duminică, 9 august 2015

Strabunii nostrii parinti


Mărturia unui General DGIA

NOI INFORMAŢII CLASIFICATE IES LA LUMINĂ!
DESCOPERIREA DIN BUCEGI 
ŞI MĂRTURIA UNUI GENERAL DIN CADRUL DGIA


 

___Doi ani de zile m-am rugat de o gramada de oameni, ma refer la ofiteri superiori 
din cadrul serviciilor noastre secrete, sa imi spuna ce s-a intamplat in realitate
 in anul 2011: elicopterele israeliene au luat foc in muntii Bucegi. Nimeni nu vroia sa
 scoata niciun sunet si era un subiect tabu, intr-un final, in vara anului 2013, aflat tot
 in zona Bucegi, am stabilit o intalnire cu unul dintre generalii din cadrul DGIA-ului.
 Intalnirea a durat cam trei ore si amandoi am urcat foarte sus pe munte, fara 
telefoane mobile la noi de teama sa nu ne intercepteze cineva, si efectiv 
“ne-am ascuns” intr-o coliba de lemne folosita in anumite scopuri.

___Sambata, ora 11:47, am primit un mesaj: “Poti sa le spui tot ce s-a intamplat…”.
 In fata bunului Dumnezeu ma leg cu juramant ca nu am adaugat nimic de la
 mine, nu am modificat niciun cuvant, si va spun ce mi s-a povestit timp de 
aproape trei ore.

___”Noi am fost anuntati de misiunea lor in tara noastra in urma cu trei saptamani
 de zile si-n prima instanta au spus ca exercitile militare se vor desfasura in
 zona Eforie  pentru ca litoralul nostru seamana foarte multe cu al lor si zona 
de unde ataca Fasia Gaza si Libanul. Cu trei zile inainte de misiune am fost 
anuntati ca s-a anulat misiunea “Albastra” si vor merge catre o zona muntoasa
 din Romania, pentru a simula un atac de pe inaltimile Golanului”.

___”In dimineata zilei respective am fost la birou la ora 04:00 pentru a pune 
la punct tot planul de bataie si sa stabilim ce urmeaza de facut in ziua respectiva.
 Cateva ore mai tarziu am fost anuntati ca se pregatesc sa aterizeze in 
Romania si in corpore ne-am prezentat la aeroport. A sosit primul avion militar
 si de la bun inceput ne-am dat seama ca ceva nu este in regula: se deschide
 trapa si imediat ofiterii lor au inceput sa gesticuleze la modul “descarcam noi 
si nu se apropie nimeni”. Soldatii romani au asigurat perimetrul, grupul 
nostru de ofiteri a ramas in sala de asteptare, in timp ce ei descarcau niste 
cutii imense de lemn invelite cu doua randuri de prelata militara de culoare verde.

___Soseste unul dintre generalii lor si ne transmite ca in cutii se afla
 un anumit gen de aparatura ultraperformanta pe care doar ei stiu sa o 
foloseasca. Ne-a rugat ca imediat sa formam un culoar rutier pe zona
 Bucuresti-Ploiesti-Azuga-Predeal-Sinaia si sa avem grija sa nu existe
 complicatii pe drum. Imediat am dat dispozitii in acest sens si am stabilit,
 fara sa stie ei, doua puncte de control in zonele
 
___Au incarcat totul foarte rapid si convoiul a plecat cu masina a Politiei Militare
 pe post de deschidere. Am stabilit ca, camioanele care transporta tehnologie
 si armamentul adus din Israel sa mearga in mijlocul coloanei pentru o protectie
 mai buna. Avand in vedere ca era misiune de risc zero am ordonat soldatilor 
sa aiba incarcatorul plin si atentie maxima pe drum. Noi am plecat inaintea 
lor si cum am ajuns acolo m-am deplasat la punctul de control pentru a 
stabili cum urmeaza sa impartim echipele. La aproximativ 30 de minute
 dupa ce am ajuns in locatia respectiva am primit un telefon pe canal inchis 
din partea SRI-ului si urmatorul mesaj: “Atentie  la ce vor sa faca
 pentru ca este sinucidere curata”. Misiunea era exclusiv a Armatei Romane
 si iti spun sincer ca si eu aveam emotii din cauza accidentului precedent 
petrecut in Bucegi.

___Ajunge coloana in zona unde trebuiau sa descarce armamentul, eu deja
 trimisesem echipele pe zona de monitorizare, si-n timp ce discutam cu ofiterii
 lor mi s-a transmis ca executa misiunea pe zona Padina-Bolbosi-Valea Gaura. 
Din momentul respectiv am stiu ca in ziua respectiva urmeaza sa se petreasca
 ceva extraordinar de urat. Cam la doua ore dupa ce am inceput pregatirile 
efective pentru exercitii am primit un mesaj de la echipa operativa…si mi s-a 
transmis ca pe platoul de langa Sfinx sunt sase indivizi cu statii de emisie 
receptie in mana si vorbesc in limba ebraica. Am dat ordin ca sa fie tinuti sub
 monitorizare atenta si din pacate ofiterii nostri nu aveau la ei aparatura 
pentru captarea sunetului in mediul ambiental si din cauza aceasta nu am putut 
intercepta ce vorbesc.
___Eu am ramas la punctul de control pentru a coordona echipele operative 
trimise pe teren, in timp ce ei au plecat sa incarce elicopterele cu aparatura 
adusa din Israel.

___Sunt peste 30 de marturii scrise identic

___Soldatii si ofiterii, unii dintre ei fiind cu mintea aproape pierduta, mi-au
 relatat identic urmatoarele lucruri: “Am ajuns acolo si singuri au incarcat
 elicopterele in timp ce noi monitorizam zona cu atentie. Cand s-au ridicat
 in aer pamantul a inceput sa se cutremure usor si nu am dat importanta 
foarte mare acestui lucru, am spus ca totul tine de vibratiile de la elice.
 Cinci secunde, zece secunde, oricum un interval de timp foarte scurt si 
dintr-o data pamantul a inceput sa se cutremure la modul cel mai serios
 cu putina si ne-am speriat…am spus ca este un cutremur foarte puternic.
 Vantul a inceput sa bata cu putere si habar nu am avut cand s-a 
transformat intr-un adevarat taifun si majoritatea dintre ei noi am fost 
aruncati la pamant. Locotenentul … are capul spart in patru locuri din cauza
 ca s-a lovit de niste radacini in cadere. 

___Deasupra copacilor au aparut cateva sfere de culoare alba ce pareau
 incarcate electric si imediat au inceput sa se mareasca cu repeziciune 
si sa capete forme unor batrani imbracati  in haine albe. S-a auzit ca un
 tunet, muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat ca un suierat de vant intr-o
 romana perfecta: “Ce cautati in pamantul strabun?”. Unii dintre noi spun ca
 au vazut destul de clar o mana imensa, ceva fantomatic ca un abur, cum 
a apucat elicopterul si efectiv a dat cu el de pamant. Habar nu avem cat a 
durat totul, minute sau secunde nu putem sa ne dam seama, dar am vazut 
elicopterul la pamant si din el se scurgea ceva ca un metal in stare lichefiata
 si trupurile erau carbonizate, unele dintre ele facute cenusa. In haosul 
creat ofiterii superiori au inceput sa urle si sa ameninte ca cine se 
ridica de jos este impuscat fara somatie. Unii dintre noi au lesinat, 
altii au inceput sa vomeze foarte puternic, o atmosfera generala de 
haos si panica. Ne-am apropiat cu atentie de elicopter si tot ce fusese
 inauntru se transformase intr-o masa lichida de metal…”.

 

___“Cand am primit stirea despre prabusirea primului elicopter am pus mana
 pe telefonul cu linie inchisa si imediat am contactat echipa operativa din zona 
Sfinxului: o jumatate de ora am incercat fara sa primesc niciun raspuns.  
Am format o echipa de trei oameni, eu, colonelul…si maiorul… si in cea mai 
mare graba am plecat dupa ei. Am cautat ore in sir, am dat ordin ca sa vina 
soldatii acolo, si nici pana in ziua de astazi eu nu pot sa imi dau seama cum 
au disparut zece oameni de pe suprafata pamantului. Ultimul mesaj primit de
 la ei, scos pe banda si pus intre probe, a fost: “Sunt foarte agitati si 
monitorizeaza zona prin binocluri. Ceva se intampla aici…”.

___Noaptea, cam pe la ora 00:50, au sosit la fata locului doua masini de negre
de tip Jeep cu opt oameni care s-au recomandat ca Divizie Speciala din cadrul
 SRI. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe generalul…din cadrului 
SRI-ului si el mi-a confirmat ca sunt oamenii lor. Unul dintre ei, un colonel
cam pe la…, foarte surescitat si speriat mi-a spus:
De ce mama dracului i-ati lasat acolo? 
Stiati bine ce intampla si ca nimeni  nu se poate apropia…”.


___Pana la 06:00 am pus la punct rapoartele despre misiune, separat de
 israelieni, si o comsie speciala a colectat tot ce inseamna raport scris, probe
 audio si inregistrari din noaptea respectiva, dupa care ni s-a spus ca totul se
 incadreaza la ultrasecret de stat! Am semnat declaratiile respective si cam 
asta a fost. Ulterior am aflat ca soldatii au fost pusi sa mute ramasitele 
elicopterului la o distanta de zece kilometri pentru a nu coincide cu 
zona unde se prabusisera alte elicoptere cu mai multi ani in urma!

___Sunt om in varsta, am zeci de ani in Armata Romana, am participat la sute 
de misiuni internationale, dar ai cuvantul meu de om ca din ziua respectiva eu 
mi-am schimbat efectiv perceptia asupra lumii si nici in ziua de astazi creierul
 meu nu poate procesa ca asa ceva s-a intamplat in realitate. Am mers la zeci 
de manastiri, preoti si duhovmici, sihastri si pustnici, dar nici unul dintre ei nu a
 stiut sa imi explice ce se intampla acolo”.
 
___In luna octombrie a anului 1987, cabinetul NR.1, Nicolae Plesita ii spune
 lui Nicolae Ceausescu: “Sa-i fereasca dracu’ pe rusnaci si americani sa 
scoatem din pamant ce trebuie”. Plesita a fost primul comandant al Diviziei 
Speciale “Umbre peste Carpati”, pusa la punct in anul 1978 dupa tradarea lui
 Mihai Pacepa. In luna decembrie a anului 1989, ziua 19, ora 13:00, am fost la
 un pas sa declansam apocalipsa pe intreg globul si sa trimitem omenirea la
 nivel de epoca de piatra. Fiul lui Plesita, colonel in cadrul SRI,  a fost “sinucis”
 din cauza a cinci dosare si multi care lucreaza in ziua de astazi prin SRI nu
 inteleg sub nicio forma ca aumite lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.
___https://deveghepatriei.wordpress.com/

Niciun comentariu:

 
Director web luxdesign28.ro Alterative Medicine Blogs - BlogCatalog Blog DirectoryClickLink.ro