se întreţine cu pacienţii. El nu-i examinează. Se mulţumeşte doar să-i interogheze asupra simptomelor bolii de care suferă şi asupra diagnosticului pus de medicul care-i tratează. El nu încearcă s-o facă pe ghicitorul.
Agpaoa: el este îmbrăcat cu un pantalon strâmt din bumbac şi cu un pulover negru cu mânecile suflecate mult deasupra coatelor; fumează ţigară după ţigară; stinge ţigările în modul cel mai comun cu putinţă într-o scrumieră ieftină. După ce a conversat cu un tânăr australian, apoi cu o japoneză, se întoarce către o americancă care-i spune că a venit din îndepărtata Californie ca să-şi trateze un cancer la sân. Are vreo 30 de ani, e brunetă, aproape drăguţă, şi se află într-o stare fizică pe care machiajul puternic nu o poate ascunde. Medicii sunt categorici: nu are şanse de salvare decât dacă acceptă să i se facă ablaţia sânului stâng. Or, lucru uşor de înţeles, ea refuză orice idee de mutilare.
Tony Agpaoa hotărăşte să înceapă şedinţa de astăzi cu ea: tânăra femeie – să o numim Margaret — se dezbracă în spatele unei draperii şi rămâne cu torsul gol; apoi, cu umerii acoperiţi de un şal lung, se îndreaptă spre masa de operaţie. Se întinde şi îşi descoperă, destul de jenată, partea stângă a pieptului. Pe sânul violent luminat de proiectoare se disting noduli mari, precum oul de porumbel. Agpaoa invită atunci asistenţa să se reculeagă împreună cu el. Improvizează în engleză o scurtă rugăciune prin care îi cere lui Dumnezeu să-l asiste şi să-i permită să reuşească operaţiile din acea zi. După câteva clipe de linişte, face semn echipei că poate să înceapă filmarea. Atmosfera este încordată la maximum, tensiunea ajunge la apogeu. Dacă n-ar fi bâzâitul camerelor, s-ar auzi cum zboară musca. Oare oamenii de faţă nu vor asista la una dintre acele faimoase intervenţii “cu mâinile goale”, fără bisturiu sau scalpel? Dintre toate persoanele prezente, dacă este una care nu pare deloc emoţionată, ei bine, ea e tocmai actorul principal, Tony Agpaoa însuşi. Foarte calm, chirurgul “psi” plimbă mâna sa dreaptă, cu degetele depărtate, deasupra sânului pacientei, dar fără să-l atingă, la fel ca magnetizorii occidentali care nu palpează corpul bolnavilor lor.
De ce Agpaoa face acest gest cu mâna? Pentru ca să găsească locul bolii, să circumscrie întinderea ei, să se asigure de diagnosticul dat de “confraţii” săi din medicina “oficială”, să practice un fel de analgezie locală? Sau de formă? Dar, de aici încolo, totul se petrece foarte repede. Chirurgul psihic ia tamponul de vată pe care i-l întinde tatăl său. Îl înmoaie într-o farfurie plină cu un lichid care, se pare, este apă. Margaret este absolut lucidă; ea este pe deplin conştientă: cu o voce limpede răspunde soţului ei când acesta din urmă o întreabă ce simte. Îi spune că nu suferă, că este într-o stare normală; şi va repeta aceasta tot timpul cât vor dura manipulările chirurgului “psi”.
Acesta tocmai a pus pe stomacul pacientei bucata de vată pe care o ţine cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă masează peretele abdominal şi chiar îl frământă cu o anumită vigoare, până când, sub degetele vindecătorului, apare un lichid roşu. Mâna dreaptă, în parte ascunsă de cea stângă, pare că se afundă adânc în pântecele femeii, chiar deasupra buricului. Deodată, Agpaoa scoate din el o fâşie însângerată care seamănă bine cu vata, pe care o aruncă în coşul adus de tatăl său între timp. După care reîncepe să scotocească în “rana” operatorie ale cărei margini se acoperă de sânge coagulat. Scotoceşte ca şi cum ar căuta ceva anume; s-ar părea că l-a găsit, deoarece mâna dreaptă se opreşte din căutat, apucând parcă acel ceva… Şi iată! Agpaoa are acum în mână o bucăţică de ţesut de mărimea unei prune. El pune obiectul brun-roşu într-o farfurie ca să-l prezinte bolnavei. Cineva se apropie şi filmează. Dar operaţia nu s-a terminat încă. Chirurgul “psi” a menţinut mâna stângă în abdomenul pacientei. Pare să ezite înainte de a o retrage, ca şi cum ar fi vorba de o manevră foarte delicată. Strecoară printre dinţi cuvinte neînţelese. Apoi,ajutându-se de mâna dreaptă care ţine lipite marginile “rănii” operatorii, el îşi eliberează cu multă prudenţă mâna stângă. Imediat, Moise, tatăl său, şterge pântecele pacientei cu tampoane de vată umedă, ca să facă să dispară sângele coagulat. Cei din jur sunt stupefiaţi: abdomenul pacientei este neted şi curat ca înainte, fără nici cea mai mică urmă de incizie. Tony Agpaoa ia mâna femeii pentru a o ajuta să se ridice. “V-am scos o metastază, spune el sigur de sine. De acum nu mai sunteţi în pericol. Nodulii vor dispărea de la sine în câteva săptămâni. În caz contrar, veniţi din nou la mine.”
Unul dintre ziariştii prezenţi îl întreabă unde a studiat medicina şi ce diplome are. “Nu am nici o formaţie medicală şi nici o diplomă! — răspunde el prompt. Dacă am dobândit anumite cunoştinţe de anatomie şi de fiziologie, asta o datorez pacienţilor şi medicilor cu care am discutat. Dar cunoştinţele acestea nu mă ajută deloc când operez… Mâinile mele ştiu şi acţionează singure. Mi s-a întâmplat, totuşi, să trebuiască să intru în transă totală. Acum nu mai este necesar. Totul se petrece ca şi cum mâinile mele ar fi deconectate de creier, iar eu le privesc cum acţionează, precum un spectator.”O astfel de declaraţie îi miră pe cei care i-au văzut la lucru pe vindecătorii brazilieni Arigo sau Edivaldo. Aceştia din urmă erau în întregime posedaţi de “ghidul” lor. Într-o asemenea măsură încât, o dată lucrul terminat, ei afirmau că nu-şi mai amintesc nimic.




…Un alt reporter vrea să ştie cum îşi stabileşte diagnosticul Tony Agpaoa. Acesta răspunde:“O să vă dezamăgesc din nou. Acest lucru nu-l pot explica aşa cum ar face-o un medic, deoarece eu nu percep starea bolnavului meu după date ştiinţifice, ci după aura pe care o degajă şi după culoarea pe care o iau mâinile mele când le apropii de corpul său. Dacă acestea iau o culoare care bate în galben, înseamnă că pot să intervin fără să cauzez un prejudiciu bolnavului. Dacă ele se colorează în roz-portocaliu, prefer să amân operaţia pentru altă dată şi, până atunci, prescriu pacientului fie un tratament magnetic care îi va ameliora starea, fie un regim pe bază de produse naturale ca să-l pregătesc pentru o intervenţie ulterioară. Când o culoare bătând spre roşu îmi apare în timpul operaţiei, înseamnă că trebuie să termin cât mai repede, căci roşul mă avertizează că bolnavul este în primejdie. Fireşte, numai eu pot să percep această aură. Dumneavoastră nu vedeţi decât culoarea roşiatică provocată de sângele pe jumătate dematerializat, de pe mâini.”
Cuiva care-l întreabă dacă are preferinţe sau dacă exclude anumite boli care nu sunt de competenţa sa, Agpaoa răspunde că el nu-şi limitează a priori câmpul investigaţiilor sale terapeutice. “Trebuie, mărturiseşte el cu sinceritate, să vindec toate afecţiunile. Dar pot să afirm că, în general, eu uşurez durerile şi măresc sensibil rezistenţa pacienţilor mei la agresiunea bolii respective…” Si adaugă râzând: “Când m-au văzut ce fac, unii medici mi-au spus că pacienţii mei operaţi vor sucomba printr-o septicemie sau vor suferi cel puţin o infecţie gravă. Slavă Domnului! Ei n-au avut niciodată astfel de probleme…”
Eficacitatea curativă a lui Agpaoa este mai mare atunci când bolnavii care vin să-l consulte manifestă tulburări ce ţin de competenţa a ceea ce, în Occident, numim medicină psihosomatică? Această întrebare vine din partea unui medic. Vindecătorul “psi” nu-şi pierde cumpătul, ci răspunde, cu buna lui dispoziţie obişnuită: “Eu ştiu că medicina voastră stabileşte o distincţie clară între dezordini funcţionale şi leziuni organice; ea admite, în general, că sugestia, o sofro-nizare reuşită sau orice alt tratament psiho-terapeutic pot să vindece, să rezolve tulburări pur funcţionale, în vreme ce lucrurile stau complet diferit, după voi, când este vorba, de exemplu, de un cancer… Dar acestea sunt distincţii instituite de voi, medicii, şi ele nu corespund deloc concepţiilor medicinei şi chirurgiei psihice, care vindecă trupul prin spirit, oricare ar fi natura bolii…” O spun toţi vindecătorii.
Explicaţiile date despre fenomene singulare, precum deschiderea, fără ajutorul vreunui instrument, a abdomenului şi închiderea lui fără nici o urmă, nu sunt mai satisfăcătoare. Să admitem însă că Agpaoa este un medium. Când şi cum şi-a dat el seama de însuşirile sale, în cazul în care ele sunt autentice? (parapsihologi precum Hans Bender şi Hubert Larcher, neagă.)
După chiar mărturisirea celui în cauză, biografia lui este cât se poate de simplă. S-a născut pe 2 iunie 1939 la Rosales, din părinţi săraci; Antonio (“Tony”) a avut o copilărie asemănătoare celei a multor altor filipinezi. Dar trebuie reţinut somnambulismul său cronic. Părăsea patul noaptea şi se căţăra în vârful unui arbore înalt de unde trebuia dat jos a doua zi cu o scară… Ameninţări, pedepse, promisiuni, nimic nu are efect: Tony acţionează într-o stare secundă.
Efectele acestei intimităţi cu natura le va resimţi băiatul în nenumărate cazuri, mai târziu. El se simte la unison cu lumea înconjurătoare; înţelege limbajul misterios al copacilor şi al păsărilor. Mai mult: destul de devreme, el capătă convingerea că un spirit îl protejează, îl ghidează… Influenţă a spiritismului? Sigur e că băiatul nu încetează să primească de la această forţă spirituală instrucţiuni şi informaţii care îl determină să săvârşească isprăvi puţin obişnuite, calificate drept miracole de vecinii care nu-şi cred ochilor. Astfel, unul dintre tovarăşii săi de joacă s-a rănit grav, căzând pe un obiect ascuţit. Tony, pe atunci în vârstă de 9 ani, îşi pune mâinile pe rana deschisă, care sângerează abundent. Hemoragia se opreşte, rana se închide, accidentatul este vindecat! Pentru băiat începe o existenţă nouă. În fiecare zi, băieţi şi fete vin la el, el îi atinge şi le aduce vindecare sau ameliorare, încurajat de succesele sale, Tony capătă siguranţă. Totuşi, îşi dă seama destul de repede că puterile sale sunt limitate, mai ales atunci când simte sub degete tumori sau când boala cere un tratament în profunzime, într-o zi, pe când se gândea la aceasta, spre marea lui mirare, simte cum carnea se deschide sub palmele sale! Începând din acest moment, Tony Agpaoa devine, din simplu vindecător, un “chirurg psihic”.

multumiri Co Rus

Un dar pentru toti, in Templul Ursitelor de la Sinca Veche

CERETI SI VI SE VA DA !

2013 , 23 aprilie - la sarbatoarea Sfantului Gheorghe, in Templul Ursitelor de la Sinca Veche :




























In acest templu slujeau in vechime PREOTESE !

Pentru reamintirea acelor vremuri , a calitatii vietii si meritelor asociate, inserez mai jos un minunat material transmis in Scoala Zamolxiana, despre PREOTESE :

" În urmă cu circa 50.000 de ani, după cel de-al doilea mare cataclism al Atlantidei, şi concomitent cu scufundarea ultimelor insule lemuriene din Pacific, grila energetică planetară îşi schimbă parametrii şi se reorganizează. Structura energetică responsabilă de evoluţia atlanţilor este iremediabil compromisă datorită experimentului eşuat al Fiilor lui Belial (şi cu participarea implicită a unor rase de extratereştrii din celălalt curent evolutiv). Se schimbă inclusiv geometria unor trasee energetice.
Geea hotărăşte şi ea să-şi schimbe o parte din structura eterică, pentru a se feri de tulburările energiilor telurice haotice generate de experimentul atlant, mutându-şi o parte din centrele energetice (chakrele) în alte zone ale lumii.
...Spre deosebire de oameni, Geea îşi schimbă la intervale regulate poziţia chakrelor, în funcţie de diferite evenimente geologice. Aceste schimbări au loc, de regulă, la intervale de milioane de ani, dar, în anumite condiţii, se pot face şi la intervale mai scurte, de zeci de mii de ani.
Geea este o structură vie, un organism planetar, şi face parte din clasa unor fiinţe superioare. Prin structura sa, sunt susţinute toate fiinţe vii de pe planetă, începând cu primele forme de viaţă vegetală şi până la om. Ea dispune, asemenea fiinţelor umane, de mai multe centre energetice (chakre), prin care se conectează la energiile universale. De asemenea, Geea dispune de o vastă reţea de canale energetice principale şi secundare, care determină dinamica propriului organism planetar.
...Grila energetică (are rol de accelerator evolutiv ) e alcătuită dintr-o serie de structuri energo-informaţionale, dispuse de-alungul planetei sub diverse geometrii multidimensionale, şi este creată în colaborare cu fiinţele de lumină din centrul galaxiei şi alte civilizaţii (cu precădere lyrani) reprezentând diversele confederaţii galactice. Ele se prezintă ca nişte extensii ale corpurilor energetice umane, având un rol cauzal în dinamica şi evoluţia regnului uman.
După destrămarea grilei energetice atlante, s-a hotărât de comun acord ca următoarea să fie dispusă în rezonanţă cu structura eterică a Geei. Prin urmare, existau anumite zone de-alungul planetei, în care noua grilă energetică prezenta variaţii de „maxim şi minim potenţial”, adică erau zone în care evoluţia, sub diferite aspecte, putea avea un potenţial mult mai mare decât în alte zone.
...Unul din centrele energetice ale planetei, echivalentul anahatei la om, este în această zonă geografică. Geea a pregătit de mult timp schimbarea, iar zona a fost astfel aranjată încât să susţină din punct de vedere structural o asemenea sarcină. Anahata este centrul de legătură între energiile pământene şi cele cereşti.

Perioada marilor preotese

Pentru o lungă perioadă de timp, activitatea religioasă şi administrativă a vechilor daci era condusă de către marile preotese. Acestea deţineau cele mai înalte funcţii, statutul lor fiind unul cu totul special. Chiar şi în cadrul familial, femeile aveau un statut superior... Interesant este faptul că nimeni nu punea la îndoială „superioritatea” femeii... Preotesele şi-au impus supremaţia în religie datorită faptului că aveau capacităţi mai mari de accesare a energiilor subtile decât bărbaţii. Structura energo-informaţională a noii grile era „setată” în aşa fel încât femeile erau mult mai avantajate (energetic, emoţional, mental) pentru recepţia energiilor planetare şi elementale. Ritualurile lor erau secrete şi, prin ele, se accesau şi se foloseau energii subtile destul de puternice. Preotesele erau puternice, temute şi foarte respectate. O bună perioadă de timp au dominat societatea vechilor daci.
Matriarhatul din zona noastră avea o ierarhie formată din trei clase. În vârful piramidei sociale erau preotesele, urmau conducătoarele de comunităţi (având rol de administratori), apoi erau temutele gărzi armate. Acestea din urmă mai sunt cunoscute şi sub denumirea de amazoane...
Pentru toate cele trei categorii, pregătirea începea de la o vârstă destul de fragedă. Doar preotesele erau cele care decideau ce este mai bine pentru viitoarea femeie. Ele erau cele care aveau o percepţie suficient de bună şi de rafinată astfel încât să descopere tendinţele şi talentele înnăscute ale copiilor.
Toate fetiţele erau obligate să urmeze o formă arhaică de şcolarizare...
Cele care erau selectate pentru calitatea de preotese urmau o lungă perioadă de pregătire, după care urmau testele. Unele teste erau extrem de dure. În general, pregătirea se desfăşura în trei etape, existând trei trepte de iniţiere. Fiecare treaptă dura trei ani.
Se considera că, odată cu apariţia primului ciclu menstrual, fetele erau apte pentru a parcurge prima treaptă. În cadrul primei trepte, se formau grupe de câte zece fete, iar acestea erau conduse de către o preoteasă, care avea rolul de învăţător sau de maestru. Aceasta avea obligaţia de a le preda cunoştinţe secrete despre rolul plantelor, pietrelor, arborilor şi mai ales despre influenţa tainică a soarelui şi a lunii. Toate plantele cu proprietăţi tămăduitoare, din diverse zone, erau foarte bine cunoscute de către preotesele–învăţător şi ulterior predate aspirantelor. Erau cunoscute nu numai proprietăţile lor curative, dar şi în ce perioadă aveau cea mai mare eficienţă, în funcţie de anumite conjuncturi astrale. În acest sens, preotesele întocmiseră un fel de calendar, în care plantele tămăduitoare aveau un maximum de eficienţă, în funcţie de fazele lunii şi de alte evenimente ciclice ale naturii (anotimpuri). Astfel, pentru aceeaşi afecţiune, în perioada de iarnă se foloseau unele poţiuni de plante, vara altele, primăvara şi toamna altele. Preotesele ştiau foarte bine că atât plantele cât şi pietrele sau arborii, au doar rolul de a ajuta organismul în procesul de vindecare sau refacere.
După ce aspirantele primeau toate cunoştinţele despre plantele, arborii şi pietrele cu efect tămăduitor, se trecea la etapa cunoaşterii şi înţelegerii dinamicii elementale. Pământul, apa, aerul şi focul erau atât elementele constitutive ale naturii cât şi ale omului. În această primă treaptă se trata la modul superficial dinamica elementală, şi se aveau în vedere doar întocmirea unor forme simple de horoscop. În acele vremuri oamenii erau asociaţi cu elementele şi arborii. Aşa-zisul horoscop druidic pe baza arborilor îşi are obârşia în aceste locuri din perioada matriarhatului.
Horoscopul preoteselor era ceva mai complex, fiind structurat pe trei straturi.
Primul strat era în funcţie de locul naşterii, şi se avea în vedere distribuţia elementală. Astfel, fiecare avea un cod elemental format din zece părţi. Cine era născut într-o zonă muntoasă şi avea o apă curgătoare lângă zona în care convieţuia, se considera că avea cinci părţi pământ, două de apă, două de aer şi doar una de foc. Cine era născut la şes, fără o apă curgătoare alături, se considera că are patru părţi pământ, patru de aer, o parte de apă şi una de foc. Dacă exista un lac în apropiere, se scădea o parte din aer şi se adăuga la apă, etc. Astfel, se întocmea punctajul în funcţie de caracteristicile zonei de naştere, iar un element avea maximum cinci părţi. Foarte rar o preoteasă acorda două părţi pentru elementul foc. Focul era considerat cel mai preţios element, iar un punctaj mai bun era acordat doar dacă preoteasa simţea puternic acest element (energia specifică) în ochii copilului.
Al doilea strat al horoscopului avea patru substraturi şi se întocmea în funcţie de vegetaţia zonei. Spre deosebire de druizi şi celţi, care au preluat doar o mică parte a horoscopului, preotesele dacice includeau în al doilea strat, pe lângă arbori, şi diverse specii de plante şi flori.
Arborele era de natură să asigure vigoarea, forţa, vitalitatea, rezistenţa şi trebuia să fie păstrată o legătură tainică cu acesta pe toată durata vieţii. Obiceiul dacilor, de a planta un copac la naşterea fiecărui copil, îşi are rădăcina din vremea matriarhatului. Trebuie ţinut cont de faptul că vechii daci, şi în special preotesele, aveau o strânsă relaţie cu natura. Ei respectau şi iubeau natura la fel cum îşi iubeau mamele; între ei şi natură se păstra o legătură tainică pentru toată viaţa. Preţuiau nespus de mult tot ce însemna regnul vegetal şi animal; chiar şi cele mai neînsemnate plante sau gâze erau foarte importante pentru ei. În acest fel se păstra o legătură foarte strânsă între energetica Geei şi propriul lor sistem energetic.
În primele două substraturi intrau 20 de arbori. Zece erau sălbatici (în funcţie de zonă puteau fi: stejarul, fagul, bradul, salcia, plopul, teiul, pinul, ulmul, gorunul, carpenul – primul substrat), iar zece erau fructiferi (aici puteau intra: mărul, prunul, părul, vişinul, corcoduşul, alunul, cireşul, castanul, nucul, gutuiul – al doilea substrat).
Fiecare arbore avea un anumit specific în cadrul horoscopului. Se considera că arborele sălbatic este cel care asigura tăria, forţa, puterea. De asemenea, exista credinţa că arborele sălbatic este în legătură cu puterea ascunsă din om (subconştientul). De asemenea, fiecare pom fructifer avea o însemnătate aparte, având rolul de-a coordona, determina, dinamiza, fiind în legătură cu puterea conştientă, dobândită prin efort. Şi aici, exista un fel de punctaj în care se găseau câteva specii de arbori sălbatici şi pomi fructiferi. Sistemul era tot in baza 10 adică se puteau acorda mai multe părţi pentru un arbore, dar nu mai mult de cinci.
Al treilea substrat era format din diverse specii de plante, iar al patrulea de flori. Bineînţeles că plantele şi florile aveau şi ele anumite caracteristici, fiind în legătură cu capacitatea de relaţionare, de exprimare, de a manifesta echilibrul, frumosul, armonia, etc.
Al treilea strat al horoscopului era dat de poziţiile astrelor.
Existau şi aici două substraturi. Unul era dat de influenţele Soarelui şi Lunii, iar cel de-al doilea substrat de zece corpuri cereşti. Cinci erau planete: Venus, Marte, Mercur, Jupiter, Saturn, iar cinci erau stele, cunoscute acum sub numele de Sirius, Vega, Canopus, Capella şi Arcturus. Acestea erau corpurile cereşti cele mai strălucitoare de pe bolta cerească şi era normal să conteze mai mult. Deşi preotesele nu aveau cunoştinţe temeinice de astronomie, ştiau că planetele au o altfel de influenţă decât stelele. Se ştie că planetele nu prezintă scintilaţii asemenea stelelor.
În cadrul substratului, fiecare corp ceresc în parte determina o anumită evoluţie specifică. Şi aici exista un fel de punctaj în funcţie de naştere. Dacă cineva era născut în mijlocul zilei, iar Luna nu era prezentă pe cer, se considera că are 9 părţi Soare şi doar o parte de Lună. Dacă ar fi fost prezentă şi Luna atunci ar mai fi crescut punctajul (în funcţie de faze) pentru ea. Cel născut noaptea avea, evident, un punctaj mai mare al Lunii. Pentru al doilea substrat se ţinea cont de prezenţa corpurilor cereşti amintite.
În general, „horoscopul natal” întocmit de preotese era destul de complex iar interpretarea necesită o pregătire şi o experienţă temeinică. Toate straturile şi substraturile erau dispuse în formă de cercuri concentrice iar o preoteasă putea „citi” aproape totul despre persoana în cauză şi putea vedea destul de clar care erau tendinţele de viitor.
Tot în cadrul primului ciclu de trei ani, tinerele aspirante erau pregătite în ceea ce azi putem numi psihologie, drept şi sociologie. Învăţau cum să domine grupurile, cum să le motiveze în diverse acţiuni, cum să organizeze treburile comunităţii şi cum să menţină echilibrul şi buna orânduire. Existau şi legi, care erau cunoscute şi respectate de toţi, iar cei care le încălcau erau aspru pedepsiţi; pentru anumite delicte grave erau chiar condamnaţi la moarte.
Tot în cadrul primului ciclu de trei ani, aspirantele erau învăţate să lucreze cu un limbaj simbolic destul de complicat. Preotesele comunităţilor aveau un fel de bibliotecă, formată din bucăţi subţiri de lemn, pe care erau gravate toate cunoştinţele. În prealabil, bucăţile de lemn erau tratate cu anumite fierturi de plante, pentru a se asigura o duritate şi o rezistenţă mai mare. În general, se foloseau simboluri cuneiforme în combinaţie cu cercuri, triunghiuni şi pătrate. Se folosea atât cărbunele cât şi culori extrase din anumite plante şi flori (într-o conexiune vibraţională ulterioară mi s-a transmis că simbolistica celor mai mari secrete era făcută cu firele de păr ale preotesei). Biblioteca preotesei comunităţii era împărţită în trei părţi. În prima erau gravate simbolurile tuturor plantelor, pietrelor şi arborilor care aveau puteri tămăduitoare, poţiunile şi modul de realizare, precum şi calendarul prin care se maximiza efectul lor. În altă parte a bibliotecii, marea preoteasă avea „certificatele de naştere” ale fiecărui membru al comunităţii, în care erau gravate toate carcateristicile de naştere, adică punctajele pentru fiecare strat şi substrat în parte, de care am amintit mai înainte. În acest fel, preoteasa ştia care sunt talentele şi tendinţele pentru întreaga comunitate. Aceste horoscoape erau atât de exacte încât, în funcţie de ciclurile naturale, preoteasa putea percepe cu exactitate foarte multe evenimente personale. A treia parte a bibliotecii conţinea informaţii despre accesarea energiilor elementale (foc, apă, aer, pământ), accesarea şi folosirea energiilor subtile ale Lunii, Soarelui şi a energiilor cereşti (câmpurile energetice planetare), precum şi modul de accesare ale spiritelor naturii (mineral, vegetal, animal). Această parte a bibliotecii avea o simbolistică specială, imposibil de descifrat de către necunoscători.
După cei trei ani de studii şi practică neîntreruptă, tinerele aspirante erau testate şi în funcţie de rezultate, marea preoteasă decidea cine putea merge mai departe, şi cine nu.

A doua treaptă începea, de regula, după cel puţin un an de practică efectivă, alături de o preoteasă a unei comunităţi. În general, fiecare preoteasă avea în subordine câteva asistente, absolvente a primei trepte de pregătire. Aspirantele pentru ce-a de-a doua treaptă erau testate suplimentar (după ce treceau testele de la sfârşitul primei trepte), timp de un an, sau chiar mai mult, de către preoteasa comunităţii. De regulă, era vorba de verificarea cunoştinţelor legate de simbolistica plantelor, arborilor şi pietrelor tămăduitoare dar şi a modalităţilor prin care aceste învăţături erau valorificate, precum şi verificarea aptitudinilor de-a descifra complicata structură a straturilor şi substraturilor horoscopului. Având în vedere caracterul special al treptei următoare, preoteasa le pregătea pas cu pas pe aspirante pentru „materiile” acesteia. Preoteasa unei comunităţi era în mod obligatoriu absolventă a treptei a doua, deci ştia foarte bine cu ce anume se vor confrunta aspirantele.
Treapta a doua era cu totul diferită faţă de prima şi era împărţită în două părţi. Dacă în prima treaptă se punea accentul pe aspectele ce ţin de disciplină, cunoştinţele dobândite, logică, psihologie, administraţie (desigur, la nivelul unei societăţi mult mai simple), în treapta a doua de iniţiere se intra în domeniul autocunoaşterii profunde. Dacă, de regulă, din 10 de fete, doar 3-4 reuşeau să treacă de prima treaptă, în treapta a două doar una din zece reuşea. Din cauza tehnicilor extrem de dure, cele mai multe abandonau treapta încă din primul an.
În primul an, al celei de-a doua trepte, trebuia să se realizeze autocontrolul corpului senzitiv iar în al doilea şi al treilea an, autocontrolul corpului emoţional şi mental. Antrenamentele erau extrem de dure, şi se poate spune că ar fi aproape de netrecut în ziua de azi.
Tehnicile de autocontrol vizau ducerea la extrem a tuturor simţurilor fizice şi emoţionale. Toate acestea se realizau numai prin penitenţe şi tehnici dure.
Existau mai multe etape de realizare a autocontrolului. Prima etapă cuprindea:
- postul alimentar; se exersa de regulă din primele zile şi se ajungea până la 15-30 zile în care se consuma doar apă. Acest post curăţa corpul fizic, regla corpul energetic şi se elibera o parte din balastul emoţional din inconştient. Se realiza şi un bun control asupra senzualităţii. Senzualitatea (cu precădere la persoanele tinere) este în strânsă legătură cu apetitul culinar, de aceea postul era (şi este) un instrument extrem de eficace de autocontrol. Postul prelungit eliberează fiinţa de multe temeri ancestrale.
Referitor la post, în mod special pentru postul lung, trebuie spus că aspirantele erau foarte bine pregătite. Preoteasa ştia despre etapele prin care trecea aspiranta şi îi dădea indicaţii despre cum trebuia să abordeze postul din punct de vedere mental. În general, cel mai greu era în perioada cuprinsă între a treia şi a şaptea zi, după care aspiranta reuşea să-şi controleze relativ uşor starea, apoi urma perioada de după cea de-a 15-a zi, când se intra într-o altă etapă grea.
- înfrânarea limbii; era o formă de autoizolare şi se exersa în două etape. Prima etapă presupunea abţinerea de a vorbi, fără a părăsi grupul, iar a doua etapă presupunea izolarea la o oarecare distanţă de grup, pentru câteva zeci de zile. Deşi pare a fi un post uşor, de foarte multe ori aspirantele nu puteau face faţă fără ajutorul preotesei. Era o etapă în care se iniţia autocunoaşterea, astfel că aspiranta era îndrumată să-şi observe reacţiile sufletului şi ale minţii, atunci când limba tace. Sunt prea puţine de spus aici. Se lucrează de regulă cu senzaţii şi stări care cu greu pot fi transpuse în cuvinte. Înfrânarea limbii şi izolarea amplifică tendinţele de dezordine mentală, şi dacă nu se realizează autocontrolul pot apărea grave tulburări la nivelul sistemului nervos. Era etapa în care egoul aspirantei era lovit foarte puternic, dar totodată aveau loc anumite deschideri la nivelul intuiţiei.
- înlănţuirea trupului; presupunea activitatea doar pe o suprafaţă de câţiva metri pătraţi. Practic, nu aveau voie să se deplaseze mai mult decât le permitea lungimea corpului. De regulă, „priponeala” avea loc într-o mică peşteră, scorbură de munte sau cavernă, şi se considera a fi una dintre cele mai dure teste, deoarece se realiza concomitent cu postul alimentar. La acest stadiu intervin foarte puternic impulsurile instinctului de supravieţuire şi de adaptare. Corpul fizic simte că este suspus unor presiuni foarte mari, şi astfel intervine energic. Foarte puţine aspirante reuşeau din prima încercare. Cine reuşea să fie deasupra acestor impulsuri, prin ridicarea gradului de conştienţă, dobândea un bun autocontrol asupra corpului şi scăpa de foarte multe caracteristici ce ţin de regnul animal. O serie de temeri erau depăşite prin această tehnică iar aspiranta căpăta din ce în ce mai multă încredere în propriile puteri interioare.
- postul somnului; presupunea privarea de somn pentru mai multe zile. Se asocia cu postul alimentar şi cu postul limbii. Aspiranta era îndrumată să-şi observe schimbările din planul senzitiv, emoţional şi mental, pentru a realiza echilibrul în condiţii de presiune.
În cadrul primului an, de cel puţin o dată, aspiranta alterna perioada de zi cu cea de noapte. Schimbarea bioritmului natural, alături de alte penitenţe, determină o serie de reacţii la nivel biologic şi emoţional. În perioada cât aspiranta era trează (noaptea), se activa „corpul lunar”, acesta fiind un fel de interfaţă o organismului cu subconştientul. Se puteau accesa astfel imagini din vieţile anterioare, se exersau comunicările telepatice sau chiar se puteau primi informaţii şi imagini de la spiritele superioare. Prin intermediul corpului lunar se accesează câmpului energetic al Lunii, acesta având un rol foarte mare in dinamica fluidelor din organism, şi asupra corpului senzitiv.
- penitenţa ochilor; era un exerciţiu extrem de dur, nu neapărat datorită privării de simţul vederii cât mai ales datorită condiţiilor în care se realiza. Existau doua forme de penitenţă a ochilor care trebuiau parcurse.
Prima se desfăşura în cadrul comunităţii, când aspiranta era legată la ochi şi timp de mai multe zile trebuia să-şi desfăşoare activităţile curente în acest mod. În rest, era ghidată doar de celelalte simţuri. Ulterior, se adaugau mai multe zile, într-un final trebuia să suporte 20-30 de zile privându-se de vedere. Acest exerciţiu avea în vedere o mărire a potenţialului celorlalte simţuri fizice dar şi un mai avansat autocontrol mental.
A doua formă de penitenţă a vederii se desfăşura la sfârşitul primului an şi presupunea închiderea într-un spaţiu tip cuşcă, în totală izolare faţă de comunitate. Cuşca era plasată într-o mică peşteră sau era acoperită astfel încât aspiranta să nu poată vedea şi nici auzi. Simţurile vederii şi ale auzului, precum şi conexiunile lor cu corpul mental superior (judecata, inteligenţa, capacitatea de procesare a datelor), diferenţiază omul de animale, prin urmare privarea de acestea putea arunca orice aspirantă într-o prăpastie din care cu mare greutate mai putea ieşi. Totuşi, după antrenamentele dure de dinaninte, deci după ce se realizează câteva forme de autocontrol, se putea trece şi de această etapă extrem de grea. Practic, aspiranta era pusă faţă în faţă cu cele mai negre temeri ale sale. Demonii interiori îşi făceau loc cu siguranţă în spaţiul spaţiul delimitat de negură, frig şi liniştea de mormânt. Confruntarea cu aceştia era inevitabilă. Doar marea preoteasă decidea când aspiranta era pregătită să-şi înfrunte „demonii” corpului senzitiv. Depăşirea acestui prag aducea după sine o stare de eliberare de sub dominaţia cărnii şi a senzaţiilor sale.
- botezul gheţii şi al focului; presupunea nu doar călirea organismului în condiţii de frig şi căldură ci şi modificarea stării de conştienţă. Acestea erau testele prin care aspirantele conştientizau efectiv că sunt mai mult decât corpul fizic.
În timpul supunerii corpului fizic la temperaturi coborâte, inconştientul facilita legătura cu vibraţii ancestrale, scoţând la suprafaţă (şi eliberând totodată) vibraţii negative puternice, formate în vremuri imemoriale şi păstrate în subconştient (din primele întrupări în corp fizic). Eliberarea de aceste vibraţii joase determină eliberarea de înlănţuiri psiho-emoţionale şi temeri legate de forţele naturii. La fel se întâmpla atunci când corpul era supus mai multă vreme unor temperaturi mari. În acest sens, se făcea un cerc gros de foc în jurul aspirantei iar prin temperaturile ridicate, pe care aspiranta era nevoită să le suporte, se scoteau la suprafaţă alte vibraţii ancestrale, care erau în legătură cu temeri legate de forţele naturii.
De asemenea, botezul focului era extrem de atent supravegheat de către marea preoteasă, deoarece era extraordinar de periculos. Aspiranta era nevoită să suporte, timp de mai multe ore, temperaturi foarte mari. Ca să poată rezista unui asemenea calvar, aspiranta trebuia să realizeze o anumită formă de detaşare faţă de corpul fizic, dar, în acelaşi timp, trebuia să reziste şi tentaţiei de-a cădea în transă. Fără a realiza în prealabil ridicarea conştienţei deasupra corpului fizic, era imposibil de reuşit. În acele momente, aspiranta nu mai avea conştienţa că are un corp fizic ci numai energetic. Doar astfel reuşea să depăşească şocul termic extrem de dur.
După acest prim an de teste dure, câmpul energetic creştea de câteva ori, dispăreau temerile legate de trupul fizic, se dobândea un bun autocontrol mental iar voinţa, curajul şi răbdarea erau asemenea unor săbii de foc. De asemenea, se dobândea un magnetism special prin care se puteau accesa fluxuri energetice naturale.

În al doilea şi al treilea an din treapta a doua, se avea în vedere accesul şi controlul asupra energiilor elementale, dar şi accesul la energiile regnului vegetal şi animal. Acestea stabilizează corpul emoţional uman. Concomitent cu stabilizarea corpului emoţional se lucra şi pe planul mental, acesta fiind cel care dinamizează şi controlează corpul emoţional. Aşadar, elementele şi forţele energetice ale regnului vegetal şi animal determină stabilitatea emoţiilor, iar autocontrolul mental (informaţional) determină controlul emoţiilor. Tehnicile de lucru nu erau la fel de dure ca în primul an dar se axau pe dezvoltarea atenţiei, concentrării, coordonarea simţurilor, şi se punea accent pe echilibru. Cine nu dobândea aceste calităţi, putea avea mari neplăceri atunci când accesa energiile amintite.
Tehnicile folosite erau numeroase şi constau în dobândirea unor simţuri din ce în ce mai rafinate. Cele mai multe tehnici aveau în vedere depăşirea unor obstacole diverse având ochii legaţi, precum şi folosirea simţului auzului în diferite conjuncturi. Se pare că ele aveau rostul de-a activa şi dezvolta percepţia extrasenzorială a pielii; determinau totodată un mai bun autocontrol mental. Câmpul energetic al pielii poate fi extins suficient de mult încât să poată percepe forme, culori, vietăţi, şi altele, la distanţe din ce în ce mai mari. Tot cu ajutorul acestui câmp se puteau accesa energiile care dinamizează anumite fenomene fizice (mişcarea norilor, formarea ceţii etc). Având voinţa, curajul, răbdarea şi stăpânirea de sine foarte bine antrenate în cursul primului an, o aspirantă (prin intermediul propriului câmp) putea controla unele fenomene naturale, precum aducerea şi dispersarea norilor, putea ţine la distanţă animalele sălbatice care distrugeau recoltele sau atacau locuitorii, reechilibrau traseele energetice ale celor consideraţi bolnavi, etc. Se putea dezvolta chiar şi egregorul de grup al unei comunităţi, determinând o înmulţire rapidă a membrilor, sau se facilita legături subtile cu energetica elementală. Se putea, de asemenea, stopa dezvoltarea egregorului.

La sfârşitul celor trei ani urma iniţierea finală şi conferirea statutului de preoteasă. Iniţierea consta în trei etape şi se desfăşura pe parcursul a trei zile.
În prima zi, marea preoteasă accesa energiile pământului (telurice şi elementale), şi le dirija către tălpile aspirantei. Centrii energetici din talpă realizau astfel o expansionare puternică şi fenomenul semăna oarecum cu creşterea unor rădăcini energetice. Acestea pătrundeau adânc în scoarţa terestră şi se intersectau cu fluxurile telurice şi elementale. Se iniţia totodată contactul cu fiinţele regnului elemental. Fără suportul marii preotese, şi fără o bună pregătire, o aspirantă ar fi avut parte de şocuri extrem de mari, care ar fi putut duce la nebunie, sau chiar la pierderea vieţii. Fiinţele elementale nu sunt nici malefice şi nici benefice. Se poate spune că sunt asemănătoare cu celulele albe din organismul uman. În momentul când structura energetică a Geei simte că o altă structură energetică a pătruns în interiorul ei, iar acesta prezintă elemente de incompatibilitate, va acţiona corespunzător. Prin urmare, fiinţele din cadrul regnului elemental vor intra în acţiune şi vor acţiona dur asupra sistemului energetic al celui care a pătruns în sistem. Dacă aspiranta nu ar fi avut parte de o pregătire extrem de dură, nu ar fi făcut faţă. Era esenţial ca frica să fi fost eliminată iar voinţa să fie de neclintit. Cu o minte clară şi mai ales cu ajutorul voinţei, fiinţele elementale pot fi controlate. Altminteri apar situaţii neplăcute, care pot duce la puternice dereglări psiho-emoţionale sau chiar la moarte, prin distrugeri grave ale circuitelor energetice. Odată stabilizate rădăcinile energetice din tălpi în structura energetică a pământului, aspiranta dobândea accesul (şi apoi controlul) asupra acestor puteri.
Dacă se întâmpla ca o aspirantă să poată accesa energiile elementale dar să nu le poată controla, atunci era obligată să parcurgă din nou toate testele cumplite din primul an. Accesarea energiilor elementale era o etapă relativ simplă; trebuia doar să poţi face faţă fluxurilor energetice, dar nu erai pus în situaţia de-a înfrunta elementalii. Aceştia intră în scenă numai atunci când încerci să controlezi energiile telurice şi elementale şi să le modifici vectorii. Doar atunci se intra în dinamica naturală a energiilor subtile şi trebuia să faci faţă consecinţelor. Era ca şi cum ai fi înnotat împotriva curentului; dacă nu erai bine pregătit, având un curaj deosebit şi o voinţă fermă, alături de o minte limpede ca apa de izvor, riscai să-ţi faci ferfeliţă corpul energetic şi psihic.
În cea de-a doua zi, marea preoteasă accesa energiile regnului vegetal, şi apoi realiza conexiunea cu aspiranta prin intermediul ombilicului, aici fiind un centru energetic foarte puternic. Timp de mai multe ore se realiza stabilizarea cu energiile acestui regn, timp în care aspiranta intra adesea în transă. Se intra în contact energetic cu toate soiurile de iarbă, plante, flori şi copaci din zonă. După această iniţiere, aspiranta putea accesa şi folosi forţele pe care acest regn le utilizează. Spre deosebire de prima treaptă, în care o aspirantă învăţa oral despre proprietăţile curative ale plantelor, florilor, copacilor, şi le administra în funcţie de ciclurile lunii şi ale soarelui, după ce primea această iniţiere, aspiranta (devenită aproape preoteasă) nu mai avea nevoie de niciun fel de învăţătură. Ştia instinctiv, doar privind sau atingând planta, pentru ce fel de afecţiune era bună. Chiar dacă părăseau zona şi se deplasau spre vestul continentului sau în Asia, o preoteasă (astfel iniţiată) ştia înstinctiv pentru ce fel de afecţiune este bună o anumită plantă locală, fără a primi niciun fel de învăţături.
Cu ocazia acestei iniţieri, preoteasa obţinea şi controlul asupra acestui regn. Era de mare ajutor comunităţii căci reuşea să protejeze culturile agricole de ierburile dăunătoare. Preoteasă putea simţi foarte uşor „tiparul” energetic al cerealelor, legumelor, fructelor, florilor, care trebuiau protejate, iar apoi construia o protecţie împotriva plantelor dăunătoare. Nicio plantă nu poate creşte acolo unde nu este compatibilă energetic. Pe de altă parte, culturile nu numai că erau protejate, dar produceau la potenţialul maxim.
Pentru cazurile grave de boală, de genul infecţiilor puternice sau a unor afecţiuni interne grave, preoteasa putea comanda unei plante sau unui arbore, să se „deschidă” energetic, pentru a capta energiile telurice, elementale sau ale regnului vegetal, şi astfel persoana era ajutată. Acesta trebuia să stea o perioadă din zi în apropierea respectivului arbore. La fel, persoanele în vârstă puteau fi ajutate să-şi crească forţa şi vitalitatea.
În ce-a de-a treia zi aspiranta era coborâtă în straturile energetice unde îşi desfăşoară activitatea regnul animal. Această ultimă iniţiere era deosebit de puternică. Se intra rapid în transă iar imaginile erau halucinante, adesea aspiranta îşi vedea trupul sfârtecat sau transformat în cele mai oribile creaturi. Chiar dacă avea parte de cea mai bună pregătire, această iniţiere presupunea o anume desfăşurare, prin care trebuia să participe la distrugerea şi apoi recompunerea propriului corp. În fapt, era vorba de eliberarea de energiile ancestrale care au legătură cu corpul fizic (animalic). Aspiranta trăia efectiv procesul dar în acelaşi timp avea conştiinţa faptului că este vorba de o iniţiere. Beneficia de ajutorul marii preotese numai până la un punct, după care trebuia să se descurce singură. În cele din urmă, aspiranta reuşea să domine straturile energetice ale regnului animal. Prin această iniţiere căpăta puterea de a accesa şi controla total acest regn. Accesul se realiza prin intermediul palmelor şi ochilor.
Prin această iniţiere reuşeau nu numai să domine regnul animal (puteau realiza anumite forme de control, de genul chemării sau alungării animalelor chiar după primul an), dar se puteau conecta şi folosi de vitalitatea sau energia anumitor animale. De asemenea, se puteau folosi de trupul oricărui animal ca de o extensie a propriului corp. În acest sens, preoteasa „vrăjea” un animal oarecare (realiza prin intermediul palmelor şi ochilor o conexiune cu structura sa energetică), şi putea vedea ceea ce vedea animalul sau putea auzi ceea ce auzea respectivul animal. Ca şi cum s-ar folosi de o vietate ca de un aparat de recepţie. Este greu de crezut aşa ceva dar se pare că preotesele foloseau frecvent anumite animale pentru a verifica dacă în comunitate lucrurile mergeau aşa cum trebuie. În acest sens, ghizi mei spirituali mi-au transmis că multe dintre fiinţele energetice, fluide sau chiar unii extratereştrii, se folosesc de sistemele energetice planetare, şi intră astfel în contact cu noi, fără să avem nici cea mai mică ideea despre acest fapt. Pot accesa inclusiv structurile energetice ale unor plante (din interiorul casei sau grădină) şi animale (păsări, gâze, etc.), observând astfel aspecte legate de activitatea noastră sau despre dinamica energetică subtilă.
Aşadar, puterile pe care o preoteasă le obţinea în urma celor trei ani de încercări erau foarte mari. Se accesau şi se foloseau energii deosebite, de neînchipuit pentru profanul zilelor noastre.

După ce primea statutul de preoteasă, avea datoria de-a ridica de la zero o comunitate. Iniţial, se stabilea între mai multe „ciorchini” de aşezări omeneşti iar apoi prin intermediul forţelor pe care le putea manifesta, şi prin metode numai de ea ştiute, pas cu pas, reuşea să atragă oameni, ridicând astfel o nouă comunitate. În fapt era vorba de formarea unui vortex energetic şi în jurul acestuia se forma comunitatea. În acele vremuri, o comunitate oarecare (aşezare omenească) era formată din sute sau chiar din câteva mii de oameni.
Despre treapta a treia se pot spune foarte puţine lucruri, deoarece se desfăşura numai sub stricta supraveghere a spiritelor superioare. Pentru această etapă, era aleasă una din câteva zeci de preotese şi nu exista niciun fel de pregătire prealabilă. Cea care urma să devină o mare preoteasă, era înştiinţată de „zei” atât în timpul somnului cât şi prin intermediul regnului vegetal şi animal.
Marile preotese vieţuiau în apropierea centrelor energetice din matricea carpatică şi erau într-o permanentă legătătură telepatică cu spiritele superioare (fiinţe solare, fiinţe extraterestre, fiinţe energetice, fiinţe fluide, atlanţii din bazele subterane).
La anumite intervale de timp, o mare preoteasă convoca preotesele de comunităţi şi se puneau la punct noile direcţii evolutive, precum şi tendinţele de evoluţie spirituală, în conformitate cu structura noii grile rezonante. O mare preoteasă putea dispune dispersarea unei aşezări sau de înfiinţarea alteia, în funcţie de schimbările apărute în structurile telurice şi elementale.
Peste 3000 de ani (circa 5000 î. Hr. – 2000 î. Hr.), preotesele au dominat activitatea religioasă şi socială a acestei zone geografice.
Spre anul 2000 î.Hr. structura grilei rezonante planetare intra într-un alt regim vibratoriu, iar acest lucru a determinat modificări ale structurilor energo-informaţionale umane. Aceasta implica noi direcţii de evoluţie, din toate punctele de vedere. Practic, trebuiau schimbate concepţiile şi „retrasate” structurile de evoluţie socială şi religioasă. Noile modificări în structura grilei readuceau egalitatea bărbatului în faţa femeii, în ceea ce priveşte capacitatea de accesare a energiilor subtile."
Preluat: remer ra

Sfaturi pentru viitorul copiilor nostrii

Ascultati, priviti...



Are dreptate !
E nedrept fata de copii nostrii sa ne distantam de ei sub motiv ca avem treaba ! si sa ii lasam prada mecanismelor, automatismelor, programarilor....

Despre dezvoltarea personala si colectiva - experiente atlante

Preiau cu bucurie, un dar informational pentru copii nostrii si intreaga noastra familie :

"M-am simtit atras de o cladire foarte interesanta, care se zarea undeva in apropierea coastei. Cladirea era formata din mai multe constructii cilindrice, de diferite inaltimi si grosimi. La anumite distante, pe verticala, erau si forme ovale, dar nu erau dispuse in vreo simetrie anume. Nu toti cilindrii erau verticali, cam jumatate erau inclinati la diferite unghiuri fata de verticala si pareau ca se intersecteaza cu altele. Toate erau de culoare alba. Un alb ca laptele.
Apoi m-a cuprins o senzatie puternica de... bucurie. O bucurie aparte. In acel moment mi-a venit in minte o amintire de pe vremea cand eram la scoala in clasele primare. Parca era bucuria simtita de mine in ultima zi de scoala, cand ma gandeam la zilele minunate petrecute in vacanta; fara sa fiu trezit dimineata devreme, fara teme de casa, fara note. Ma gandeam cu placere la litoralul pe care-l vizitam alaturi de parinti, la prietenii pe care-i intalneam la tara la bunici, si multe altele. Cred ca aproape fiecare elev are aceasta bucurie in ultima zi de scoala. I-am spus lui Ral ce-am vazut, dar si faptul ca ma incearca senzatii stranii.
- Ai patruns intr-o scoala primara atlanta. Este foarte posibil sa apara multe interferente cu amintiri din viata actuala. Se fac anumite ajustari ale hologramei. Intra inauntru. Ce vezi?
Imediat m-am si vazut inauntru. Era fascinant ce vedeam. Daca la exterior, cladirea era formata numai din cilindri si forme curbe, la interior vedeam doar forme drepte. Atat holurile cat si camerele sau clasele aveau forme drepte, insa neregulate. Podeaua era dreapta, dar tavanul era format din mai multe suprafete asezate fiecare sub un anumit unghi fata de orizontala. Lumina venea din peretii laterali, nu din tavan cum sunt luminate salile la noi. Erau ca un fel de neoane si erau asezate asimetric pe peretii laterali. Formau corp comun cu peretii, insa doar aceste forme luminau. Predominau culorile alba, argintie si albastru foarte deschis.
- Incearca sa patrunzi intr-una din clase, a intervenit Ral. Nu incerca sa vizitezi mai multe. Arhitectura speciala a interiorului iti poate activa stratul al doilea din mental si nu vei reusi sa o controlezi. Risti sa iesi din regresie.
- E atat de diferit de ceea ce stiu eu ca reprezinta scoala. Nici in arhitectura futurista n-am vazut asa ceva! Pacat ca stau atat de prost cu desenul!
- Atat interiorul cat si exteriorul sunt special proiectate pentru a stabiliza anumite activitati mentale mai profunde. Acum te afli intr-o scoala care la voi este echivalenta cu scoala primara si gimnaziul. In acest tip de scoala se studia pana la varsta de 12 ani.
La sfatul lui Ral, am patruns intr-una din... hai sa le numesc clase. Erau doar 10 obiecte ce pareau a fi banci (sau pupitre). Acestea aveau culoarea argintie si erau dispuse in semicerc, sau mai corect spus, in sfert de cerc. Clasa era in forma de trapez. Am observat in zona tavanului, in partea ascutita a clasei-trapez, o cupola din ceva ce parea a fi cristal. I-am spus lui Ral ceea ce vad.
- Este un proiector de imagine, asemenea proiectoarelor voastre din scoli, doar ca este vorba de o alta tehnologie. Prin aceste dispozitive se puteau proiecta imagini tridimensionale. Ele erau interactive. Fiecare elev se putea conecta la acest proiector, iar anumite imagini generate de dispozitiv puteau fi modificate de catre mentalul fiecaruia.
- Superba cladire Ral. Ce diferenta fata de scolile tipice pe care le avem noi!
- Aseaza-te intr-o banca. Stai linistit si priveste dedesubtul cupolei.
Nu s-a intamplat nimic in dedesubtul cupolei sau nu a mai apucat sa se intample deoarece in acelasi moment am avut cateva mici strafulgerari de imagini si vibratii. Eram acolo... pur si simplu ma vazusem... elev acolo, in Atlantida. In cateva fractiuni de secunda s-au intamplat atat de multe! Fete familiare de copii, o bucurie aparte a faptului ca ma aflu la scoala, starile de afectiune sau chiar de iubire ce le simteam pentru invatatori, experientele diferite din scoala... Toate aceste amintiri mi-au declansat iarasi dorul de Atlantida. Un dor cumplit!
- Ral, este posibil sa nu mai vizitam aceste locuri? Ele sunt fascinante dar declanseaza in mine sentimente pe care nu prea le pot suporta. Ma doare dorul dupa acele vremuri. Este groaznic sa stiu ca toate acestea s-au dus.
- Forma acelor vremuri s-a dus, nu si vibratia. Veti reface Atlantida! O veti reface mai mareata decat a fost odata! Stiu ca te dor cumplit imaginile, dar trebuie sa faci acest lucru. Doar astfel poti percepe informatiile pe care ti le voi transmite in continuare. Adu-ti aminte ca ai fost de acord cu acest lucru. Nu sunteti multi care aveti acces la astfel de informatii.....
- Ceea ce ai vazut reprezinta doar un mic inceput, insa tehnica a fost gresit aleasa. Campurile folosite sunt mult prea grosiere. Curand, unii dintre voi veti ajunge sa redescoperiti cum se programeaza cristalele.
- In aceasta scoala elevii invatau sa programeze cristale?
- Nu. In urmatorul ciclu invatau acest lucru.
- Spuneai ca nu primeau note. Care era modalitatea de-a diferentia elevii buni?
- Iti inteleg intrebarea. Ea vine pe fondul unei mentalitati dualiste. Nu exista elevi buni si elevi rai. Maestrii atlanti stiau acest lucru foarte bine, de aceea se evitau conjuncturile care puneau elevii in fata unor astfel de situatii.
- Care era atunci motivatia lor?
- Pentru a intelege acest lucru trebuie mers inapoi, cu mai multi ani in urma.
- Chiar din primii ani?
- Da. Inca de la nastere, copiii erau atent supravegheati de catre educatori foarte bine pregatiti. Ei aveau calitatea de maestru. Majoritatea atlantilor isi duceau copiii la aceste centre speciale. Ele erau asemanatoare gradinitelor din zilele de acum. Educatorii atlanti, spre deosebire de cei de acum, stiau ca fiecare copil vine la nastere cu o anumita zestre spirituala. Rolul lor era de-a descoperi structura si dinamica acesteia.
- Au aparut si in vremurile noastre gradinite speciale, unde sunt atent observate preocuparile si tendintele copiilor. Foarte multi dintre acesti educatori speciali sunt licentiati in psihologie. Ei pot face observatii cu privire la anumite tendinte si talente innascute, dar se pot face si observatii in ceea ce priveste comportamentul si tendintele de socializare.
- Intr-adevar, sunt semne bune din acest punct de vedere. Dar sunt foarte putine si destul de scumpe. Este un inceput. In vremea Atlantidei, toate centrele de copii erau sub autoritatea preotilor-maestri. Acestia erau autoritatea cea mai inalta. Educatorii erau foarte des verificati si erau pusi la curent cu anumite schimbari din energetica subtila a zonei geografice. Centrele pentru copii nu erau construite in orice locatie. Se tinea cont de reteaua energetica zonala, de locatia centrului, de arhitectura ei interioara, precum si de alte aspecte. Copiii erau atent selectati inca de la nastere. Anumite dispozitive puteau depista primele structuri energo-informationale, iar in functie de alte caracteristici, copiii erau apoi selectati pentru diferite „gradinite”.
- Ce alte caracteristici?
- Caracteristicile genetice ale parintilor erau foarte importante, dar mai importanta era pregatirea conceptiei.
- Cum se pregatea conceptia? Era artificiala?
- Conceptia era naturala insa exista o anume pregatire din punct de vedere fizic, energetic si mai ales spiritual. Acest lucru era necesar pentru a fi sigur de intruparea unui spirit superior. In acele vremuri Geea era locuita de foarte multe entitati insa nu toate erau evoluate asemeni atlantilor si lemurienilor. Arhipelagul atlant si lemurian aveau, amandoua, cate o grila energetica speciala, care, din punct de vedere subtil, determinau o evolutie accelerata a locuitorilor. In celelalte zone ale planetei existau populatii mult mai slab dezvoltate din punct de vedere mental si spiritual. Din aceasta cauza atlantii doreau sa evite intruparea entitatilor mai putin evoluate. In acest sens, viitorii parinti pregateau de cel putin doi ani conceptia. Se purificau fizic, energetic, mental dar se pregateau mai ales din punct de vedere spiritual. Rezonanta astfel creata permitea numai intruparea unui spirit evoluat.
- Este valabil si in zilele noastre?
- Bineinteles.
- Despre pregatirea din punct de vedere fizic, se stiu multe si acum: alimentatie corecta, sedentarismul si viciile eliminate, evitarea efortului exagerat si altele asemenea; despre pregatirea emotionala si mentala de asemenea, adica armonie din partea ambilor parinti, evitarea conflictelor etc. Dar cum se poate face pregatirea spirituala acum?
- Pentru inceput este nevoie de o viziune comuna, de o dezvoltare psiho-mentala armonioasa a ambilor parinti. Toate acestea se pregatesc de multi ani. Unii atlanti se pregateau chiar de vieti. Era obligatoriu ca ei sa fi realizat eliberarea de structurile psiho-mentale reactive, sa detroneze ego-ul, chiar si cel subtil. Parintii trebuie sa stie bine ce vor de la ei si de la viitorul copil, care va fi relatia dintre ei, cum vor sustine viitorul copil si cat de larga este viziunea lor cu privire la viitor. Toate acestea constituie elemente de camp subtil. Parintii nu ofera doar fondul genetic, ci si o structura energetica prin care copilul se va dezvolta in primii ani. Toate acestea pot fi decodificate din campurile subtile ale parintilor. Entitatea superioara analiza aceste elemente de camp si putea decide daca-i va alege sau nu. Daca nu erau alesi, atunci s-ar fi intrupat un spirit care a mai avut legaturi cu ei ori un spirit evoluat al societatii respective. Oricum ar fi, pregatirea conceptiei ajuta enorm de mult orice entitate care se va intrupa.
- Ai spus ca atlantii se puteau pregati chiar cu cateva vieti inainte. De ce?
- In cazul in care s-ar fi dorit intruparea unor entitati foarte evoluate. Pleiadienii au comunicat atlantilor ca este posibil sa ofere entitati spre intrupare, pentru a ajuta societatea sa se refaca dupa marele razboi. Acestia erau foarte doriti deoarece deveneau adevarate genii ale vremii. Totusi, diferenta de evolutie era clara, din aceasta cauza erau necesare multe pregatiri. Conceptia putea fi pregatita chiar din alte vieti. Cand se observau aceste intrupari, era mare bucurie intre atlanti. Vietile lor erau spectaculoase, domeniul in care activau mai tarziu se transforma enorm. Fie ca era vorba de arta, tehnologie, psihologie, invatamant, sociologie sau mai ales in zona spiritualitatii, entitatile pleiadiene intrupate deveneau mari forte motoare, transformand imens zona lor de activitate. Erau ca o sursa de lumina indispensabila.
- Se pare ca in anumite perioade s-au intrupat si la noi astfel de spirite.
- Acum, aceste intrupari trebuiesc facute discret, caci exista riscul suprimarii unor astfel de entitati. In urmatoarele zeci de ani, in lume si mai ales in aceasta zona, se vor intrupa multe entitati evoluate.
- Asa mi-a spus si Zamolxe. Vom vedea... Revenind la atlanti, spuneai ca din primele zile se observau anumite structuri subtile ale nou-nascutului si astfel se facea o prima selectie. Presupun ca aceia care prezentau structuri subtile asemanatoare erau pusi impreuna. Apoi?
- Nu erau pusi impreuna. In acest mod s-ar fi realizat o omogenizare care nu era de dorit, deoarece puteau reprima motivatiile de dezvoltare si evolutie. Tot astfel se puteau dezvolta si structurile egotice. Punandu-i impreuna, puteau motiva cresterea numai prin folosirea unor atribute dualiste. Acestea generau dezvoltarea egotica. Grupurile de copii erau foarte atent selectate si intotdeauna se tinea cont de mecanismele motivationale. Fiecare tendinta era activata si motivata de anumite activitati. Activitatile curente din aceste centre, chiar si jocurile dintre ei, erau astfel concepute incat sa permita desfasurarea optima a tuturor structurilor cauzale. In functie de energetica zonei, de tendintele societatii dar si de alte necesitati, structurile cauzale puteau fi modelate astfel incat sa existe o continuitate evolutiva sau sa se urmareasca armonizarea structurilor cauzale.
- Ce inseamna acest lucru?
- Doar preotii-maestri decideau ce este mai bine pentru copii. Doar ei erau suficient de evoluati pentru a putea decide ce anume este cel mai potrivit pentru un copil. Se putea opta fie pentru evolutia unui eventual talent innascut, fie pentru armonizarea altor vectori energo-informationali. Daca de exemplu, o entitate prezenta un foarte mare talent din punct de vedere artistic dar era deficitar la capitolul relatii sociale, preotul-mestru putea decide spre ce directie se va indrepta evolutia. In functie de dinamica sociala, preotul-maestru putea decide suprimarea talentului prin stoparea evolutiei sale si se urmarea doar motivarea aspectelor relationale. Acest lucru nu insemna ca structura energo-informationala cauzala era suprimata, ci doar ca nu mai era motivata.
- Dispozitivele pe care le-am vazut nu puteau face acest lucru in mod obiectiv?
- Nimeni nu punea la indoiala capacitatea de investigare energetica a unui preot-atlant. Dispozitivele puteau face aceasta treaba dar nu asupra unor copii. La acestia, structurile energo-informationale nu sunt activate si desfasurate complet, ca la un adult. Ele pot prezenta foarte multe variabile. Dupa toate aceste investigatii, se putea face o „harta” probabila a traseului mental si spiritual al viitorului copil. Odata definitivata „harta”, se puneau in aplicare metodele motivationale. Acestea erau atat de eficiente incat copilul nu gasea placere decat pentru a-si dezvolta capacitatile trasate.
- Spuneai ca metodele acestea motivationale sunt o problema pentru noi. Noi motivam copiii prin buline, note, premii etc. Am inteles ca nu sunt cele mai bune...
- Nu sunt recomandate deoarece motiveaza ego-ul. Foarte multi copii pot deprinde tendinte tiranice, altii pot dezvolta grave complexe de inferioritate, altii de izolare, precum si multe alte aspecte negative. Toate acestea nu dispar, ci devin seminte pentru viitoare manifestari antisociale.
- Imi poti transmite cateva metode de motivatie folosite de educatorii atlanti?
- Se foloseau toate metodele care motivau pozitiv simturile. La inceput se motivau simturile fizice. Apoi cele mentale. Se foloseau in special culorile, sunetele si formele. Exista o intreaga tehnologie de folosire eficienta a lor in diverse combinatii.
- Despre asemenea metode am citit si eu.
- Unele metode sunt cunoscute de catre psihologii actuali, dar inertia sistemelor de invatamant prescolar franeaza implementarea lor. Este semnul ca unele entitati atlante deja s-au intrupat si isi fac bine treaba. Dar este numai inceputul.
- Existau si atunci grupe de varsta?
- Nu existau astfel de grupe. Etapa prescolara avea loc pana la cinci ani. In toata aceasta perioada educatorii observau desfasurarea si evolutia primelor structuri cauzale. Dupa o alta perioada, in care structurile subtile deja se dezvoltau sub influenta factorilor motivationali, educatorii instiintau preotii de evolutia fiecarui copil.
- Apoi urma scoala? De la cinci ani?
- Da, scoala primara incepea in jurul varstei de cinci ani. Inainte de-a merge la scoala, fiecare copil era prezentat comisiei de preoti-maestri. Atunci se puteau folosi si anumite dispozitive de diagnostic pentru energetica subtila. In functie de datele primite de la dispozitivul de investigatie, al datelor furnizate de educatori, dar si de perceptia preotului-maestru, se puteau face primele interventii asupra corpurilor subtile.
- In ce constau aceste interventii?
- Preotii intocmeau anumite matrice energetice si le atasau de structurile subtile ale copiilor. Ele aveau rolul de-a determina aspectul motivational si in special de-a amplifica energetica aferenta fiecarui talent. Trebuia sa-ti spun toate acestea pentru a intelege de ce in scolile atlante nu se foloseau note. Nu era necesar. Elevii erau foarte capabili sa studieze fara a fi motivati de „cubuletul de zahar” sau fara frica vreunei note scazute. Elevii faceau ceea ce le facea placere. Motivatia adevarata este interioara, nu exterioara. Aici este arta motivationala!
- Pana la „grefa” matricei, cred ca si noi putem face ceea ce faceau atlantii. Totusi, matricea imi pare cumva... nenaturala.
- Era foarte necesara, deoarece procesul de invatamant nu era chiar atat de simplu. Atunci nu se punea accent pe memorare, ca acum. Toti atlantii aveau acces la orice fel de informatie. In curand si pe Geea va fi la fel. Important era: ce faci cu aceasta informatie? Daca structurile cauzale nu sunt bine conturate si desfasurate, avalansa informationala te poate dezorienta foarte rapid si risti sa nu te mai poti mentine integrat in societate. Acest lucru duce la izolare si apoi la dezvoltarea unor aspecte negative in structurile subtile. Si nu numai informatia era accesibila ci si posibilitatile materiale. Atunci societatea nu era restrictiva din acest punct de vedere, ca acum. Aspectul material nu constituia o problema. Problema era: ce faci cu bogatia? Daca nu stiai ce sa faci cu libertatea, cu bogatia si cu informatia, erai ca si pierdut. La fel stau lucrurile si in ziua de azi, dupa cate se pare.
- M-ai facut curios referitor la societatea atlanta. Spui ca aspectul material nu constituia o problema.
- Vom discuta separat despre acest aspect. Mai sunt cateva lucruri de spus despre scolile atlante. Vei iesi acum din regresie. Continuam maine....
Nici nu mi-am dat seama de faptul ca in sala-cub aparusera nuante de gri si ceva galben. Chiar si cubul se deformase. Parca devenise o prisma oblica. Mi-am dat seama ca perceptia mea nu corespundea realitatii subtile. Am iesit din regresie si apoi din spatiul astral. La fel ca prima data, nu simteam niciun fel de tensiune, nici oboseala.
Cred ca preluasem o anume energie specifica in timpul regresiei, care s-a fixat cumva pe fundalul mentalului, deoarece in starea normala, gandurile imi erau focalizate spre arhitectura speciala a scolii. Orice activitate faceam, imi fugea gandul la formele curbe de la exterior si apoi la ciudatele forme drepte din interior. Desi Ral ma avertizase sa nu tin seama de arhitectura interioara, nu m-am putut abtine sa nu o privesc. Contrasta aproape total cu ceea ce vazusem eu in realitatea noastra. Pana seara tarziu s-a mentinut aceasta focalizare pe arhitectura scolii, dar in special pe formele drepte din interior.
In urmatoarea zi, am continuat regresia. Am ajuns in cele din urma in clasa de forma cubica. Albul era intr‑adevar special. Avea si ceva fosforescent... In foarte scurt timp, albul mi-a „invadat” si mentalul. Atunci am simtit o stabilitate speciala. Parca aveam mintea prinsa intr-un spatiu clar delimitat. Simteam un calm rece, iar atentia imi parea mult marita.
- In timpul calibrarilor circuitelor subtile, ti s-a facut o mica interventie la nivel mental, imi spuse Ral.
- Aceasta e cauza acestei senzatii?
- Da. Dar nu va tine mult. Insa poti avea constant aceasta stare dupa ani de meditatie.
- Imi place acest calm, aceasta stabilitate. Imi da o senzatie deosebita.
- Spune-mi ce percepi acum?
In mijlocul camerei am observat o sfera argintie, apoi am vazut mai multe strafulgerari in interiorul ei. Am observat in acele strafulgerari toate culorile. Am mai perceput un fel de benzi argintii care apareau sporadic in incapere. Dupa care au disparut si in locul lor albul imaculat si-a reluat locul. I-am spus lui Ral despre toate acestea.
- Este buna perceptia. Mergem mai departe cu transmisia.
- Spuneai ca vrei sa-mi dai mai multe amanunte despre scolile atlante.
- In primul rand vreau sa-ti elimini suspiciunea referitor la interventiile preotilor-maestri asupra corpurilor subtile ale elevilor atlanti. Acum esti influentat si de imaginea actualilor preoti si fara sa realizezi, faci un transfer de informatie. In Atlantida, preotii-maestri erau cei mai evoluati dintre atlanti. Ei prezentau si cele mai deschise minti. Nici vorba sa-i compari cu cei de acum. Erau mai degraba echivalentul academicienilor vostri de acum, doar ca erau academicieni ai spiritualitatii. Majoritatea preotilor de acum, indiferent de confesiune, aduc o jignire termenului de preot. De aceea ti-am transmis termenul de maestru-preot. In vremea Atlantidei, maestrul-preot demonstra ca merita acest statut. In zilele voastre sunt extrem de putini cei care merita cat de cat titlul de preot. Existau foarte multe probe si examene care trebuiau trecute. Preotii-maestri atlanti erau cei mai echilibrati, cei mai puternici, cei mai modesti, cei mai iubitori si cei mai disciplinati dintre atlanti. Toate calitatile lor erau verificate prin teste dure. Pregatirea lor dura multi ani, chiar toata viata.
Ei nu impuneau aceste schimbari ale traseului evolutiv al elevilor, ci informau parintii despre toate spectrele evolutive pe care elevii le puteau experimenta. Foarte putini parinti nu tineau cont de recomandarile preotului-maestru.
- Am inteles. Ce faceau efectiv in aceasta scoala? Care erau materiile lor de studiu?
- Sunt cateva similitudini cu programele scolare din prezent. La fel ca si acum, printre primele materii studiate erau literatura, arta, matematica si stiintele naturii. Copiii atlanti mai studiau despre aspecte ce tin de energetica si armonie universala. Tot acum erau initiati si in primele legi universale.
- Materiile erau tot atat de greoaie si de incarcate ca acum?
- Se poate spune ca gradul de dificultate era mult mai ridicat ca acum deoarece mentalul copiilor atlanti era mult mai disciplinat, temerile de orice fel erau aproape inexistente, iar energetica corpurilor subtile era mult mai dezvoltata. Pedagogia era si ea mult mai bine pusa la punct. Tehnicile de predare si de stimulare erau si ele mult mai performante decat cele de acum si nu se bazau pe atribute dualiste. Maestri-invatatori atlanti stiau foarte bine cum sa lucreze cu fenomenele de atractie-respingere care apareau in psiho-mentalul elevilor. Invatatorii-maestrii erau socotiti ca fiind a doua casta respectata, dupa cea a preotilor-maestri. Ei erau socotiti la acelasi nivel cu casta artistilor.
- Iarasi imi apar in mental formele geometrice, dar acum le pot controla. Parca le pot tine deoparte. Ce rol are aceasta arhitectura ciudata?
- Este vorba de o alternanta dintre echilibru si miscare. Matematica aplicata, si in special geometria sacra, atinsese un nivel extrem de ridicat in vremea Atlantidei de acum 90.000 de ani. Aceste informatii erau aplicate in toate domeniile de activitate. La arhitectura acestei scoli se foloseau in special unghiurile de 15, 30, 45, 60 si 90 de grade pentru echilibru si cele de 18, 36, 72 si 108 grade pentru dinamica. Toate aceste unghiuri erau dispuse tridimensional, in anumite secvente. Nu degeaba ai fost atras de aceste geometrii aseara. Exista o corespondenta de vibratie.
- Triunghiul echilateral, patratul, formele-stea, dar si alte forme regulate au aceste unghiuri. Eu am fost atras de sirul lui Fibonnacci si tu stii prea bine de ce. Din el se deduce „sectiunea de aur” si numarul de aur (Phi - 1,6180339887...). Triunghiul de aur, care are laturile corespondente cu acest numar, are unghiurile de mai sus.
- Atlantii ajunsesera sa lucreze extrem de eficient cu geometria pe care voi o numiti sacra. Exista foarte multe variabile de constructii folosind multiplii din aceste unghiuri. Si, dupa cum ai remarcat, arhitectura interioara folosea o geometrie spatiala foarte bine elaborata. Ea avea rolul ei, actiona in special asupra fluxurilor informationale „de fundal” din mentalul elevilor. In functie de materiile studiate, puteau activa sau puteau echilibra energetica subtila aferenta. Si nu este vorba doar de geometrie sacra ci si de acustica sacra, distributie sacra, cromatica sacra etc.
- Si iluminarea mi s-a parut interesanta. Din lateral... si nu parea sa deranjeze. Dar acele neoane speciale aveau diferite forme si nu erau asezate simetric, desi iluminarea parea sa fie foarte buna.
- Aici e vorba mai mult despre decodificarea unui limbaj simbolic.
Lumina a fost si este asociata cu evolutia spirituala, cunoasterea, si chiar divinitatea. Atlantii nu le mai percepeau ca venind de „deasupra”, din „cer”, de aceea iluminarea era mai eficienta daca se realiza din lateral. Cu adevarat lumina divinitatii rasarise printre multi dintre ei... La vremea cand au facut aceste scoli, atlantii aveau deja mai multe mii de ani de experiente ale influentelor subtile legate de forma, culoare, lumina, sunet, precum si de combinatiile dintre ele. Nu este vorba doar de teorie. Aveau, dupa cum ti-am spus, mii de ani de experienta. Sunt enorm de multe de spus despre toate acestea insa nu este momentul si nici nu ai o foarte buna receptie fata de aceste aspecte.
Legat de scolile atlante, trebuie sa-ti mai spun ca nu se avea in vedere doar dezvoltarea din punct de vedere mental.
Un rol si mai important il avea experienta. Fara a avea vibratia care sa sustina informatia, nu exista nici motivatie, nici intelegere corecta. Nici macar interventiile preotilor-maestri asupra energeticii subtile nu putea suplini experienta directa.
Scolile atlantilor erau astfel concepute incat sa fie percepute atat ca parcuri de distractii cat si ca incitante aventuri in necunoscut.
- Ce program aveau? Cate ore stateau la scoala?
- In acea vreme nu se folosea timpul asa ca acum. Existau diferite cicluri. De exemplu, scoala era conceputa in perioade de 10 zile. Elevii primari stateau o perioada de 10 zile cu parintii si apoi o alta perioada la scoala. De la jumatatea primului ciclu scolar, deci de la 9 ani, locuiau numai la scoala. In internatele lor, elevii dispuneau de tot confortul necesar. Nu exista niciun fel de obligatie sau restrictie. Avand un mental bine disciplinat, elevii atlanti nu aveau apucaturile vicioase ale multor elevi din zilele de acum. Cat priveste programul, el era foarte variabil. Se evitau programele monotone. Invatatorii-maestrii concepeau configuratia timpilor de studiu si de dezbatere astfel incat sa determine maximum de randament. Existau insa anumite acordari energetice. Programul era astfel conceput incat jumatate dintr-o clasa de zece elevi sa prezinte bioritmurile interne in opozitie cu cealalta jumatate. Se aveau in vedere si aspectele vibrationale elementale.
- Nu apareau „frictiuni” in timpul dezbaterilor?
- Nu erau dezbateri in sensul inteles de voi. Erau de fapt un fel de constructii sau de compuneri pe diverse teme. Toti participau cu ceva la compunere. In scolile lor nu se preda. Elevii accesau informatia in timpul liber, iar la scoala se „configura” informatia si i se dadea caracterul de aplicabilitate.
- Dupa ce terminau aceasta prima treapta, urma liceul? Aveau examene de final?
- Nu existau examene finale. Examene aveau totusi loc in fiecare zi de scoala. Maestrii-invatatori alcatuiau in timp un profil complet al elevului. Aceasta etapa scolara nu avea doar rolul de-a pregati elevul pentru o oarecare cultura generala, ci si de a definitiva ansamblul de vectori energo-informationali, deci toate tendintele, toate talentele, deprinderile, toate impulsurile launtrice erau scoase la suprafata. Preotii-maestri primeau rapoarte regulate despre evolutiile elevilor si chiar asistau in anumite perioade la programele elevilor. Aici rolul lor era mai putin important decat la „gradinite”. Ei interveneau doar daca vreun elev demonstra calitati de preot. Mai putin de un procent aveau aceste calitati. Preotii-maestri ajutau la intocmirea „hartilor” subtile ale elevilor datorita capacitatilor lor foarte mari de perceptie.
- Liceul atlant cat dura?
- De la 12 la 17 ani. Spre deosebire de scolile primare, care aveau un caracter general, liceele atlante erau specializate pe categorii. Existau licee de arta, de stiinte, de tehnologii etc.
- Daca nu exista intre ei o diferentiere „dualista”, cum se faceau selectiile la licee? Nu alegeau toti varianta cea mai convenabila? Poate ca unele licee nu erau agreate, iar la altele ar fi fost mare aglomeratie.
- Privesti din perspectiva actuala si este de inteles. Acum, putini elevi, dar mai ales parinti, tin cont de ceea ce simt ca li se potriveste. Foarte multi aleg scolile prin prisma reactiei la ceea ce percep din exterior. Mare greseala fac! Pun in prim plan aspectul social si material al profesiei, ceea ce este complet gresit. Nu exteriorul trebuie sa dicteze, ci interiorul. Exteriorul poate doar modela, nu este un factor cauzal, ci unul de observare al efectelor. Diferenta fata de Atlantida era uriasa. Atunci fiecare clasa era respectata, chiar daca preotii erau cei mai bine vazuti. Dar ei erau si cei mai drastic pregatiti. In Atlantida acelor vremuri nu exista admitere la licee. Fiecare elev alegea liceul dorit.
- Mi se pare cam neobisnuit.
- Iti inteleg nedumerirea. Nu existau licee pline sau goale. Deoarece societatea atlanta intrase de-a binelea intr-o etapa de evolutie pozitiva, de dupa marele razboi, legile universale erau respectate de aproape toata societatea atlanta. Prin urmare, bratul subtil al divinitatii isi punea amprenta asupra evolutiei structurii sociale. In acest caz, armonia si echilibrul sunt foarte clar de observat. Preotii-maestri au descoperit anumite mecanisme sociale atunci cand aceste legi sunt respectate si s-a observat ca divinitatea actiona in cadrul unor mecanisme sociale prin entitatile care veneau la intrupare, dar actiona mai ales prin anumite curente mentale si cauzale ale atlantilor. Toate acestea erau atat de complexe si de bine structurate incat nici macar marii maestrii nu intelegeau pe deplin mecanismul subtil. Au putut doar sa observe cum divinitatea actiona in mod optim. Au mai observat ca existau anumite tipare de dezvoltare dar si de intrupare. Dupa mai multe sute de ani de astfel de observatii au pus la punct ansamblul activitatii sociale. Nu existau fluctuatii majore decat in foarte putine cazuri. Situatia era de asa natura incat scolile erau astfel structurate incat sa respecte dinamica sociala de ansamblu. Exista o rezonanta intre numarul de elevi, tendintele lor si liceele specializate. De asemenea, nimeni nu alerga dupa o anumita meserie doar pentru ca era bine platita. Oricum, societatea atlanta a acelor vremuri depasise problemele materiale. Omul se simtea bine numai daca isi exprima valorile interioare si observa ca este pe fagasul evolutiv ascendent. Nimic altceva nu-l motiva.
- Vom merge si la un liceu atlant?
- Poate, candva. Deocamdata este riscant sa mergi acolo. Nu vreau sa te simti inferior, dar mai sunt niste etape de parcurs. Candva ai fost chiar cu mult peste aceste nivele dar s-au asternut multe milenii de ignoranta. Mai ai ceva munca...
- Presupun ca materiile se diversificau, se imparteau pe ramuri si deveneau tot mai complexe.
- Exact.
- Dupa liceu urma facultatea?
- Existau desigur si multe scoli superioare, echivalentul universitatilor din ziua de azi. Doar ca se alternau perioadele de studiu cu cele de practica efectiva. Jumatate, adica 10 zile studiau si cealalta jumatate practicau. Cei care alegeau profesii din domeniile tehnologice, studiau si practicau numai in cadrul unitatilor tehnologice, de productie si de cercetare.
- Adica nu existau facultati tehnice?
- Existau, dar numai in cadrul unitatilor. S-a observat in decursul vremurilor ca era cea mai buna metoda de a invata si deprinde informatiile aferente.
- Existau numai clase de 10 elevi?
- Clasele de 10 elevi erau numai in primul ciclu. La urmatorul ciclu, adica echivalentul liceului, existau clase de 7 elevi. Elevii alternau in grupe de cate 3 sau 5 clase, functie de specialitatea liceului, adica periodic se amestecau.
- De ce?
- Exista riscul aparitiei tendintelor egotice. Era o etapa foarte importanta din viata unui tanar. Energetica subtila interna si reglarile hormonale puteau determina schimbari ale personalitatii.
- Si totusi, competitivitatea are rolul sau in formarea tanarului.
- In societatea atlanta ego-ul nu-si mai avea rostul. Competitivitatea nu este neaparat o caracteristica a ego-ului. In societatea voastra treburile merg prost tocmai din cauza exacerbarii ego-ului si s-a facut corp comun, in mod fals, intre ego, personalitate si spiritul de competitivitate. Zamolxe ti-a spus de cateva ori sa faci diferenta dintre ego si individualitate.
- Stiu, individualitatea presupune recunoasterea propriei situatii fata de exterior. Totusi...
- Pare dificil numai la inceput. Diferenta este data de motivatie. Daca motivatia este exterioara atunci motorul vietii este dorinta si ego-ul. Daca motivatia este interioara atunci motorul este intentia si aspiratia. Dorinta inlantuie, aspiratia elibereaza! Aici e diferenta dintre omul nefericit si cel fericit. Primul este dominat de exterior, iar al doilea domina exteriorul.
- Daca erau mult mai dezvoltati decat noi si daca nu mai aveau probleme legate de materie, si daca erau sanatosi, ce anume ii motivau?
- Cea mai buna motivatie este aspiratia spre unirea cu divinitatea. Acest lucru presupune perfectiunea, puritatea, dezvoltarea pe toate planurile. Nu teama si ego-ul erau motivatia principala, cum sunt acum, ci aspiratia catre tot ceea ce inseamna sublim si perfect...........

Casta invatatorilor si a oamenilor de stiinta

Din informatiile primite de la Ral, am inteles ca era casta cea mai numeroasa din Atlantida, mai mult de o treime din populatia Atlantidei activand, intr-un fel sau altul, in invatamant si in domeniile variate ale stiintelor. Eram atras in mod special de aceasta casta. Am simtit ca nu de putine ori am fost implicat in activitatile ei. Ral mi-a confirmat:
- Intr-adevar, casta invatatorilor si a oamenilor de stiinta a constituit structura principala a noii societati atlante. Aceasta casta modela nu numai diferitele curente mentale, dar de multe ori era si cea care determina schimbari ale structurii societatii. Ai intuit bine, ai fost de cateva ori un reprezentant activ al acestei caste in perioada de glorie a Atlantidei.
- Am inteles din transmisiunile trecute ca in scolile atlante erau foarte putini elevi la un profesor; la clasele primare erau 10 elevi, apoi 7 sau chiar 5.
- Nu exista un profesor la 10, 7 sau 5 elevi, ci mai multi. Doar clasele erau formate astfel. Programele scolare erau altfel structurate decat in ziua de azi. Majoritatea atlantilor urmau diferite scoli. Foarte multi mergeau la cursuri toata viata. Era o delectare sa participi la astfel de cursuri.
- Daca nu s-ar da note si nu ar exista stresul aferent, presupun ca la fel ar fi si azi.
- Nu existau note in Atlantida, dupa cum ti-am mai spus, dar nu conditiile exterioare determina motivatia corecta, ci interiorul. Am mai discutat despre aceste aspecte. Elevii erau de timpuriu indrumati spre directia corecta. Pe de-o parte erau ajutati sa atinga echilibrul interior, iar pe de alta parte erau indrumati spre explorarea si realizarea potentialului lor cauzal.
- Cu ceva vreme in urma, Zamolxe mi-a spus ca acestea determina fericirea. Echilibrul interior si exprimarea potentialului creator ne dau fericirea. Si totusi e greu. E greu sa realizezi echilibrul interior si, la fel, ajungi cu greu sa iti poti exprima potentialul creator.
- Cat timp punctele de reper sunt in exterior, e greu.
- Tin minte cand Zamolxe spunea ca fiecare om ar trebui sa se lase coordonat de programul cauzal sau programul lui Dumnezeu.
- Ti-a spus si cum. Trebuiesc eliminate pas cu pas schemele psiho-mentale reactive. Eliminarea lor se face prin constientizare, iar apoi prin ruperea legaturilor cu exteriorul. Meditatia este primul pas. Restul vor veni de la sine. Degeaba incerc sa-ti transmit mai multe date, caci ori nu poti interpreta ceea ce-ti transmit, ori nu te ajuta. Refa-ti echilibrul interior si vei primi mai multe amanunte.
- Atlantii au fost mult mai avantajati decat noi in aceasta privinta. Ei erau ajutati si indrumati de timpuriu de maestrii-invatatori si de preoti.
- Iarasi cauti raspunsuri in exterior! Matricea voastra energo-informationala este mult mai puternica si mai complexa decat cea pe care o aveau atlantii. Inclusiv ADN‑ul este imbunatatit. Nici nu va imaginati potentialul pe care il aveti. Fiecare dintre voi este unic si special! Toate sunt asa cum trebuie sa fie! Nu uita ca atlantii au muncit enorm de mult pana sa ajunga la stadiul acesta. Voi veti trece mult mai repede prin etapele tranzitorii. Daca esti atent, vei sesiza unele semne in aceasta directie.
- Sunt ceva schimbari, dar ele vin tot pe fond reactiv. Tot exteriorul este cel care determina aceste schimbari.
- Este o parere eronata. Daca ai percepe intreg tabloul cauzal al dinamicii umane, ai putea vedea clar ca schimbarile vin din interior. Nu uita nicio clipa ca exteriorul este reflexia interiorului.
- Se vor forma si la noi castele existente in Atlantida?
- Deja le aveti. Ele sunt formate, dar deocamdata sunt imature pentru ca opereaza in special in spectrul dual. In curand, veti observa ca dualitatea nu va mai poate ajuta. Dualitatea functioneaza bine in zona stiintei si tehnologiei, dar in zona dinamicii umane dualitatea aduce limitarea, forma, separarea, iar acestea la randul lor aduc tensiunea si suferinta.
- In perioada de glorie a Atlantidei, singura motivatie a atlantilor era dezvoltarea propriului potentialul creator?
- Ce alta motivatie putea fi mai buna? Dezvoltarea propriului potential creator inseamna deschiderea spre Divinitate. Acesta este procesul de indumnezeire. Doar astfel omul poate gasi fericirea si doar astfel il poate gasi pe Dumnezeu. De fapt, cand omul este creator, Divinitatea se exprima prin el. Divinitatea se exprima in nenumarate feluri.
- Credeam ca prin iubire omul se apropie de Dumnezeu.
- Cine nu este creator nu poate iubi. Multi confunda iubirea cu afectivitatea. Iubirea si creativitatea merg mana in mana. Iubirea inseamna putere, cea mai mare putere intr-adevar, iar creatia inseamna putere in manifestare.
- Spuneai ca unii atlanti urmau diverse cursuri toata viata. Isi schimbau si meseriile asemenea locuintelor?
- Un atlant isi schimba de multe ori meseria in decursul vietii. Cei mai multi atlanti ajunsesera sa traiasca cateva sute de ani. Unii au reusit sa treaca de bariera de 1000 de ani. Este normal sa apara plictiseala daca explorezi doar o parte a potentialului creator. Din aceasta cauza cei mai multi atlanti isi schimbau atat meseriile cat si preocuparile.
- Acum cei mai multi ar prefera anumite meserii – de bancher, comerciant prosper, vedeta media, sportiv vedeta, medic, avocat, pilot sau multe altele. Atunci care erau meseriile cele mai cautate?
- Voi cautati aceste meserii in functie de castigul material si de satisfacerea ego-ului. In perioada de glorie, atlantii nu mai gaseau placere in exacerbarea ego-ului. Ego-ul nu se poate dezvolta decat intr-o mentalitate 3D. Dupa marele conflict, incepuse sa se dezvolte mentalitatea 4D. Aceasta exclude dualitatea si comparatiile de orice fel. Mentalitatea 4D este procesuala si multidimensionala, nu tine seama de parametri statici, ca in 3D. Nimeni nu era superior sau inferior.
- Unul era superior altuia la un anume capitol. Nu puteau fi toti la fel.
- Pui problema prin prisma mentalitatii 3D. Mentalitatea 4D este una spirituala si apare ca urmare a manifestarii programelor cauzale, a atingerii echilibrului interior si a exprimarii potentialului creator. Acesti termeni, superior si inferior, dispar in zona spirituala. Nimic nu este superior si nimic nu este inferior in sferele superioare ale constiintei. Mentalitatea 4D transcende atat spatialitatea cat si temporalitatea, prin urmare nimic nu este inferior si nimic nu este superior. Ceea ce la o prima vedere pare a fi inferior – in lumea 3D –, in lumea spirituala este superior, pentru ca legea evolutiei determina inferiorul sa devina superior prin prisma potentialitatii. De asemenea, ceea ce pare superior in lumea 3D, este „inferior” in lumea spirituala prin aceeasi potentialitate. „Inferior” este doar o parte a unui ciclu, iar „superior” este o alta parte a aceluiasi ciclu. Depinde de cum privesti lucrurile. Mentalitatea 4D este proiectia cauzalitatii. Mentalitatea 3D este reactiva, iar cea 4D este creativa. Mentalitatea 4D nu lucreaza cu diferente, capacitati, cantitati si alte asemenea.
Cauzalitatea nu lucreaza cu plus sau cu minus. Ea lucreaza prin cicluri. Mentalitatea 3D lucreaza cu simbolistica jos-sus, mic-mare, inferior-superior, putin-mult, slab-tare, iar mentalitatea 4D lucreaza cu ciclicitatea, transcendenta, unitatea, rezonanta, convergenta, sincronicitatea.
- Imi este cam greu sa inteleg mentalitatea 4D in evolutia sociala actuala.
- Este normal sa fie asa. Evolutia sociala de acum are la baza mentalitatea 3D. Foarte putine activitati de acum au o dinamica specifica unei mentalitati 4D.
- Unii invatatori predau la scoli primare, iar altii la scoli superioare. Cumva se facea o selectie. Altfel erau pregatiti. Fie ca vrei, fie ca nu vrei, cei care predau la scolile superioare erau cumva superiori in pregatire fata de cei care predau la scolile primare.
- S-ar putea sa crezi ca nu percepi bine ceea ce-ti transmit acum. Erau mai bine pregatiti invatatorii care supravegheau elevii de la scolile primare decat cei de la scolile asa-zis superioare.
- Chiar asa?
- Da, chiar asa. Perioada de la 5 la 12 ani este cea mai importanta din acest punct de vedere. Atunci erau puse in evidenta toate programele cauzale, toti vectorii energo-informationali trebuiau detectati. Nu degeaba maestrii-preoti urmareau foarte atent evolutia corpurilor subtile ale elevilor din clasele primare. Cand ai facut regresia in camera cubica de la scoala primara atlanta, ai fost intr-o camera cu aparatura extrem de sensibila si de complexa. Acolo, senzorii detectau structurile energetice ale corpurilor subtile. Chiar si multe aspecte ale primelor straturi ale zonelor cauzale erau detectate. Tu nu reuseai sa percepi decat calmul mental, dar in realitate, camera care tie ti se parea cubica avea in exterior forma unor sfere concentrice. Ai fost supus unor fluxuri energetice foarte fine precum si unor campuri sonice imperceptibile urechii umane.
- Nu mi-ati spus asta atunci. Am fost „citit”?
- Avand in vedere ca a fost doar o regresie a corpului astral, „citirea” nu a fost foarte exacta.
- Dar in corpul astral sunt proiectate toate corpurile.
- Dar si toate blocajele si tiparele mentale eronate sau defazate fata de realitate.
- Ma rog... Totusi, m-ar interesa mai mult despre cum pot fi aplicate anumite tehnici in timpurile noastre. Noi nu avem aparatura atlanta. Avem ceva encefalografe mai complexe, dar ele detecteaza doar curentii grosieri. Se folosesc in special in detectarea anumitor anomalii, nicidecum pentru „citirea” de dinamici energetice mentale sau cauzale.
- In decursul timpului, psihologii vostri au intocmit foarte multe metode si tehnici de interogare prin care se pot detecta anumite tendinte cauzale.
- Oricate intrebari i-ai pune unui copil, nu poti afla foarte multe din acest punct de vedere. Mai degraba ai reusi sa le insufli anumite tendinte.
- Nu este recomandat sa faci asa ceva. Asta ar presupune anihilarea programului cauzal, ceea ce este foarte grav. Foarte multi copii din ziua de azi patesc acest lucru. Majoritatea parintilor incearca sa-si manipuleze copiii catre diferite directii.
- Societatea noastra e diferita de societatea atlanta din acele vremuri. Unele meserii aduc bunastare, altele nu. Consider ca nu sunt bine venite comparatiile.
- Nu conteaza meseria pe care o faci atat timp cat iti aduce satisfactie. Nu exista domeniu in care sa nu poti fi creativ. Te sfatuiesc sa abordezi mai concret problema. Ai obiceiul de a devia subiectele spre zonele conexe. Este de inteles reactia ta, deoarece conexiunea cu noi iti „rascoleste” vibratiile din subconstient. Nu este un lucru rau sa intrebi despre cat mai multe aspecte, dar risti sa distorsionezi perceptia.
- Am observat si eu ca am parte de unele dificultati de perceptie. Voi cauta sa fiu cat mai la subiect. Legat de scolile atlante, cati invatatori erau?
- In medie unul la 3-4 elevi. Existau scoli in care erau mai multi invatatori la un elev. In centrele unde se pregateau maestrii-preoti, de exemplu.
- Existau grade sau alte asemenea distinctii intre ei? Spuneai ca invatatorii claselor primare erau chiar mai bine pregatiti decat altii.
- Invatatorii din clasele primare aveau o pregatire mai indelungata si mai diversificata. Trebuiau sa fie foarte bine pregatiti in diferite tehnici de dinamica mentala; erau de asemenea foarte bine pregatiti pentru a lucra cu tot spectrul energetic uman, dar cel mai dificil rol era acela de a reusi sa dinamizeze si sa motiveze elevii in perioada cat exista pericolul dezvoltarii primelor semne ale ego-ului. In perioada primara, elevii aveau multe elemente ale unei mentalitati 3D, iar motivatia si dinamica lor inca tinea de procesele de atractie-respingere, iar aceste procese sunt cele care determina dezvoltarea si exacerbarea ego-ului.
- Fenomenele de atractie-respingere sunt normale in lumea noastra. Ceva iti place, altceva iti displace. Am mai discutat despre aceste aspecte, insa teoria e una, iar practica e cu totul altceva.
- Corpul mental reactiv are la baza fenomenele de atractie si respingere. Acesta se dezvolta cu precadere in perioada 5-12 ani, de aceea invatatorii erau foarte bine pregatiti. Materiile de baza, precum arta, literatura, stiintele exacte sau energetica erau aspecte secundare. Ceea ce conta era dezvoltarea spiritului creator, a spiritului de munca in echipa, a setei de cunoastere, a dorintei de autocunoastere si autodezvoltare. Apoi invatatorii trebuiau sa conceapa compunerile tematice lucrand cu fenomenele de atractie-respingere astfel incat elevii sa fie, pe de-o parte, suficient motivati, iar pe de alta parte sa nu le permita dezvoltarea egotica. Era o sarcina dificila.
- E clar, e cu totul diferit de ceea ce se petrece in zilele noastre. As vrea sa-mi spui cu ce se ocupau invatatorii in timpul liber.
- Cu de toate. Calatoreau, experimentau diferite forme de arta, explorau toate zonele planetei, vizitau muzeele zonale, comunicau cu alti invatatori. De regula, acestea erau preocuparile tuturor atlantilor. Existau anumite locatii in orasele atlantilor unde casele preferate de invatatori aveau un design specific si o constructie speciala. Existau foarte multe stiluri de design ale caselor, iar invatatorii le preferau pe cele care se puteau modela atat in interior cat si in exterior. Spre deosebire de alte caste, invatatorii erau nevoiti sa stea cel putin doi ani intr-un singur oras, deoarece se formau puternice legaturi afective intre ei si elevi, iar separarea ar fi putut crea probleme. Desi oamenii de stiinta intrau si ei in aceasta casta, invatatorii aveau o nota distincta fata de acestia. Responsabilitatea lor era mai mare.
- Interesant. Mi-a placut ideea de-a te muta intr-o astfel de casa care se poate modela. Abia acum construim si noi case care se rotesc in functie de soare, dar sunt extrem de scumpe. Noi n-avem deocamdata nici roboti care sa le construiasca, nici hibrizi care sa le intretina. Referitor la preocuparile din timpul liber, existau spectacole?
- Bineinteles ca existau. Erau mult mai multe si mai diverse decat exista azi in orasele care sunt considerate culturale. Fie ca erau spectacole muzicale, de teatru sau tematice, ele erau mereu o sursa de incantare pentru atlanti.
- Cinematografele ce filme prezentau?
- Acestea disparusera inca din perioada de dinainte de marele razboi. Atlantii nu mai gaseau nicio atractie in filme. Ajunsesera sa traiasca ei insisi aventura, nu doreau sa priveasca aventuri imaginate de altii. Nu mai simteau nicio atractie pentru cinematografie.
- Televiziune exista?
- Disparuse si televiziunea. Ma refer la televiziunea care exista in momentul de fata la voi. Pentru vizionarea de imagini de orice fel, in fiecare casa exista o camera speciala de proiectii. Destul de rar atlantii accesau imagini. De obicei, selectau din baza de date centrala zonele pe care urmau sa le viziteze, ori diferitele lucrari de arta din alte zone, concepte de design sau alte asemenea.
- Spuneai ca turismul era una din preocuparile de baza ale atlantilor. Cred ca era normal acest lucru cata vreme aveai vila gratis si mult timp liber. Ce zone preferau? Acum tropicele sunt la mare cautare.
- Atunci erau statiunile de observatie de pe Mercur. Spectacolele eruptiilor solare sunt grandioase. Nu se pot exprima in cuvinte. Ruinele civilizatiei de pe Venus erau o alta atractie, insa conditiile speciale de acolo erau un inconvenient. Dar si Luna si Marte erau atractive. Cat priveste Geea, mult mai atractive decat statiunile de la tropice erau locatiile subacvatice din zonele polare sau vizitele in geodele uriase de cristal din interiorul scoartei terestre.
- Alte planete nu vizitau? Neptun si Saturn imi par fantastice.
- Navele atlantilor nu erau chiar atat de performante ca ale altor civilizatii. In spatiu, propulsia navelor lor se baza pe folosirea campurilor planetare in combinatie cu tehnologii care folosesc jeturi de particule. Navele de agrement nu puteau mentine o zecime din viteza luminii decat o perioada scurta. Doar anumite prototipuri experimentale puteau atinge jumatate din viteza luminii. Erau sateliti in tot sistemul solar, dar in circuitul turistic intrau doar Luna, Mercur, Marte si o mica zona a planetei Venus.
- Spuneai ca au reusit sa descopere salturile stelare.
- Este vorba de o alta tehnologie. In apropierea astrelor sunt zone in care fortele gravitationale alaturi de anumite linii de forta ale campurilor electromagnetice si cele ale fortelor de atractie dintre stelele apropiate creeaza diferite vortexuri. Acestea sunt asemenea gaurilor de vierme din teoriile voastre. In mod normal, navele propulsoare se deplaseaza in spatiu, dar in aceste vortexuri spatiul prezinta „curburi”. Cu ajutorul acestei tehnologii te puteai deplasa doar intre astrele apropiate. Atlantii au spionat mult timp intrarile si iesirile din sistem ale navelor altor civilizatii si pana la urma au reusit sa descopere cum se controleaza parametrii unui astfel de vortex.
- Oricum, imi pare fascinant sa poti petrece cateva zile si pe orbita terestra, daramite sa mergi pe Luna, Mercur, Marte sau Venus. Spuneai ca in casta aceasta mai intra si comunitatea oamenilor de stiinta. Ce poti sa-mi spui despre activitatile de baza ale acestei caste?
- Ca si acum, oamenii de stiinta atlanti erau impartiti pe mai multe domenii. Centrele de cercetare erau cele mai numeroase. Erau studiate toate domeniile.
- Cine avea acces la datele lor?
- Toata lumea. Nu existau decat foarte putine restrictii. Nimeni nu facea un rau voit. Toti stiau ca raul facut se va intoarce in scurt timp.
- Presupun ca armatele se desfiintasera din moment ce exista doar statul planetar.
- Intr-adevar, nu mai existau armate. A ramas un sistem politienesc, dar rolul lor era mai mult de a coordona fluxurile de oameni si de a observa si controla traficul, decat de a mentine ordinea. Nu mai existau conflicte intre atlanti.
- Nu au existat forte care s-au opus? Nu s-au gasit „motive” pentru a mentine armatele?
- Bineinteles ca la inceput foarte multi s-au opus si chiar au incercat sa justifice necesitatea mentinerii armatelor prin regizarea unor situatii conflictuale, dar legile universale incepusera sa functioneze mult mai puternic in noile conditii vibrationale si, in foarte scurt timp, cei care incercau sa initieze astfel de actiuni au fost repede sanctionati de karma si au disparut din planul fizic.
- Cum adica?
- Simplu. Raul facut se intorcea foarte rapid. Corpul lor fizic suferea mutatii genetice cumplite si se activau foarte multe forme de cancer. La fel se va petrece si in viitorul apropiat pe planeta. Cei care mai fac rau celorlalti, fie ca este un rau evident, fie ca este unul subtil, vor avea parte, intr-un timp foarte scurt, de efectul de „bumerang” al actiunilor lor.
- Despre sistemul de sanatate ce poti sa-mi spui?
- Atlantii se hraneau sanatos, nu exista sedentarism, stresul negativ era ca si inexistent. Toti atlantii aveau o grija deosebita pentru echilibrul energetic interior. Prin urmare, bolile erau ca si inexistente. Existau si unitati medicale, in special in preajma centrelor de cercetare. Acolo, anumite experiente puteau cateodata degenera si exista riscul unor vatamari corporale. Mai existau asemenea centre medicale si in preajma unitatilor de productie si in unele zone miniere. Nu exista sistemul aberant de la voi. Este incredibil cate resurse foloseste acest sistem. Pe de-o parte faceti eforturi sa va imbolnaviti, iar pe de alta parte faceti alte eforturi ca sa va reparati. Este tragi-comic.
- Cum se distribuiau alimentele? Erau si ele gratuite?
- Ti-am spus ca sistemul financiar, asa cum il cunoasteti voi, disparuse. Inclusiv alimentele erau gratuite. Foarte putini atlanti se ocupau de agricultura. Ei supravegheau unitatile automate si hibrizii. Alimentele erau distribuite prin mici retele zonale. Oamenii veneau si alegeau ceea ce doreau.
- Un fel de bufet suedez?
- E buna comparatia.
- Erau si gata preparate? Sau le preparau acasa?
- Foarte rar atlantii mancau acasa. Consumau alimentele in aceste centre de distributie. Si nici nu gateau alimentele. Atlantii devenisera naturisti, consumau toate alimentele in stare naturala. Majoritatea dintre ei devenisera naturisti inca de dinaintea marelui razboi. Pe ei ii preocupa hrana subtila, nu cea fizica. Prin preparare alimentele devin denaturate si apar interferente cu corpul energetic.
- Dar alimentele naturale dezvolta culturi de bacterii. Este un fapt demonstrat stiintific.
- Bacteriile din alimente nu interfereaza cu organismul uman decat in anumite conditii. Bacteriile ataca doar ceea ce este in afara viului. Cand preparati alimentele, enzimele se distrug si devin inerte, moarte. Materia moarta intra apoi intr-un proces de „descompunere informationala” si doar atunci intervin bacteriile. Bacteriile sunt de mare folos lumii viului. Ele ajuta la procesele de descompunere ale materiei moarte. Sunt legi naturale care intra in functiune. Cand consumati alimente denaturate, ele au intrat deja in procesul natural de descompunere si atunci este normal sa intre in scena si bacteriile. Organismul uman are nevoie de proteine dar si de minerale, iar acestea sunt continute inclusiv de materia moarta, insa in procesul de asimilare interfereaza si bacteriile, si atunci este normal sa apara tot felul de dezechilibre. Altminteri bacteriile nu ataca organismul. Multe organizatii medicale stiu foarte bine acest lucru.
- Dar apar tot felul de boli si la animalele erbivore.
- Nu incerca sa justifici alimentatia denaturata. Erbivorele nu se imbolnavesc decat daca sunt vatamate fizic ori sunt extrem de slabite, sau daca populatia creste mai mult decat permite ecosistemul.
- Exista un sistem centralizat de evidenta a persoanelor care lucrau?
- Da, exista. Era normal sa existe o astfel de evidenta.
- Spuneai ca a disparut sistemul financiar asa cum il cunoastem noi acum. Cum se motiva activitatea din anumite sectoare de activitate?
- Exista un sistem de dinamizare a proceselor de productie si de initiere a unor experimente noi. Acest sistem de dinamizare aparuse chiar inainte de marele razboi. Daca aveai o idee, puteai obtine de la autoritati suport material si logistic pentru a o pune in aplicare. De cele mai multe ori existau grupuri de oameni care imbratisau aceeasi idee si incepeau astfel munca in echipa. De cele mai multe ori, astfel de activitati erau in casta oamenilor de stiinta si a lucratorilor specializati.
- Pai idei are tot omul.
- Chiar si cea mai banala idee era sustinuta.
- Daca nu erau bani, atunci de unde atatea resurse materiale? Ma refer la mijloacele fixe, adica utilaje, masini, spatii, aparatura de tot felul etc.
- Gandesti conform mentalitatii 3D. Nimeni nu isi irosea libertatea pe idei specifice gandirii 3D.
- Cei care se adunau si munceau pentru o lucrare sau un anumit proiect, aveau doar satisfactia ca au realizat ceva?
- Era cea mai mare satisfactie posibila. Nu munceau pentru foloase materiale, caci oricum aveau tot ceea ce‑si puteau dori, ci doar pentru a-si valorifica potentialul creator. Totusi, cand foloseai din timpul tau pentru a ajuta comunitatea, erai avantajat in anumite aspecte.
- Imi poti da niste exemple?
- Exista un sistem de punctaj. In functie de aportul adus la bunastarea si dezvoltarea comunitatii, erai recompensat cu unele privilegii. De exemplu, erai avantajat la unele excursii. Cele efectuate in zona planetei Mercur si in geodele uriase de cristal din scoarta terestra erau de departe cele mai fascinante, dar si cele care foloseau cele mai multe resurse si energii.
- Cine controla unitatile de cercetare sau pe cele de productie? Daca nu existau proprietari, cum se asigura ordinea si bunul mers al lucrurilor?
- Ordinea si bunul mers? Acestea sunt ale interiorului. Ordinea si bunul mers din exterior sunt reflexia ordinii si bunului mers din interior.
- Aveau un program fix?
- Nu exista un astfel de program. Puteau lucra zeci de ore si apoi puteau lipsi saptamani. De regula se coordonau foarte bine la munca in echipa. In aceste echipe se legau prietenii de-o viata, si chiar dincolo de ea.
- Ral, aproape ca-mi vine „rau” de atat de mult bine. Scuza-mi vorba, dar chiar nu exista suferinta? A, uitasem, suferinta era preluata de hibrizi...
- Era putina suferinta in Atlantida. Da, hibrizii preluasera cele mai multe din descarcarile energetice subtile, insa erau si suferinte care nu puteau fi transferate. De regula, existau doar doua feluri de suferinta. De una aveau parte tinerii, cand o anumita dragoste nu era impartasita de persoana cealalta. De cea de-a doua suferinta aveau parte atlantii care erau in impas atunci cand atingeau un anume punct al evolutiei si trebuiau sa initieze alte planuri ale cunoasterii.
- Adica un fel de plictiseala de viata si de mult bine?
- Nu e vorba de plictiseala de viata buna, ci de atingerea unui anumit „punct mort” al dinamicii interioare. Cand atingea acest stadiu, atlantul nu mai gasea motivatia de a continua nici meseria si nici modul de viata. El nu-si dadea seama ca este in impas, dar maestrul-preot detecta problema si il ajuta sa treaca, coordonandu-l in a-si gasi alte ocupatii. Cei care ajungeau in acest impas aveau un corp cauzal mai putin dezvoltat.
- Existau in casta oamenilor de stiinta si bresle ale diferitelor domenii? De exemplu, breasla fizicienilor, chimistilor, matematicienilor etc?
- Bineinteles ca existau. Fizica, chimia, energetica si multe alte domenii erau cu mult mai dezvoltate si diversificate decat in ziua de azi. In decursul celor 20.000 de ani de pace si progres aceste domenii atinsesera culmea dezvoltarii. Toate cele ce s-au descoperit acum pe planeta, in aceste domenii, atlantii le descoperisera cu mult inainte de marele razboi.
- I-am depasit in ego.
- Nici macar in ego. Inainte de marele razboi, ego-ul atlant atinsese culmi nepermise. Nu exista niciun domeniu in care civilizatia actuala sa o fi depasit pe cea atlanta. Poate doar in moda vestimentara. Se pare ca este ceva mai diversificata acum. In rest, sunteti cu mult in urma lor.
- Spuneai ca ii vom ajunge si chiar depasi. Ai mai spus ca ADN-ul nostru este superior si ca potentialul nostru este mult mai mare decat al atlantilor.
- Da, asa va fi. Mai sunt multi pasi de facut, dar dupa o vreme veti ajunge la stadiul atins atunci si il veti depasi. Si nu mai vorbi de atlanti ca si cum ar fi fost o alta civilizatie. Foarte multi dintre voi ati mai trait acele vremuri.
- Care era populatia Atlantidei acelor vremuri?
- Avem motive sa nu-ti raspundem deocamdata la aceasta intrebare.
- De ce?
- Unele informatii inca trebuiesc tinute ascunse.
- Dar poti sa-mi spui despre populatiile semi-salbatice din celelalte zone ale Pamantului?
- Cu ce te-ar ajuta aceste informatii?
- S-ar putea folosi altii de aceste informatii in sens negativ? Nu vad cum.
- Nu este vorba de asa ceva, ci de faptul ca s-ar putea interpreta gresit anumite date. Dupa ce vei face regresia speciala cu Zamolxe s-ar putea sa obtii amanunte legate de ceea ce ai cerut.
- Macar imi poti spune daca au fost mai multi sau mai putini decat suntem acum?
- Vei primi unele raspunsuri peste putina vreme.
- Spuneai ca de sociologie, psihologie si chiar politica se ocupau maestrii-preoti.
- Sociologia si psihologia erau atat domeniul castei invatatorilor si a oamenilor de stiinta, cat si domeniul castei preotilor. De politica se ocupau doar preotii-maestri.
- In istoria noastra, cand s-au ocupat preotii de politica au iesit forme aberante de oranduire. Nici nu vreau sa amintesc de „Inchizitie”. Ba chiar si in zilele noastre, ce-i drept in alte zone geografice, preotii care detin puterea politica au instaurat un regim extrem de restrictiv, bazat doar pe scrierile religioase. Ce politica faceau preotii atlanti?
- Politica atlanta constituia un domeniu deosebit de complex si era tratat cu foarte mare atentie. Nu de putine ori, erau consultati chiar si pleiadienii si fiintele spirituale. Politica atlanta presupunea intocmirea de planuri si strategii cu privire la dinamica de ansamblu a societatii. Era vorba de realizarea unei dinamici armonioase intre toate segmentele sociale. Politica atlanta era mult mai complexa decat cea de acum. Trebuie sa ai in vedere faptul ca disparuse vederile de „stanga” si de „dreapta”. Ele isi au rolul numai in societatile bazate pe mentalitatea 3D.
- Saracia si conditiile sociale determina mentalitatea pe care unii o numesc 3D.
- Iarasi privesti in exterior. Chiar daca societatea este bogata, mentalitatea 3D te va face sa fii un sarac cu contul mare. Cat timp lucrezi cu parametrii 3D, chiar daca esti foarte bogat, esti supus spectrului saraciei, fiindca amandoua sunt parte a aceluiasi ciclu dinamic.
- Politica Atlantidei se baza pe legi?
- Foarte putine legi, dintre cele pe care le intelegeti voi, mai ramasesera in Atlantida. Preotii-maestri intocmeau anumite strategii de dezvoltare si dinamica sociala, iar acestea erau foarte atent analizate de catre toate castele societatii. Ele aveau rolul de legi, dar nu aveau un atribut restrictiv, ci doar de reglaj."
remerra