duminică, 29 noiembrie 2020

Puterea lui Cinci ~ Anul nou dacic




17:49 (acum 13 minute)

29-30 Noiembrie 
“Anul Nou Dacic”- La mulți ani!


Dragii mei, dacă ieri am serbat “Ziua Sfinxului”, în noaptea asta avem “Revelionul dacilor”, trecerea în “Noul An”. Odată cu Idrea (Decebrie) avem sfârșitul anului agricol și începutul Iernii, a altui TIMP.
Pentru cei care poartă în aceste corpuri materiale sufletele dacilor din trecut, vă spun un vechi cuvânt din limba dacilor: "NIASCHARIAN!" Adică: "Să renaştem!"

În această perioadă friguroasă de iarnă, Steaua Sirius, "Marele Lup Alb", prieten și slujitor al lui Zamolxe, apare exact la mijlocul nopții. Aceasta înseamnă că, dacă cerul este clar, puteți privi spre sud și o puteți vedea pe Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cer, strălucind pe planeta noastră și anunțând venirea „Anului Nou”.

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, dacii serbau trecerea în Noul An. 
Credinţele populare numesc noaptea de 29-30 noiembrie Undrea, Indrea, Andreiul de iarnă sau Sărbătoarea Lupului. 
Indrea marchează trecerea de la vară la iarnă, de la lumină la întuneric, iar ritualurile prezente la civilizaţia geto-dacă indica posibilitatea ca această noapte să fi reprezentat şi celebrarea Anului Nou Dacic, corespunzând cu Dionisiacele câmpeneşti şi fermentarea vinului la populaţia tracă, precum şi cu sărbătoarea Brumalia, din Imperiul Roman. 
Atunci, credeau strămoșii noștri, lumea se sfârșea/murea, dar și reîncepea/ renăștea, lume însemnând tot ce se petrecea sub soare în timpul unui an.

Calendarul pastoral al oierilor daci este împărțit în două anotimpuri:
- Iarna (Decembrie – Undrea sau Indrea) patronată de Sâmedru, reprezentare mitică ce desfrunzește codrul, și
- Vara (Aprilie – Prier) patronată de fratele acestuia, Sângiorz, care înfrunzește codrul. Prier vine de la primăvară, deoarece în această lună, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi.

Anul Nou Dacic se suprapune peste sărbătorile închinate LUPULUI și care poartă numele de "Filipii de Toamnă". Această vietate, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate, a fost personificată şi aleasă totem de către strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii. 
Ca luptători împotriva duşmanilor, ei doreau să semene şi să se comporte ca divinitatea lup, pe care o invocau în luptă (vezi stindardul dacic) şi în alte împrejurări.

Asemănător Revelionului, în noaptea de Sântandrei abundau practicile magice de aflare a ursitei. Fata de măritat prepara o turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, numită Turtucă de Andrei, o cocea pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă pentru potolirea setei urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Unele fete, când soseau acasă de la Păzitul Usturoiului, puneau într-un cocoloş de aluat câte un căţel de usturoi. După cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau apoi pronosticurile matrimoniale.

Vizionează clipul SPIRITUL LUPILOR (activează sunetul):

În noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei bătrânii noroceau anul, adică observau cu atenţie cerul înstelat pentru a face previziuni meteorologice. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta după numărul seminţelor răsărite rodnicia ogoarelor în noul an este încă viu în satele româneşti. Acum se tăiau crenguţe de la diferiţi pomi fructiferi şi se puneau în apă la temperatura camerei pentru a aprecia, după cum înverzeau şi înfloreau, rodul pomilor din livezi. Crenguţele înflorite erau folosite apoi de copii, ca sorcovă, la Anul Nou.

Lupul, ca oricare altă divinitate, poate ajuta şi pedepsi credincioşii. Se spune că numai el vede şi sfâşie dracii la Bobotează, că sperie sau alungă bolile copiilor. În Platforma Luncani, în imediata apropiere a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, primul alăptat al copilului se făcea printr-un aparat confecţionat dintr-o falcă şi o piele de lup, numit gură de lup. Pe arii relativ extinse copiii grav bolnavi, după ce erau supuşi unor practici magice, erau numiţi Lupu, vietate de care să se sperie moartea.

În concluzie, părinţii Bisericii creştine dorind să înlăture din conştinţa credincioşilor vechile tradiţii păgâne, au suprapus ziua de praznic a Sfântului Andrei peste o sărbătoare mult mai veche, geto-dacă, legată de cultul lupului. Populaţia a asimilat sfântul creştin, propovăduitorul creştinismului în ţinuturile de la Dunărea de Jos, dar i-au pus în spate şi unele din atribuţiile zeului uzurpat. Numit în calendarul popular Sf. Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andreiu de Iarnă, acesta devine în calendarul popular patron al lupilor, un sfânt-moş care moare şi renaşte în perioada de celebrare a Anul Nou dacic, precum Moş Crăciun la Anul Nou contemporan şi Baba Dochia la Anul Nou agrar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu